Rezistați cortinei de fier digitale care cade asupra Europei!

„Când cineva a făcut un pas spre crimă, se convinge că este imposibil să se mai întoarcă și se predă fatalității răului.” – Chateaubriand, Indienii Natchez (Les Natchez)

Cortina de fier digitală care cade peste popoarele Europei are mai multe fațete. Și întotdeauna „pentru binele lor” și sub pretextul securității, a cărei „sclavie este cea mai adâncă” (după o formulă remarcabilă care i-a scăpat lui Jacques Attali, comentând în emisiunea Apostrofe lansarea cărții sale Ordinul canibal (L’ordre cannibale)), se introduce privarea de libertate.

Ne vom concentra aici exclusiv pe fațeta legalizării în curs a poliției informaționale și a cenzurii digitale a oricărei voci disidente, care s-au abătut faptic ca niciodată asupra popoarelor Uniunii Europene și a Franței în special, cu ocazia gestionării abracadabrante a „crizei sanitare covid-19”. O „pandemie”, conform unei definiții aduse la zi de OMS, a cărei gravitate relativă este relevată a posteriori de toți parametrii relevanți (pe această temă, putem recomanda cartea epidemiologului Laurent Toubiana Covid-19: Une autre vision de l’épidémie (Covid-19: O altă viziune a epidemiei), care își permite să discute cifrele și să le pună în perspectivă în raport cu convențiile standard de măsurare a epidemiilor, până când cerul de exces ni se prăbușește în cap).

Această clarificare factuală va fi reținută pentru cifra oficială decisivă a unui vârf de incidență de 140 de pacienți covid, atins în martie 2020, care va fi comparat cu vârfurile de gripă sezonieră din 2014-2019, care au atins niveluri de 600-800, cu o gravitate comparabilă a patologiei. S-ar fi putut spera că guvernele și Comisia Europeană, devenite în sfârșit conștiente de excesele lor, în special în domeniul informației, unde atacurile la adresa obiectivității și pluralității opiniilor, în special a celor academice, au atins cote fără precedent, ar fi devenit discrete după o criză de febră acută și ar fi căutat să își repare abuzurile prin revenirea la status quo ante, unde conceptul de adevăr oficial a rămas în principiu apanajul regimurilor autoritare de orice fel. Nu e așa!

Această acaparare a opiniei publice de către frică și dezinformarea oficială din partea mass-media principale, fie și numai prin selecția și ponderea informațiilor orientate sistematic spre dramatizare, precum și vânătoarea de vrăjitoare a oricărei disonanțe pe rețelele de comunicare virtuală și pe marile motoare de căutare și reactivarea reflexelor obscurantiste de tip țap ispășitor au dat rezultate globale atât de satisfăcătoare pentru putere, încât nebunia continuă.

Așadar, uimitoarea prioritate numărul unu a perioadei postcriză este consolidarea acestui abuz de putere evident, prin legalizarea controlului informației în spațiul digital și instituționalizarea, în caz de „criză” (dar există oare vreun moment în care să nu fim în criză?), a unei puteri de cenzură ad libitum a ceea ce se poate exprima acolo. Pentru a ne opune acestei preluări insolente și dezinhibate a spațiului digital de către autoritățile publice și acestei căderi a unei cortine de fier de un nou tip care este cibercenzura, sub masca „luptei împotriva dezinformării” în noulimbajul din 2022, am lansat în septembrie 2021 o petiție internațională nepartizană pe AVAAZ.

Dezvoltăm aici motivele acestui apel in extremis către popoarele, forțele vii și „clericii” națiunilor europene, informându-le despre ceea ce se petrece sub ochii noștri, fără ca popoarele subjugate să pară să vadă și să conștientizeze gravitatea atacului la adresa libertăților noastre, căci „libertatea de exprimare le însumează pe toate”, după frumoasa formulă a lui Chateaubriand. Este adevărat că acest atac se face sub pretextul protejării cetățenilor ‒ acei copii incorigibili ‒ împotriva dezinformării, pentru că „minciuna este tributul viciului pentru virtute”. Sub masca liniștitoare a „legislației europene privind serviciile digitale”, pilonul fundamental al regimului democratic, fără de care libertatea de alegere în cunoștință de cauză a cetățeanului este pur și simplu golită de sens, este pus sub semnul întrebării de către Raminagrobis, care caută să ne ia de guler și să ne ducă direct în era post-democratică la care aspiră cu atâta ardoare acești emuli occidentali ai tiranilor estici.

