Rigidul – rana de nedreptate

de Liliana Popa

„Ştii ce eşti? / Eşti un manuscris al unei scrisori 
divine, / Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este în afara ta. / Priveşte în tine; / Tot ceea ce vrei să 
fii / Eşti.” – Rumi

 

O persoană care suferă de „rana de nedreptate” este o persoană care nu se simte apreciată la justa ei valoare, nu se simte respectată sau crede că nu primeşte ceea ce merită. Cineva poate, de asemenea, să sufere de rana de nedreptate şi când primeşte mai mult decât consideră că merită.

Copilul foarte mic, care s-a simţit respins dintr-un motiv sau altul, va încerca să nu mai fie respins, fiind cât mai aproape de perfecţiune. Copilul trăieşte această rană mai ales în relaţia cu părintele de acelaşi sex. După câţiva ani, în ciuda eforturilor lui de a fi perfect, nu se simte iubit şi consideră acest lucru ca fiind nedrept. În consecinţă, ia hotărârea de a se controla începând din acel moment şi de a deveni perfect, astfel încât nimeni să nu îl mai respingă vreodată. Astfel îşi blochează sentimentele, lucru care îl ajută să nu se mai simtă respins.

Copilul suferă din cauza răcelii părintelui respectiv, a autoritarismului, a criticilor frecvente, severităţii, intoleranţei sau conformismului. În majoritatea cazurilor, acel părinte suferă de aceeaşi rană, iar copilul o simte. Apare astfel o relaţie superficială între copil şi părinte, la modul că niciunul dintre ei nu vorbeşte despre ceea ce simte. Reacţia în faţa nedreptăţii constă în blocarea sentimentelor crezând că astfel se evită rana, iar masca care apare este rigiditatea. Chiar dacă cineva îşi blochează sentimentele, aceasta nu înseamnă că acea persoană nu mai simte nimic. Din contră, persoanele rigide sunt foarte sensibile, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu reacţiona la acea sensibilitate şi de a nu o arăta celorlalţi.

Dintre cele cinci caractere, rigidul are cel mai des tendinţa de a-şi încrucişa braţele şi astfel îşi blochează energetic regiunea plexului solar. Când un rigid devine emoţionat, nu vrea să arate acest lucru, dar ne putem da seama după tonul vocii, care devine sec şi inflexibil. Când este întrebat ce mai face, va răspunde invariabil: „foarte bine!”
Rigidul caută dreptatea şi justeţea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, caută mereu să fie corect. Pentru el este foarte greu să înţeleagă că, acţionând într-un mod perfect, conform propriilor criterii, poate fi în acelaşi timp nedrept.

Cel care suferă de nedreptate este mai înclinat să simtă invidie pentru cei care au mai mult decât el şi care, în opinia lui, nu merită. De asemenea, poate fi convins că ceilalţi îl invidiază când el are mai mult decât ei. Vrea să se asigure că este demn de ceea ce primeşte. Gelozia este trăită mai mult de către fiinţele din tipologia dependent sau dominator. Dependentul este gelos deoarece îi este teamă că va fi abandonat, în timp ce dominatorul este gelos din teama de a nu fi trădat.

Trupul rigidului este drept, rigid şi „cât mai perfect posibil”. Corpul este bine proporţionat, cu umerii drepţi, de aceeaşi lăţime ca şi şoldurile. Rigidul se poate îngrăşa în timpul vieţii, dar corpul lui rămâne bine proporţionat. Totuşi îi este teamă să nu se îngraşe şi va face totul pentru a nu se petrece aceasta. Nu acceptă să facă burtă. Celor din această tipologie le place să poartă haine strânse pe talie sau o curea în jurul taliei.

Încă din copilărie, rigidul îşi dă seama că este apreciat mai mult pentru ceea ce face decât pentru ceea ce este. Chiar dacă nu întotdeauna aceasta este realitatea, el aşa crede. De aceea devine foarte performant şi începe foarte curând să se descurce singur. Face totul pentru a nu avea probleme, şi chiar când le are preferă să spună că nu le are, pentru a evita să simtă suferinţa legată de ele. Este foarte optimist, uneori prea optimist.

Dacă are nevoie, nu cere ajutorul decât în ultimul moment. Când i se întâmplă să trăiască o decepţie sau un eveniment neprevăzut, va continua să spună: „nu este nicio problemă!” Astfel, ajunge să ascundă faţă de el şi faţă de ceilalţi ceea ce simte şi are o aparenţă de imperturbabil.

