Richard N. Haass, preşedintele CRE: În contextul globalizării, statele înţelepte îşi vor dilua suveranitatea pentru a se proteja

de George Preda

Richard N. Haass, preşedintele Consiliul Relaţiilor Externe – CRE (Council on Foregin Relation  – CFR), a publicat în februarie 2006  pe site-ul acestei organizaţii paramasonice supranaţionale, un material intitulat „Suveranitate şi globalizare”. Acest document extrem de sugestiv dezvăluie subterfugiile folsite de cei ce urmăresc implementarea Noii Ordini Mondiale.

„Timp de 350 de ani, suveranitatea – noţiunea după care statele sunt actorii principali de pe scena mondială, iar guvernele sunt libere să facă ce vor pe teritoriul lor, dar nu şi pe teritoriul altor state – a furnizat principiul organizator al relaţiilor internaţionale. A sosit vremea să regândim această noţiune.

Cele mai multe dintre statele lumii coexistă în prezent cu un număr mare de actori puternici, nesuverani şi cel puţin parţial independenţi, de la corporaţii, la organizaţii neguvernamentale, de la grupuri teroriste, la carteluri ale drogurilor, de la instituţii regionale şi globale, la bănci şi fonduri private (n.n. – este interesant că mega-corporaţiile şi instituţiile globale sunt plasate alături de grupările criminale).

Monopolul de putere, de care se bucurau altădată entităţile suverane, s-a erodat. De aceea, sunt necesare mecanisme noi pentru coordonarea regională şi globală, care să includă şi alţi factori în afara statelor. Aceasta nu înseamnă că Microsoft, Amnesty International sau Goldman Sachs ar trebui să primească locuri în Adunarea Generală ONU, ci doar că reprezentanţi ai unor astfel de organizaţii ar trebui să participe la dezbaterile regionale şi globale, şi să aibă capacitatea de a influenţa deciziile de importanţă majoră.

Mai mult, dacă se doreşte funcţionarea sistemului internaţional, statele trebuie să fie pregătite să renunţe la o parte din suveranitate, în favoarea organismelor comune. Acest lucru se petrece deja în zona comercială. Guvernele acceptă deciziile Organizaţiei Mondiale a Comerţului pentru că, în schimb, beneficiază de stabilitate comercială pe piaţa internaţională, chiar dacă o anumită decizie necesită schimbarea unei practici interne, care ţine de dreptul lor suveran.

Unele guverne sunt pregătite să renunţe la anumite elemente de suveranitate pentru a face faţă ameninţării globale care este schimbarea climatică.

Toate acestea sugerează că suveranitatea trebuie redefinită, pentru a răspunde provocărilor globalizării. În esenţa sa, globalizarea implică faptul că oamenii, ideile, gazele de seră, dolarii, viruşii, e-mailurile, armele şi foarte multe altele vor circula tot mai repede şi în cantităţi tot mai mari în interiorul şi în afara graniţelor, punând astfel la încercare unul din principiile fundamentale ale suveranităţii: abilitatea de a controla ceea ce îţi traversează graniţele, în ambele direcţii. (n.n. Richard N. Haass nu specifică însă şi cine pune în circulaţie aceste elemente – viruşii, armele etc – cine crează probleme climatice, tocmai pentru a crea pretexte de implementare a unor astfel de măsuri).

Statele suverane îşi măsoară tot mai mult vulnerabilitatea nu unele faţă de altele, ci faţă de forţe aflate dincolo de controlul lor. (n.n. de genul Consiliului pentru Relaţii Externe pe care el îl conduce).

De aceea, globalizarea implică nu doar o suveranitate mai slabă, dar şi necesitatea ca ea să devină mai slabă. Statele înţelepte îşi vor dilua suveranitatea pentru a se proteja (n.n ceea ce urmează sună mai degrabă a ameninţare). Suveranitatea nu mai este un sanctuar. Acest lucru a fost demonstrat de reacţia mondială şi americană faţă de terorism. Guvernul taliban din Afganistan, care a susţinut Al-Qaeda, a fost îndepărtat de la putere. În mod similar, războiul preventiv al americanilor împotriva unui Irak care a ignorat ONU şi despre care s-a crezut că posedă arme de distrugere în masă, a demostrat că suveranitatea nu mai furnizează protecţie absolută. Imaginaţi-vă cum ar reacţiona lumea, dacă s-ar şti despre un anume guvern că plănuieşte să folosească un dispozitiv nuclear. Foarte mulţi vor susţine că suveranitatea nu mai trebuie să protejeze acel stat (n.n. astăzi s-a dovedit foarte clar că Irakul nu deţinea niciun fel de arme de distrugere în masă, acesta find de fapt un zvon lansat de preşedintele Bush pentru a avea un pretext de încălcare a suveranităţii acestui stat).

Simpla necesitate poate de asemenea să ducă la reducerea sau chiar la eliminarea suveranităţii, când un guvern, din lipsă de capacitate sau chiar în mod conştient, este incapabil să asigure nevoile de bază ale cetăţenilor săi. Alte state vor interveni nu numai datorită propriilor scrupule, ci şi pentru că statele eşuate şi genocidurile duc la valuri destabilizatoare de refugiaţi şi creează oportunităţi pentru terorişti.

Intervenţia NATO în Kosovo a fost un exemplu în care anumite state au ales să violeze suveranitatea unui alt stat (Serbia) pentru a opri epurarea etnică şi genocidul. Prin contrast, genocidul din Ruanda, de acum zece ani, şi cel mai recent, din Darfur, în Sudan, demostrează cât de mult ne poate costa ideea că suveranitatea e inviolabilă.”

Citiţi şi:

În spatele războiului din Kosovo s-au aflat interese economice şi politice importante

Controlul militar american asupra resurselor naturale din Africa


yogaesoteric
24 martie 2009