Rețeaua Deschisă Soros – pânza de păianjen a spionajului străin în România

„Întotdeauna este mai ușor să mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva” le spunea George Soros adepților săi. George Soros (György Schwartz) este un evreu-american, născut în Ungaria, speculator, investitor, activist politic, președinte al Soros Fund Management și Open Society Institute (Institutul pentru o Societate Deschisă), membru în Consiliul de directori al Consiliului Pentru Relații Externe (CFR).

Fundaţia sa, pompos denumită „pentru o societate deschisă”, cu filiale în toate ţările est-europene încă din anii 1990, finanţează burse pentru tineri, în domeniul financiar și economic, sau pentru studioşii în ştiinţele umaniste (din facultăţile de filozofie, drept, jurnalistică, lingvistică, ştiinţe politice etc). Pe de o parte, nu a dorit să-şi facă singur concurenţă şi pe de alta, avea nevoie de o reţea de intelectuali care să-i satisfacă la un moment dat interesele speculative. Mulți aruncă în fața opiniei publice mărul stricat George Soros și rețeaua sa din România, însă vorbim de fapt despre o agenție de spionaj a partenerului strategic (Statele Unite ale Americii) în România.

Deci să nu ne ducem după fentă și să dăm vina numai pe Soros, el este doar un agent care își urmărește interesele personale dar și pe cele ale serviciilor de informații americane, prin ideologizarea unor intelectuali din România, care mai apoi înființează partide sau ocupă funcții importante în statul român.

Încă din anul 2004, odată ce România a făcut pași mari spre lumea occidentală, spionii SUA au fost aduși la masa puterii de președintele Traian Băsescu și nu au mai fost scoși nici până în ziua de azi. România este astăzi penetrată informativ mai rău ca înaintea pactului de la Varșovia. De la Ana Pauker la Nicolae Ciucă……. doar o imagine în oglindă.

SUA își vede interesul în România, dar interesul românilor nu mai are cine să îl reprezinte, pentru că acești spioni din rețeaua Soros au acaparat puterea în stat. Cei pe care îi vedem zilnic la televizor sunt doar niște marionete care execută ordinele marelui licurici.

George Soros a investit în 1990, pentru fundația sa din România, 1,5 milioane de dolari. Banii au servit pentru implementarea unor programe civice și pregătirea unor elite pentru preluarea puterii în stat într-un viitor apropiat. Între 1990 și 1994, Fundația s-a ocupat, de pildă, cu elaborarea „manualelor alternative” – scrise de membrii Fundației – în colaborare cu Ministerul Educației.

Investițiile lui Soros în România au crescut progresiv. De la 4,3 milioane de dolari în 1992, la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma record de 15,8 milioane de dolari. Din anul 2000, însă, strategia finanțării Fundației s-a schimbat. Soros explica astfel strategia financiară a Fundației sale: „Calea pe care Fundația a ales-o este că atunci când a devenit foarte eficientă în anumite domenii, să înființeze organizații autonome în aceste domenii, la a căror finanțare să contribuie doar parțial.”

Printre oamenii de vază din anturajul lui Soros în anii ’90 îi putem enumera pe: Silviu Brucan, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu, Monica Macovei, Adrian Cioroianu, Călin Popescu Tăriceanu, Renate Weber, Traian Băsescu, Sandra Pralong, Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Mihai Răzvan Ungureanu etc. Mai apoi au apărut Alina Mungiu Pippidi, Mircea Toma, Cristian Pârvulescu, Violeta Alexandru, Elena Calistru, Claudiu Crăciun, Cristian Ghinea, Cătălin Drulă, Nicușor Dan etc.

Finanțarea pentru ONG-urile sale a scăzut după 2000, pentru că agenții societății deschise au ajuns la putere în România: Traian Băsescu președinte, Călin Popescu Tăriceanu premier, Monica Macovei ministru al Justiției, Mihai Răzvan Ungureanu șef al SIE etc. Nu mai era nevoie de finanțare, pentru că oamenii săi puseseră mâna pe bugetul României, de unde se puteau îndestula fără limite. Nu e nevoie să mai povestim ce jaf s-a făcut în țară în perioada regimului Băsescu.

