Revelații despre spirale. Unele chei oculte inițiatice (I)
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
După cum aţi observat unii dintre voi, legile omeneşti fac obiectul unui consens pe care se sprijină ordinea socială. Cu toate acestea, ele nu sunt decât palide oglindiri ale unei Ordini gigantice, misterioase, mult mai elevate, ale cărei legi sunt înscrise în însăşi ţesătura enigmatică a existenţei. Asemenea legi reglează mişcarea pământului, ciclul anotimpurilor, manifestarea forţelor Naturii; totodată, ele acţionează chiar la nivelul structurii intime a atomului.
Atunci când analizăm cu atenţie şi luciditate aceste aspecte, descoperim că, de fapt, nu Natura a făcut aceste legi; în anumite condiţii ne putem da seama că ea doar le-a revelat. Aceste legi fundamentale au existat chiar înaintea umanităţii, iar unele dintre ele chiar înaintea Naturii.
Atunci când contemplăm realitatea înconjurătoare, descoperim că cicloanele, mareele, uraganele şi chiar focul devorator – cu alte cuvinte, acele forţe care par stihinice şi pot să facă pulbere cele mai sofisticate realizări materiale omeneşti, sunt totuşi controlate şi influenţate de legi fundamentale.
Fie că le numim legi misterioase naturale, fie pur şi simplu legi fundamentale spirituale, este absolut sigur că nu pot fi nici modificate şi nici alterate.
Atunci când le descoperim existenţa este cu putinţă ca revelarea lor să ne umple de smerenie. În anumite situaţii, existenţa lor îi inspiră pe cei care caută ordinea ascunsă în sânul haosului aparent, sugerând că au la origine un mister şi o putere perfect inteligentă şi infinită. Am putea spune că, pe muzica acestor legi misterioase, chiar şi galaxiile ce există în cosmos dansează şi se supun.
Atunci când privim realitatea înconjurătoare cu atenţia necesară, lumea naturală ne dezvăluie existenţa acestor legi misterioase. Ciclurile anotimpurilor, norii purtaţi de vânt încolo şi încoace, cursul râurilor şi forţa mării, toate ne revelează căile ascunse ale Naturii, iar pe cei cu adevărat pregătiţi îi învaţă să trăiască. Adaptate şi integrate în sfera umană, aceste legi devin principii directoare care ne ajută să navigăm printre obstacolele şi dificultăţile vieţii, tot aşa cum stelele şi busola îi ghidau pe marinarii de altădată.
Legea tainică a recoltei
Constante precum traiectoria planetelor, aceste legi se aplică nu numai mecanismelor Naturii, ci şi psihicului uman. Spre exemplu, dacă privim cu multă atenţie un arbore care se încovoaie atunci când se dezlănţuie un vânt foarte puternic, observăm că numai ramurile sale rigide plesnesc şi chiar se rup. Aşa învăţăm arta tainică de a face unele concesii (care nu implică să facem compromisuri) şi descoperim puterea tainică a flexibilităţii şi a non-rezistenţei.
Marii ghizi spirituali ai umanităţii, deopotrivă mari înţelepţi din Orient şi din Occident, ne-au revelat şi ne-au transmis legi spirituale şi principii prin intermediul parabolelor şi al metaforelor ce se referă la lumea animală sau vegetală, care se aplică oamenilor din societate.
Spre exemplu, parabola semănătorului transmisă de Iisus ne revelează totodată Legea ocultă a recoltei şi ne învaţă, atunci când suntem capabili să-i înţelegem mesajul, că seminţele nu se reproduc decât în interiorul aceleiaşi specii; altfel spus, exact ceea ce semănăm, aceea vom recolta mai târziu. E necesar ca fiecare dintre noi să ne dăm seama că vom culege grâu dacă semănăm grâu, iar dacă semănăm ciulini, vom culege ciulini. Cu alte cuvinte, dacă vom face mult bine, mult bine ni se va face întotdeauna; iar dacă vom face rău, rău ni se va face întotdeauna.
Parabola semănătorului ne mai învaţă, de asemenea, că o sămânţă moare atunci când nu încolţeşte şi încetează să mai crească. Această stare de fapt ne permite să înţelegem că atunci când o sămânţă a răului ce există în noi nu încolţeşte, ea încetează să crească şi moare pentru totdeauna în universul nostru lăuntric.
Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul unei seminţe a binelui. Atunci când nu încolţeşte în noi, o astfel de sămânţă a binelui încetează să crească şi astfel moare.
După cum ştim cu toţii, în universul nostru lăuntric fiecare sămânţă rea este hrănită de energiile subtile ale răului şi fiecare sămânţa bună este hrănită de energiile subtile ale binelui. Tocmai de aceea au spus marii înţelepţi că binele este absenţa răului şi răul este absenţa binelui.
Orice proces de creştere, inclusiv procesul de creştere spirituală lăuntrică, imită procesul de creştere al seminţelor. Pentru a creşte, o sămânţă are nevoie de un sol fertil; după ce încolţeşte şi începe să crească, îi va fi necesar un anumit interval de timp să ajungă la maturitate. Atunci când ajunge la maturitate, acea sămânţă dă întotdeauna, fără excepţie, fructe care aparţin aceleiaşi specii, ce vor face totodată să apară acelaşi soi din care ea a ieşit. Prin urmare, este imposibil să ne imaginăm vreodată că am putea semăna grâu şi apoi să culegem ciulini sau neghină.
Atunci când, în final, recoltăm roadele, e necesar să economisim cam 10% din seminţe şi să le folosim pentru viitoarea însămânţare, pentru a ne asigura recolta ce va să vină.
