#Rezistența (2) – Rețeaua

Citiți primul articol din această serie

E un element pe care l-am mai amintit, dar voi mai insista puțin. Ceea ce s-a văzut până acum este începutul. Faptul că anumite magazine (din categoria „hiper”) au cedat și au lăsat și nevaccinații să intre, ține de o anumită disperare. Să nu uităm însă că acele magazine au implementat cu bună știință restricțiile. În special cele franțuzești au arătat o deosebită aplecare pentru implementarea strictă a regulilor teroriste.

Poate îmi veți spune că reglementările dementului Arafat nu le-au lăsat niciun spațiu de manevră. Este fals! Au vrut să le implementeze! Mi-au relatat zeci de oameni cerbicia agenților de pază care deveniseră un soi de inchizitori și modul aberant în care le refuzau celor nevaccinați accesul. Apoi le-a ajuns cuțitul la os și au făcut culoare speciale. Puteau s-o facă și înainte, dar au preferat să-i facă pe oameni să sufere. Un asemenea comportament nu este de iertat și, sincer să fiu, ar merita pedepsit. Nu mai intrați în magazinele alimentare care v-au refuzat intrarea! Refuzați să le mai dați banii.

Mai e însă ceva. Dacă acum operațiunea le-a eșuat, nu avem nicio garanție că demenții de la butoane, după un respiro scurt, nu vor implementa măsuri similare. Sau chiar mai aspre! Continuând să treceți pragul acelor magazine nu faceți altceva decât să-i încurajați. Au călcat de nenumărate ori pe bec astfel încât e cazul să ne întrebăm dacă merită să ajungem dependenți de ei. De fapt, dacă analizăm, comerțul autohton e un monopol al străinilor. Sunt prea puține magazine autohtone și, majoritatea, nu fac față concurenței. V-am mai explicat în trecut de ce, astfel încât acum trec la punctul esențial.

Situația e cea pe care-o vedem toți. A inventa un concurent al acestor monopoluri e aproape imposibil. Însă există o soluție care e funcțională dacă ne implicăm fiecare în parte: eliminarea intermediarului. Ei sunt doar niște intermediari, e drept foarte puternici. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi săriți! În ceea ce privește partea alimentară, ea este nu doar posibilă, ci și mult mai ieftină. Știu că e mai comod să mergi și să iei două roșii și-un cartof de la magazin, dar mult mai productiv e să le iei direct de la producător.

Să vă dau un exemplu: decât să luați cartofi din magazin, mai bine luați de la țăran. Dacă vă strângeți mai mulți, automat se strânge o cantitate mai mare, iar producătorul e dispus să negocieze. Dacă țineți legătura cu el și sunteți suficient de mulți, puteți aranja ca atunci când vine în orașul vostru să-i cumpărați întreaga cantitate – sau o mare parte din ce are. Dacă 100 de oameni cumpără câte 10 kg fiecare, o tonă e gata vândută. Dar dacă sunt 1000 de oameni? Imaginați-vă ce înseamnă pentru un producător să știe că poate să-și vândă marfa direct din camion, fără să mai piardă timpul în piață!

Mi-a plăcut teribil o chestie în Maroc. Dimineața, femeile duceau pâinea la copt. Este ceva uimitor. Fiecare femeie face pâinea pentru familia ei, dar întrucât nu există cuptoare în gospodării, duc pâinea la „cuptorul comunitar” cel mai apropiat. De acolo, pâinea coaptă se întoarce la fiecare familie. E minunat să mănânci la micul dejun pâine proaspătă. Mai ales că fiecare femeie are micile sale secrete, iar pâinea diferă de la o familie la alta.

La noi s-a pierdut tradiția pâinii făcute acasă. Să vă spun un secret: pe vremea comuniștilor am mâncat cea mai bună pâine. După ce au raționalizat pâinea, părinții mei au refuzat să fie parte a umilinței și astfel eu nu făceam coada la pâine, precum camarazii mei. Noi ne făceam pâinea în casă. Ce-i drept aveam făină de la țară, iar drojdia ne venea printr-o relație. Însă pâinea pe care o aveam în casă era extraordinară.