Viermele încălcării libertății de exprimare este strecurat în fructul Actului european privind serviciile digitale (DSA) în numele „luptei împotriva dezinformării”, de care ar fi scutite prin postulat doar autoritățile publice și organismele internaționale.

La 4 octombrie 2022, Consiliul Uniunii Europene a adoptat în mod oficial regulamentul european privind serviciile digitale (Digital Services Act sau DSA), care fusese deja aprobat definitiv de Parlamentul European la 5 iulie 2022 (un act paralel cu cel al Digital Markets Act, care vizează reglementarea și supunerea marilor platforme online la legislația europeană în materie de concurență și promovarea unor condiții de concurență echitabile între marii actori digitali și actorii istorici din domeniul comerțului). Această „lege europeană”, direct aplicabilă fără flexibilitatea de transpunere specifică directivelor, are ca obiectiv „să facă ilegal online ceea ce este ilegal offline”, adaptând dreptul european al concurenței în spațiul digital la marile platforme și motoare de căutare, în principal americane, constituite până atunci de directiva europeană privind comerțul electronic din 8 iunie 2000, depășită acum de realitățile invazive ale tehnologiei digitale.

Obiectivul inițial și cea mai mare parte a acestei reglementări europene sunt, prin urmare, perfect legitime și demne de laudă, într-un moment în care Europa dorește să își afirme o suveranitate economică și tehnologică a cărei fragilitate tocmai a măsurat-o. La fel de lăudabilă și legitimă este și preocuparea de a preveni conținutul ilegal de ordine publică, cum ar fi defăimarea, îndemnurile la ură, incitarea la infracțiuni și violență, pornografia infantilă, frauda sau contrafacerea. Bineînțeles, nu se pune problema de a contesta aceasta. Este doar o chestiune de a distinge neghina de grâu, care se strecoară sub acest paravan oficial al apărării suveranității economice a Europei împotriva GAFAM. Pentru că în apendicele recent adăugat la această legislație, atacul asupra libertății de informare și de opinie este comis sub o formă foarte convenabilă. Să analizăm mai îndeaproape cum procedează legiuitorul european pentru a atinge ultimul obiectiv cronologic, dar primul în ceea ce privește prioritatea politică a ASD, și anume „atenuarea riscurilor sistemice, cum ar fi manipularea informațiilor sau dezinformarea”, conform site-ului oficial al Republicii Franceze vie publique.

În acest sens, a fost creat un arsenal instituțional pe două nivele, național și european, pentru a combate „conținutul ilegal”. La primul nivel, această luptă este, în practică, delegată marilor platforme digitale și motoarelor de căutare, așa cum s-a petrecut în timpul „crizei din domeniul sănătății”. Dincolo de această delegare a poliției generale a informației pe internet, conform unor directive care nu sunt clar precizate și care autorizează orice derivă arbitrară, legiuitorul european prevede „un mecanism special de reacție la crizele care afectează sănătatea și siguranța”, în virtutea căruia Comisia va putea „impune măsuri de urgență acestor mari actori pentru o perioadă limitată de timp”.

„Criza ucraineană” fiind aleasă în mod explicit ca exemplu… Pentru a conduce acest arsenal cu două nivele, va fi înființat un „coordonator al serviciilor digitale, o autoritate independentă desemnată de fiecare stat membru”. În Franța, acesta va fi ARCOM, fostul CSA. Cei 27 de coordonatori vor coopera în cadrul unui Comitet european pentru servicii digitale. În caz de nerespectare a DSA, coordonatorii de servicii digitale și Comisia vor putea impune amenzi și sancțiuni. Pentru platformele și motoarele de căutare foarte mari, Comisia va putea impune amenzi de până la 6% din cifra de afaceri mondială a acestora. În cazul unor încălcări grave și repetate ale regulamentului, platformelor li se poate interzice să opereze pe piața europeană. În realitate, platformele nu au de ce să se teamă de state sau de organisme internaționale precum OMS, cu care colaborează spontan pentru a avea acces la piețele naționale și cu care propria lor agendă de autocenzură, inspirată de oligopol, coincide în mare măsură.