Totodată, aceste aspecte ne învaţă că e necesar ca un anumit ciclu să se termine pentru ca un alt ciclu să poată începe. E necesar ca toate semințele care sunt plantate să crească, să se transforme, să moară, să dispară sub pământul care a fost lucrat; apoi, prin intermediul roadelor celor noi, o nouă însămânțare ar putea să înceapă.
Această ciclicitate ne revelează Legea tainică a ciclurilor. După cum ne putem da seama cu uşurinţă, dacă avem un înalt grad de inteligență și intuiție spirituală trezită, Legea tainică a recoltei nu se aplică doar în cazul agriculturii. Această lege ne luminează într-un anume fel existența proprie și pune în lumină legile tainice care ne guvernează.
Foarte asemănător cu semințele și ciclurile naturale se comportă ființele umane și toate creaturile vii. În cazul oamenilor pregătiți să le descopere semnificațiile tainice, anumite legi spirituale le sunt revelate în timp util, nu neapărat prin intermediul cuvintelor ci, mai ales, prin intermediul înțelepciunii intuitive a inimii.
Atunci când este eliberat de orice interferenţă şi de orice condiţionare, trupul nostru se supune în mod natural autorităţii acestor legi pe care i le comunică instinctele şi intuiţiile noastre. În astfel de situaţi, tot ceea ce ne rămâne de făcut este să ne aplecăm asupra lor o ureche cât mai atentă şi să avem deplină încredere în înţelepciunea noastră interioară.
Ego-ul, creierul şi în general anumite sentimente legate de propria noastră izolare (care, în realitate, este aparentă), ne fac adeseori să rezistăm cu îndârjire şi într-un mod prostesc fluxului şi refluxului vieţii.
Atunci când ajungem să ne armonizăm cât mai bine existenţele şi comportamentele în ceea ce priveşte alimentaţia, condiţia fizică, munca, fuziunile amoroase, luând în consideraţie existenţa acestor legi spirituale, abordăm într-un mod înţelept problemele cu care ne confruntăm şi descoperim că nu mai avem de ce să luptăm orbeşte şi fără speranţă, căci putem îmbrăţişa altfel momentul prezent. Totodată, descoperim că atunci când îi cerem plini de smerenie şi iubire ajutorul lui Dumnezeu Tatăl, ne putem asigura succesul şi putem rezolva cu uşurinţă situaţiile cu care ne confruntăm.
Înţelepciunea să ne fie ghid
Este important să ne dăm seama că toate aceste legi spirituale sunt impersonale şi există dincolo de orice concept de moralitate. Cel mai adesea, legile spirituale fundamentale au foarte puţin sau mai nimic de-a face cu conceptele culturale de bine şi de rău, de benefic și malefic. Spre exemplu, dacă o persoană escaladează un munte foarte înalt, neglijând adesea legea gravitației, acest mod de acțiune n-o va face să devină un om rău, ci pur și simplu un om prost, sau altfel spus ignorant.
La un moment dat însă, starea sa de stupiditate riscă să-i provoace moartea, din cauza unui accident produs de nesăbuința sa. În cazul în care va cădea și își va accidenta foarte grav coloana vertebrală, o astfel de persoană va primi o lecție de la viață. Dacă va continua să acționeze cu aceeași nesăbuinţă, mai devreme sau mai târziu, din pricina încercărilor cu care se va confrunta în felurite moduri, acea persoană va învăța vrând nevrând să recunoască efectele și cauzele, acțiunile și reacțiunile ce apar în urma faptelor ei și când se va sătura de suferință, va sfârși prin a respecta forțele naturale și va aprecia la justa valoare justiția imanentă a legilor spirituale.
Cele mai importante legi spirituale şi chiar înţelepciunea ori revelaţiile dumnezeieşti cele mai elevate nu ne sunt de nicio utilitate dacă nu ne gândim din timp să le punem în aplicare sau dacă nu urmărim să facem din ele nişte ghizi care ne ajută să ne transformăm viziunea asupra realităţii, punctul de vedere şi comportamentul. Tocmai de aceea, şi în această privinţă un gram de practică valorează cât tone de teorie.
Sensibili la prezența misterului
Este necesar să înţelegem că avem de fiecare dată nevoie de o atenţie constantă şi stăruitoare. Acest remediu universal este valabil şi în această lume supratensionată în care pe cei ignoranţi stresul îi face să creadă în performanţe, în timp ce, în realitate, stresul este o frână în calea fericirii lor.
Atenţia constantă şi stăruitoare este calea care ne permite să evităm lunecarea în abisurile tentaţiilor de tot felul: absenţa iubirii, uitarea de noi înşine şi, ceea ce este foarte grav, uitarea faptului că Dumnezeu este prezent clipă de clipă în întreaga Manifestare.
A fi mult mai atenţi face să crească şi capacitatea de a evolua, de a ne transforma spiritual în profunzime şi ne permite să trăim şi clipa, aici şi acum, în toată plenitudinea sa. Un asemenea mod de a privi realitatea ne ajută să evităm să împietrim ceea ce vedem.
Prin intermediul acestei atenţii constante şi stăruitoare devenim sensibili la prezenţa misterului în tot şi în toate şi ne deschidem către dimensiunea enigmatică, sacră, a fiecărei situaţii. Regăsim sensul şi frumuseţea nebănuită a vieţii.
Descoperirea și aprofundarea acestei atenții stăruitoare ni se revelează ca o adevărată artă de a exista, care ne permite să redescoperim adevărata semnificație a comunicării cu realitatea și a unei ascultări ce ne îmbogăţeşte.
Citiţi a doua parte a articolului
Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 101/102
Citiţi şi:
yogaesoteric
26 septembrie 2019