Într-un interviu dat ziarului ZIUA, din 17 iunie 2006, Sandra Pralong, prima conducătoare a Fundației Soros în România declara: „E necesar să acceptăm și ideea că, în general, Partidul și Securitatea i-au recrutat pe cei mai buni.” Și: „Am văzut – și mama mea a văzut în jurul meu – cum Securitatea venea să-i recruteze în liceu pe elevii cei mai buni.” Sau: „Eu, în școala generală, când nu m-au făcut pionieră, am venit acasă plângând. Nu pot să garantez ce aș fi devenit (dacă nu plecam).” Despre dosare: „Ce credibilitate mai au dosarele, dacă sunt deja suspectate de a fi traficate?”. Sandra Pralong adăuga: „Dacă au făcut compromisuri, mi-ar plăcea să mi-o spună ei primii. Să nu aflu eu din terțe surse. Voi avea un respect nemărginit pentru acești oameni……. Aduceți-vă aminte de Paleologu.”

O scurtă istorie a legăturilor lui Soros cu Roşia Montană

La 17 aprilie 2007, George Soros recomanda printr-o scrisoare adresată directorului companiei Newmont (una dintre companiile acţionare ale Gold Corporation, care s-a asociat cu statul român), Wayne Murdy, o atenţie specială acordată unui parteneriat într-un proiect „dubios”.

La 30 iunie 2007, se deschidea Centrul de Informare Soros de la Roşia Montană. Renate Weber, Principesa Margareta şi Ion Haiduc (Academia Română) au anunţat o asociere de lungă durată. Ulterior li s-au alăturat şi alte organizaţii, majoritatea neecologiste. Au urmat sute de proteste, de procese îndreptate contra companiei care avea licenţa de explorare a zăcămintelor de aur şi de argint. Cine finanţa aceste acţiuni?

„Întotdeauna este mai ușor să mobilizezi oamenii împotriva a ceva decât pentru ceva”, păi nu?

Revenind la interesele lui Soros, este interesant de urmărit jocul dublu pe care acesta l-a făcut în afara țării şi în interior. Regulamentul bursei canadiene, acolo unde sunt listate marile companii miniere ale lumii, este foarte clar. Acţiunile pot fi nominale sau la purtător (fără a se cunoaşte identitatea): Cine are peste 20% este necesar să fie acţionar la vedere.

Compania româno-canadiană Roşia Montană Gold Corporation era listată de ani buni la bursă, având o valoare de piaţă de aproape 2,6 mld de dolari în 2022. În martie 2011, miliardarul american îşi vindea toate acţiunile deţinute la Newmont Mining Corp (compania care deţinea, în 2022, 20% din Gabriel Resources, principalul acţionar la Roșia Montană Gold Corporation), precum şi pe cele de la Caterpillar (producătoare de echipament pentru industria minieră), pentru ca, trei luni mai târziu, în luna iunie 2011, să cumpere acţiuni la aceleaşi companii şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier. În acest timp, agitaţia ecologistă continua. Acţiunile creşteau şi scădeau. Ceea ce era pe gustul miliardarului care, deşi nu recunoaşte că finanţa opoziţia la proiect, avea o rețea de foşti bursieri foarte activă.

Cel mai important exemplu de succes pentru George Soros este Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost membru al Consiliului ştiinţific al Fundaţiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iaşi – București, în perioada 1996-1998. După această perioadă, a urmat ascensiunea fulminantă a personajului ajuns prim-ministru. Câţi tineri din generaţia ’90 puteau obţine o bursă la St. Cross College (Colegiul Sfintei Cruci) al Universității din Oxford, să devină cercetător superior la „Centrul pentru studii evreiești și ebraice de la Oxford” din cadrul Colegiului Sfintei Cruci, cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume? Iar apoi să devină reprezentantul României în Pactul de Stabilitate, o iniţiativă americană de strângere de granturi pentru Balcani și lector senior la „Centrul George C. Marshall pentru Studii de Securitate” de la Garmisch-Partenkirchen (Germania)?

Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de „Fundaţia pentru o Societate Deschisă” şi despre modul cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e mare „filantrop”…….

În cadrul rețelei „Soros Open Network Romania” sunt grupate ONG-uri cunoscute și mai puțin cunoscute.

Dintre cele mai puțin afișate (până acum) în public, remarcăm: „Uniunea pentru Reconstrucția României”, „Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, „Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația „Concept” etc. Cele mai importante sunt: „Fundația pentru o societate deschisă” (FSD), fostă până în 1997, „Asociația Fundației Soros pentru o Societate Deschisă”, care reprezintă punctul central al „piramidei” celorlalte „ONG”-uri. Acestea se mai autodefinesc și drept „societatea civilă”. FSD asigura finanțarea celorlalte ONG-uri, care însă – între timp – și-au creat și surse proprii de subvenționare.

Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui „Soros Open Network Romania” (SON) sunt:

„ASOCIAȚIA PRO-DEMOCRAȚIA” (APD).

Înființată în august 1990 de Adrian Moruzi, la Brașov. A fost finanțată, mai întâi, de „National Democratic Institute”, după care a intrat în piramida SON. Are 30 de filiale în întreaga țară și peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numărătoarea paralelă a voturilor etc. Organizează în fiecare an „Universitatea de vară de la Balvanyos” (Covasna), alături de „Liga Pro-Europa”, și „Uniunea Tineretului Maghiar” precum și de FIDESZ. „Pro-Democrația” este finanțată pe lângă SON (mai exact de FSD) și de: „National Democratic Institute”, „Freedom House”, „USAID” (United States Agency for International Development – Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională) și „Westminster Foudation for Democracy” (Fundația Westminster pentru Democrație). Din 1999, „Pro-Democrația” îl are în frunte pe Cristian Pârvulescu, așa-zis analist politic.

„SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ” (SAR).

Societatea este condusă de Alina Mungiu. Alina Mungiu a venit cu ideea alianței „DA” – dintre Partidul Democrat și Partidul Național Liberal – care a adus regimul Băsescu la putere.

Finanțarea vine de la „Open Society Institute” (Institutul pentru o Societate Deschisă), precum și de la Banca Mondială, de la „Freedom House” (James Woolsey) și „Marshall Fund”.

„ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA – COMITETUL HELSINKI” (APADOR-CH).

Condusă la început de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei, până la intrarea acesteia în guvernul președintelui Traian Băsescu.

„GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL” (GDS).

Înființat cu mult zgomot în 1990, în prezența lui Ion Iliescu, la Hotelul Intercontinental, GDS s-a dovedit ulterior a fi principala pepinieră a FSD.

„AGENȚIA DE MONITORIZARE A PRESEI ACADEMIA CAȚAVENCU”

Unul dintre fondatori este Mircea Toma, personaj care, în 2022, dorea să înființeze „Ministerul Adevărului” împreună cu Raed Arafat.

Rețeaua Soros este atât de bine dezvoltată în România, încât am putea scrie un roman despre spionii lui Soros.

Primul pas către limitarea influenței acestor monștri ai spionajului extern în România ar fi punerea pe tapet a unei legi care să interzică finanțarea și coordonarea ONG-urilor din exterior. Fără resurse, vor fi asemenea unor câini care latră fără să muște.

Citiți și:
Cum a fost acaparată România de rețeaua lui Soros
George Soros și puternica sa fundație de dezinformare în masă (I)
Cine au fost șefii Soros România. Oameni din PSD și ALDE în fundația celebrului miliardar

 

yogaesoteric
8 noiembrie 2024