Revoluție și masonerie (II)

 

Cu prilejul centenarului de la Revoluția din Octombrie 1917 din Rusia, redacția flux.md a adresat o serie de întrebări unor personalități din Republica Moldova, România, Rusia și unele țări occidentale, urmărind să contribuie la reevaluarea evenimentelor care au marcat întregul secol XX. Printre cei intervievați s-a numărat și părintele Dmitri Smirnov, ale cărui răspunsurile le oferim în cele ce urmează. Interviul a fost înregistrat pe video la Moscova de către Alexei Komov.

Citiți prima parte a articolului
 

A. Komov:
Există date statistice, sondaje sociologice, potrivit cărora în ultimele decenii crește numărul adepților monarhiei, la ora actuală aceasta fiind de aproximativ 35%, în timp ce acum vreo zece ani procentul era de circa 24%, dacă nu greșesc. Însă printre tinerii de la Moscova și St. Petersburg ar fi vreo 40%.

Pr. Dmitri: Monarhia, față de alte probleme care există la noi, este o chestiune cu totul secundară. Există sarcini mult mai importante care stau în fața poporului.

A. Komov:
Care ar fi acestea?

Pr. Dmitri: Iată prima. Cea mai simplă. Rusia noastră, de la Alaska și până la granița cu Polonia, de la Finlanda și până la Ucraina, e acoperită de un strat gros, de cam 20 de metri, de înjurături. Aceasta este noua limbă a omului rus contemporan. Este necesar cel puțin să încetăm a mai înjura, sau, mai bine zis, să vorbim în înjurături.

A. Komov:
Așa ceva este mai dificil decât să se reinstaureze monarhia.

Pr. Dmitri: Nu. Pur și simplu fiecare om este necesar să înceteze să mai înjure. Asta nu cere niciun efort. Nu e nevoie de niciun fel de investiții financiare, în general de nimic. Acesta ar fi primul aspect.

Doi. Este necesar ca fiecare femeie tânără să înțeleagă că o căsătorie civilă nu este o căsătorie, ci e forma cea mai rea a prostituției gratuite. Și că dacă dorește să creeze o familie, atunci să și-o creeze. Iar acel bărbat care dorește să o ceară în căsnicie, să îi fie soț, este necesar să poarte întreaga răspundere juridică pentru asta. Dacă el face această propunere, actul respectiv este perfectat juridic, iar atunci când este vorba despre oameni îmbisericiți, ei se cunună în biserică. Iar dacă soțul își părăsește soția, el este lipsit de tot. Poftim, nimeni nu-i interzice să plece. Însă întreaga avere, toate activele lui, din țară și din străinătate, trec în proprietatea soției lui, iar el își prezintă scuzele de rigoare. După asta el este liber să se însoare a doua oară cu cine vrea, unde vrea, dar el începe viața de la capăt. Și nici nu e vorba de pensie alimentară. Totul aparține ei și copiilor lui.

Trei. Pentru a se institui monarhia, este necesar să încetăm a ne ucide unii pe alții. La noi se desfășoară un adevărat război civil. Anual câteva milioane de femei, având binecuvântarea soților, își ucid copiii. Pe parcursul unui singur an numărul celor uciși îl depășește pe cel din al Doilea Război Mondial.

Iată toate acestea sunt mult mai importante decât monarhia. Să zicem că vom avea un împărat, însă peste zece ani Rusia își va înceta existența. Asta deoarece nu va mai fi de unde să recrutăm grăniceri, aviatori, nu va avea cine să producă obuze S-500. Nu are cine. Nu există nici pedagogi, nu există nimic. Sunt doar pensionari. Atât. Însă fără toate acestea, abandonarea înjurăturilor, renunțarea la așa-numitele „căsătorii civile”, apărarea soțiilor și copiilor abandonați, renunțarea la avorturi, fără toate acestea nimic nu va mai fi posibil… Doar așa îi putem arăta lui Dumnezeu că suntem pentru monarhie. Însă dacă toate acestea nu se vor petrece, atunci nu va mai exista nimic, nimic nu va mai fi în țara asta, niciodată.

A. Komov:
De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia și în ce măsură este vorba despre „un proiect de import”?