Acum, culmea, nimeni nu se mai gândește să-și facă pâinea acasă, în ciuda faptului că s-a ușurat mult. Poți frământa aluatul cu un robot de bucătărie, cuptoarele sunt mult mai precise astfel încât nu ai cum să dai greș. Ca să nu mai vorbim de mașinile de făcut pâine. De ce ai avea nevoie să mergi să cumperi o pâine cu o grămadă de aditivi când poți să ți-o faci în casă? Iar făina, ca să fie treaba treabă, o poți lua direct de la o moară. Puteți merge chiar mai departe, luând o moară casnică, astfel încât veți cumpăra direct grâul. N-aveți habar cât de bună iese pâinea atunci când făina e proaspăt măcinată! Într-adevăr, e necesar să cumperi mai multă, dar rezultatele sunt de-a dreptul excepționale. Dacă mai punem în balanță și fascinația pe care o au cei mici atunci când văd cum bobul de grâu se transformă în pâine, demersul se transformă într-un succes extraordinar.

Atât cu exemplele. Deja cred că v-am dat de gândit întrucât un asemenea mod de aprovizionare nu e simplu deloc. Păi dacă știi că iei cartofii de la cineva, morcovii din altă parte, mălaiul, făina, zahărul, laptele și brânza etc. de la alții se ajunge la o listă imensă. Nu e obositor? Testați și-o să constatați contrariul: nu-i obositor, ci deosebit de antrenant. De fiecare dată când găsiți câte un „furnizor” suplimentar, găsiți de fapt o cunoștință nouă sau, de ce nu, un prieten. Veți ajunge să dețineți o adevărată rețea de aprovizionare, o rețea care, în plus, vă face independenți.

De asemenea, aveți o rețea extinsă a celor care, ca și voi, se aprovizionează în același mod. În acest fel vă puteți forma o comunitate, adică ceea ce acum vă lipsește. Nu mai vorbesc de faptul că, fiind mai mulți, puteți face aprovizionarea mai ușoară.

Poate că ceea ce spun acum pare irealizabil, însă nu aveți habar cât de simplu e. V-o spune unul care – de cel puțin zece ani – nu mai ajunge prin supermarketuri decât accidental și atunci pentru achiziții destul de sumare. De exemplu, încă iau chestiile chimice, șervețele și alte nimicuri de-acolo. Dar asta nu înseamnă că, dacă aș vrea, n-aș găsi soluții de aprovizionare alternativă. Culmea e că se găsesc de toate, doar oameni dornici care să susțină alternativele nu prea sunt.

Dacă-mi veți urma sfatul, veți constata cum, în scurt timp, vă veți îmbogăți cu o groază de relații, care mai de care mai interesante. Nu-i greu de făcut asta, doar puțină disciplină. Începeți prin a căuta alternative pentru câte un singur produs pe care-l cumpărați din magazin. Puteți începe cu produse pe care le considerați neesențiale pentru ca apoi, treptat, să vă extindeți aria de aprovizionare. Veți rămâne surprinși constatând că, pe măsură ce practicați acest „sport”, deveniți din ce în ce mai abili. Și, nu în ultimul rând, absolut totul vă va costa mai puțin și va fi de o calitate superioară.

Mai este însă ceva: societatea vă vrea atomizați, singuratici. V-ați pus întrebarea câte cunoștințe aveți, dintre cele pe care să vă bazați? Din ce în ce mai mult suntem singuratici. Ne însingurăm din cauză că societatea ne livrează surogate „convenabile” precum televizorul sau rețelele de comunicare virtuală. E mult mai simplu să dai drumul unui device când ai chef decât să primești pe cineva în casă. Însă, atunci când ai nevoie, cu siguranță că nu te va ajuta televizorul sau rețeaua de comunicare virtuală. Cât de superficiale sunt urările de „la mulți ani” livrate pe facebook? Cam despre asta e vorba. Este stringent necesar să reînvățăm să fim oameni. Iar pentru asta e nevoie să ne reintegrăm în rețelele fizice tradiționale. Este nevoie să ne apropiem unii de alții. Nu de alta, dar acesta e abia începutul și, când va veni cu adevărat nebunia, doar cei care fac parte din comunități puternice vor putea rezista.

De aceea vă spun că salvarea nu e pe cont propriu, ci împreună cu ceilalți. Apropiați-vă unii de alții, nu vă mai fie frică. Și eliminați treptat dependențele care vă leagă de „regulile” lor din ce în ce mai strâmbe. Se poate!

Autor: Dan Diaconu

Citiți al treilea articol din această serie

Citiți și:
Sunt suficient de mulți țărani autohtoni cât să hrănească orașele mari, întrebarea e cât de dispuși suntem noi să venim în întâmpinarea lor
Peste 50 de milioane de europeni au abonamente agroalimentare cu țăranii
Știi de ce vor să ne distrugă gospodăria țărănească?

yogaesoteric
8 aprilie 2022