Pe scurt, după ce cetățenii statelor naționale „libere” din Europa tocmai au experimentat o manipulare sistematică a informației de către autoritățile publice și mass-media dominante la o asemenea scară în timp de pace, spațiul digital care a servit drept refugiu pentru libertatea de exprimare disprețuită în spațiul mediatic se urmărește să fie, de asemenea, plasat legal sub control politic. Numai informațiile „corecte” sunt acum permise, așa cum se afirmă explicit dacă ne referim, pentru a aprecia această legalizare europeană, la cenzura factuală instituită în timpul „crizei sanitare” pe platforma privată YouTube, filială a Google, instituită cu blândețe la cererea guvernului francez și, din păcate, neatacată în justiție de către utilizatorii săi.

Acesta a îndrăznit să ia forma unui „regulament privind informațiile medicale incorecte referitoare la boala covid-19”. Conform acestui „regulament”: „informații incorecte” (sic!) referitoare la tratamentul acestei boli (cărora, prin urmare, le este interzisă publicarea, sub sancțiunea ștergerii, după o atenționare din partea platformei către canalul în cauză) au fost considerate „conținuturi care afirmă că există remedii cu eficacitate garantată împotriva covid-19; conținuturi care recomandă utilizarea ivermectinei sau a hidroxiclorochinei pentru tratamentul covid-19; conținuturi care afirmă că hidroxiclorochina este un tratament eficient pentru covid-19; conținuturi care afirmă în mod categoric că ivermectina este un tratament eficient pentru covid-19”.

Vedem logica liberticidă la lucru: punerea în discuție, greu de crezut, a libertății de prescripție medicală (inclusiv a „medicinei liberale”) de către autoritățile sanitare franceze a avut în spate, ca o consecință logică, cenzurarea informațiilor privind bogăția farmacopeei! Astfel, doctrina infailibilității a renăscut din cenușă în secolul XXI la inițiativa statelor seculare, fără nicio problemă. Chestiunile de fapt nu mai este necesar să fie verificate de cetățeni în lumina tuturor opiniilor și datelor disponibile: vechiul regim de imprimatur este pur și simplu reinstaurat.

Adjectivele și adverbele vor putea acum să facă legea, după cum tocmai am văzut. Astfel, singurul aspect care ar urma să domnească pe internet este adevărul de tip Moliere despre panaceul vaccinal și absența imunității naturale sau despre angelismul ucrainean! Pentru că legea implică în mod evident că niciun „conținut oficial” nu poate fi „ilicit” pe motiv că ar fi manipulator sau dezinformator. Într-o lume în care orice disidență este ostracizată sub infama etichetă de conspirație, autoritățile publice europene ar fi necesar să fie libere de orice conflict de interese și de orice tentație de manipulare, așa cum reiese din refuzul de a informa parlamentarii și cetățenii europeni despre conținutul contractelor semnate cu producătorii celui de-al treilea tip de vaccin, introdus pe piață fără etapa obligatorie de testare pe animale.

Orice neîncredere față de „puterea care ne înnebunește și față de puterea absolută care ne înnebunește în mod absolut” (în cuvintele Lordului Acton) este acum „nepotrivită și incongruentă” în era post-democratică care se dezvoltă cu perseverență în statul profund, unde neîncrederea în popor a fost mult timp latentă. Machiavelli, Marx, Orwell, Huxley sunt oficial descalificați. Denunțarea machiavelismului prinților care ne guvernează este în sine conspiraționistă. Q.E.D. (ceea ce era necesar să fie demonstrat).

A declara înseamnă a denunța. Iată de ce am lansat încă din septembrie, ca un ecou al Revoluției din iulie, născută din reinstaurarea cenzurii presei de către Carol al X-lea, un apel la rezistență împotriva acestei „lovituri de stat” juridice împotriva libertății de exprimare în numele „luptei împotriva dezinformării”!