Pr. Dmitri: În modul cel mai direct. Toate revoluțiile se săvârșesc din exterior. Oamenii care plătesc pentru realizarea unor astfel de răsturnări în interiorul țării își urmăresc propriile scopuri. Unii ca aceștia își găsesc mereu oameni, care se formează în baza cărților, pe care tot cei dinafară le editează. Inițial ei creează opoziția, după care îi produc pe cei care pot fi numiți Hóng Wèi Bīng (Gărzile Roșii din China – n. trad.), dar și revoluționari, asta contează mai puțin. Toate revoluțiile se fac după același calapod masonic.

A. Komov:
Dar de ce s-a reușit așa ceva anume în Rusia?

Pr. Dmitri: Pentru că întreaga lume este împotriva Rusiei. De ce există și sunt atât de populare astfel de idei în Europa și SUA? Dar s-a produs anume în Rusia, deoarece nu mai exista o autoritate de stat puternică. Între timp au fost doborâte mai toate monarhiile, iar cele care mai continuau să existe, slăbiseră. Iată de ce ultimele trei imperii pur și simplu s-au prăbușit. Iar Rusia era dușmanul principal, deoarece ea era într-o măsură considerabilă o țară creștină. În mintea și inima ei era creștinismul. Oamenii nici nu știau nimic altceva. Iar lupta lui Satan cu Dumnezeu are loc tocmai pe acest teren. În acest sens, Rusia este dușmanul numărul unu. Iată, la ora actuală chiar și acel creștinism microscopic care mai există la noi, și ceea ce avem în gene, tot mai constituie un factor iritant. De ce? Pentru că rușii se revoltă mereu contra unor nedreptăți. Cum vine asta? De unde vine dreptatea? Cel care e mai bogat, acela este și cel care ar avea dreptate. Însă rușii consideră că așa ceva este nedrept. Toată lumea consideră că este just să-și cedeze suveranitatea, propriul sistem financiar, uzinele, pământul. Până și copiii au fost dați pe mâna homosexualilor. Adică, alții au cedat totul, dar rușii nu au făcut asta. La noi ăștia nu-și pot organiza nici măcar o paradă gay. Ce e cu toată dezordinea asta, se întreabă unii?

A. Komov:
Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită și religia civilizației sovietice. Care ar fi cauzele și trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum ați explica faptul că la distanță de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persistă în Rusia și în alte țări din fostul lagăr socialist?

Pr. Dmitri: Iată cum este situația. Dacă este să privim structura interioară a oricărui om, vom observa că există câteva niveluri. Nivelul superior îl reprezintă moda și măsura în care acesta o urmează. Atunci când privim un om, nu vedem nici diploma lui, nici felul în care se comportă. În clipa în care acesta intră pe ușă, inițial observăm măsura în care este atașat modei. Aici este vorba de stratul superior. Însă omul este alcătuit din mai multe straturi: familia, educația, cultura țării în care locuiește, dar și cea în care a învățat, Europa, America sau Rusia. Toate acestea pot fi observate. Iar la nivelul cel mai de jos se află temelia – religia.

Și iată că în cazul omului sovietic, chiar atunci când este vorba de un anticomunist, s-au produs niște mutații. La fel e în cazul liberalilor noștri. Aceștia sunt niște comuniști absoluți, niște troțkiști. Ei posedă toate trucurile. Ei spun „democrație”, dar sunt gata să strivească pe oricine. Ei operează mereu cu un limbaj dublu. Ei inventează tot felul de tehnologii de flibustier, dar în același timp își dau cu părerea asupra a ceea ce este democratic și nedemocratic. De fapt, este vorba despre o pură demagogie.

Tot astfel acționează și această pseudoreligie. Deoarece în religia marxist-leninistă nu există adevăr, așa cum nu există nici în păgânism. Oamenii aduc jertfă zeilor, iar sacerdoții lor le spun că dacă vor aduce astfel de jertfe, atunci zeii îi vor răsplăti cu roadele muncii lor, apele Nilului se vor ridica pentru a uda câmpurile și le va acoperi cu nămol. Toate acestea nu sunt decât niște scorniri. Respectivii sacerdoți pretind că atunci când Luna acoperă Soarele, urmează o nenorocire. Dar și aici e vorba de un neadevăr. De ce „pseudo”? Deoarece adevărata religie își îndeplinește făgăduințele.

A. Komov:
Dar adevărul este unul singur.

Pr. Dmitri: Desigur.

A. Komov:
Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice și economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referință al democrației occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?

Pr. Dmitri: Vorba e că economia și bunăstarea reprezintă treapta inferioară a manifestării firii umane. Iar cea spirituală face sufletul omului să fie apt de manifestări fine care se exprimă prin formule precum „Dacă cineva îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt”. Întrucât cum să-și asigure hrana știe și un lup, dar cum să-și pună obrazul la bătaie, nu știe niciun animal. De aceea, Creștinismul tinde să-l transforme pe om într-un înger, iar celelalte așa-zise religii tind să-l transforme pe om în demon. Iată de ce acestea nu dezvoltă armonios ființa umană și tocmai de aceea mulți dintre adepții lor își încheie viața la casa de nebuni.

A. Komov:
În mod curent se consideră că liberalismul și comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidențe și complementarități izbitoare. Dumneavoastră cum ați descrie deosebirile și similitudinile dintre cele două teorii politice?

Pr. Dmitri: E vorba de aspecte elementare care au fost observate de mult timp. Ce ar însemna noțiunea „diametral”? Este vorba de ceea ce se află la extremități opuse. Dacă e să privim la mâinile noastre, vedem că un anumit deget aici este în stânga, iar dincolo este în dreapta. Ele sunt diametral opuse, însă dacă le alăturăm, se va dovedi că acestea sunt identice.

A. Komov:
Dar care totuși ar fi deosebirile și asemănările dintre cele două ideologii?

Pr. Dmitri: Deosebirile apar din perspectiva examinării acestora în mod separat. Iar asemănarea constă în faptul că ambele au un singur izvor – satanismul. Și, bineînțeles, asemănarea rezidă în minciună. În general, însă, comunismul este cumva mai onest. În timp ce comunismul constituie o minciună sfruntată, liberalismul reprezintă un soi de înșelăciune vicleană.

A. Komov:
Unii cercetători susțin că proiectul comunist și-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiți întemeiată această opinie?

Pr. Dmitri: Comunismul, de asemenea, constituie un proiect global. Dar oare Kominternul reprezintă altceva decât un astfel de proiect? Și revoluția mondială ce să fie? Prin ce se disting toate acestea de globalismul de astăzi? Vorba e că proiectul comunist n-a funcționat, deoarece patriotismul popoarelor europene s-a dovedit a fi mult mai înalt decât această ideologie. Adică, nimeni nu era dispus să moară pentru așa ceva. Și atunci a fost inventată o altă paradigmă, cea cu drepturile omului, egalitatea de gen și toate celelalte.

A. Komov:
O altă confuzie frecventă în Rusia și în spațiul ex-comunist în ansamblu este atașamentul concomitent al unei părți a populației atât față de Biserică, cât și față de civilizația sovietică, prin definiție anticreștină. Ce ar fi necesar să se întreprindă pentru a se depăși această abordare cel puțin incoerentă? Oare însăși ierarhia bisericească n-ar putea contribui în mod substanțial la depășirea acestor rătăciri?

Pr. Dmitri: Ierarhia bisericească face tot ce îi stă în puteri. Aș aminti că acum o sută de ani, Ortodoxia avea 300 de mii de preoți și călugări, în timp ce la ora actuală numărul acestora este doar de 30 de mii, adică de zece ori mai puțin. Noi încă nu am reușit să ne restabilim pierderile.

Acum, despre atașament. La nivel genetic, rușii rămân ortodocși chiar dacă uneori nu înțeleg ce înseamnă asta. Întrucât educația pe care au primit-o timp de nouă sute de ani s-a păstrat adânc înrădăcinată în subconștientul colectiv. Și sovietismul s-a înrădăcinat adânc, însă la alt nivel. Altfel zis, dacă e să privim cele două niveluri – Creștinismul și religia sovietică – atunci Creștinismul se află la un nivel mult mai profund al temeliei.

Acum, ce ar fi de făcut? Este necesar să fie șters din memorie tot ce este sovietic. Totul. Denumirile orașelor, toate monumentele până la ultimul. Și așa mai departe. Manualele noastre de istorie este nevoie să arate că a fost vorba de o tragedie a poporului rus, că au sosit niște agenți străini, dotați cu bani străini și, profitând de situația tulbure pe care ei înșiși au creat-o, au produs acea mare tragedie. Este vorba în particular de o situație pe care au determinat-o între alții și bolșevicii, însă rolul de bază le-a aparținut masonilor. Aș aminti că toți membrii Guvernului Provizoriu, cu excepția unui singur om, făceau parte din lojile masonice.

Citiți și:

Cine au fost finanţatorii Revoluţiei Bolşevice din Rusia

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume

V.I. Lenin, un ascuns geniu viclean şi monstruos (I)


 

yogaesoteric
28 iulie 2019