Acest apel își propune să redea puterea poporului și tuturor celor care se pricep în diversele domenii ale vieții sociale și discipline academice, menținând spații de liberă exprimare cu privire la această legislație liberticidă și făcând apel la sprijinul cetățenilor în cadrul statelor naționale, singurul cadru democratic existent în absența unei adevărate agora și cetățenii europene. Rezistând, prin intermediul instanțelor de judecată, dacă este necesar, pe baza principiilor generale de drept, la încălcările libertăților fundamentale datorate fiecărei ființe umane într-un regim democratic. Aberațiile și inepțiile care au circulat dintotdeauna și care fac ravagii pe web se autocorectează homeopatic: doar limitele ordinii publice, ale cărei excese pot fi sancționate de justiție, ar fi normal să prevaleze.

Dar acest apel își propune, de asemenea, pentru a da toată amploarea politică și mediatică pe care o merită chestiunea fundamentală a libertății de exprimare, consubstanțială cu idealul și practica democratică, să supună, acolo unde este posibil, unui referendum de inițiativă populară sau mixtă, adică popoarelor suverane, această înrobire inacceptabilă și ilegitimă prin legalizarea unei poliții sistematice a informațiilor „incorecte” și a cibercenzurii.

Francezii au putut vedea la fața locului arbitrarul unei creativități juridice dereglementate care a permis unei mari țări democratice să trăiască într-o perpetuă stare de urgență și de excepție timp de mai bine de doi ani, în ciuda opoziției populare manifeste și perseverente, care a fost denigrată de mass-media, cu ajutorul unui Parlament aflat la comandă și sub amenințarea unei științe părtinitoare, marcată de conflicte de interese, în ciuda negării sistematice a unor afirmații oficiale pe cât de peremptorii, pe atât de schimbătoare prin fapte, singurul fundament obiectiv al oricărei științe experimentale adevărate, al oricărei științificități. Ei au abordat contrapunctul liberticid al acestei caporalizări a societății în ceea ce privește exprimarea opiniilor divergente față de pozițiile oficiale de către poliția informațională pe rețelele de comunicare virtuală și cenzura digitală.

Perpetuarea gestionării crizelor sub avataruri noi și conjuncturale, cum ar fi cel al economiei de război pentru a justifica lipsurile endemice care rezultă din politici proaste sau dintr-un pericol ecologic care este în mod sistematic instrumentat, este la ordinea zilei pentru a justifica restricțiile de tot felul și menținerea în paralel a punerii între paranteze a tuturor garanțiilor democratice și a libertății de exprimare, care altfel ar dezvălui un nou eșec de comandă și, de fapt, renunțarea tot mai dovedită a guvernelor la asigurarea unei vieți decente tuturor cetățenilor, mai ales celor mai puțin avuți, cu ajutorul unor politici declarate.

Transmițând acest apel la rezistență și semnând această petiție, toată lumea semnalează ucenicilor dictatori din Occident că este pe deplin conștientă de înrobirea ireversibilă care se urmărește. Purtați de un mare vânt paradoxal dinspre Est, la treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului, probabil că nu sunt cu toții conștienți de ceea ce fac. Este bine că poporul îi cheamă înapoi la democrație și la o republică autentică, în care interesul general este ghidul, iar libertatea de exprimare este fundamentul oricărei vieți democratice coerente și demne.

Milenialii care se îndepărtează de viața democratică din cauza oboselii și a sentimentului de neputință, în timp ce sunt pasionați de libertate și justiție în saga Star Wars, ar fi necesar să își întoarcă urgent privirea spre cel mai recent și crucial episod de subjugare aflat în curs de desfășurare pe planeta Pământ. Un epilog tragic, în care „Republica Europeană” este basculată, alături de altele, în „Imperiu”, sub bagheta ucenicilor lui Palpatine, dornici să preschimbe popoarele suverane în droizi lobotomizați de cibercenzura și informația calibrată. Fie ca acest apel la rezistență să le deschidă ochii și să inspire o nouă generație de Jedi printre ei, aici și acum!

Autor: Cédric d’Ajaccio

Citiți și:
Dictatura digitală a tehnocrației este tot mai aproape
Digitalizarea este sfârșitul umanității. „Smartfonizarea” umanității. Codul QR este pretutindeni

 

yogaesoteric
3 februarie 2023