Rigidul, la fel ca şi dominatorul, are adesea o problemă legată de lipsa de timp, dar din motive diferite. Rigidul nu are timp deoarece vrea ca totul să fie perfect, iar dominatorul nu are timp deoarece e foarte preocupat să se amestece în treburile altora. Când rigidul este convins că are dreptate în faţa autorităţii sau a cuiva care se consideră autoritate în materie, se va justifica până când i se va da dreptate. Când ceilalţi par a nu avea încredere în el şi pun multe întrebări referitoare la o situaţie, în timp ce el ştie că a fost cinstit şi corect, va trăi acest lucru ca pe un interogatoriu şi îl va resimţi ca pe o nedreptate.

Religia poate avea un efect mai mare asupra unui rigid decât asupra celor care prezintă celelalte răni. Binele şi răul, corect-incorect, sunt noţiuni importante pentru el. Aceste sunt şi principiile după care îşi ghidează viaţa.

Persoanele din tipologia rigid sunt foarte exigente cu ele însele, în majoritatea aspectelor vieţii. Nu îşi acordă timp pentru a simţi ce se petrece, pentru a-şi acorda dreptul de a fi uman şi de a avea în continuare lucruri de rezolvat. Rigidul îşi permite foarte rar să se destindă fără să se simtă vinovat. Se simte foarte vinovat dacă el nu face nimic în timp ce altul lucrează.

Îi place ca cei din jurul lui să fie la curent cu tot ceea ce face şi ce are de făcut. Speră ca ceilalţi să considere corect faptul că şi-a acordat o recompensă. Nu îi place să i se spună că este norocos, pentru că a fi norocos pentru el nu este un lucru corect. Vrea să merite tot ceea ce i se petrece. I se pare adesea mai nedrept să fie favorizat, decât să fie defavorizat. O astfel de persoană are o dificultate în a primi cadouri, deoarece se va simţi datoare. Decât să se simtă obligată să îi ofere celuilalt ceva având aceeaşi valoare, preferă să nu primească nimic.

Au o mare capacitate de a-şi impune un anumit comportament si anumite sarcini. Partea rigidă a unei persoane este cea care impune un regim. Dar nu este neapărat necesar ca acel regim să corespundă nevoilor ei. O persoană rigidă nici măcar nu verifică dacă ceea ce doreşte răspunde într-adevăr uneia dintre nevoile ei. Nu îşi alocă timp pentru a se întreba: „cum mă simt cu această dorinţă şi cu modalitatea pe care am ales-o pentru a o îndeplini?”. Rigidul are o mare dificultate în a face diferenţa între rigiditate şi disciplină. O persoană rigidă îşi uită nevoia de la care a plecat, pentru a se agăţa mai degrabă de mijlocul prin care ajunge să-şi îndeplinească acea nevoie. O persoană disciplinată nu abandonează un proiect deoarece au apărut mici modificări pe parcurs. Pentru o persoană rigidă modificările care apar sunt considerate foarte grave.

Rigidul poate părea dominator, dar dacă intervine pe lângă ceilalţi nu o face pentru a controla şi a atrage atenţia asupra sa, ci intervine doar dacă ceea ce s-a spus e nedrept pentru cineva sau lui nu i se pare corect. Rigidul rectifică ceea ce s-a spus, în timp ce dominatorul adaugă ceva la ceea ce s-a spus.

Rigidul poate critica o persoană dacă crede că acea persoană, cu talentul şi calităţile sale, ar fi putut îndeplini mai bine o sarcină. Dominatorul va critica pe cineva dacă sarcina pe care o avea de îndeplinit nu a fost făcută aşa cum vroia el, în funcţie de gusturile şi aşteptările sale.
Persoana din tipologia rigid preferă să facă totul singură ca să se asigure că e perfect. De aceea e foarte posibil să sufere de epuizare fizică. De asemenea, se autoacuză foarte uşor. Persoanei rigide îi place ca totul să fie bine ordonat.

Un alt mijloc de a fi nedrept faţă de el însuşi pe care îl foloseşte rigidul este comparaţia. Are tendinţa de a se compara cu cei care sunt mai buni decât el şi mai ales „mai perfecţi” decât el. Este atras de tot ceea ce este nobil. Respectul şi onoarea sunt noţiuni foarte importante pentru el. Este impresionat de persoanele cu funcţii importante. Dacă ştie că poate obţine un anumit titlu, devine şi mai important.

Emoţia cea mai frecventă trăită de către rigid este furia, îndreptată mai ales asupra sa. Prima lui reacţie când este furios este de a ataca pe altcineva, chiar dacă furia este resimţită împotriva lui însuşi. Este furios pe el însuşi deoarece nu a văzut ce era corect sau nu a făcut ce trebuia. Rigidul are dificultăţi în a se lăsa iubit şi a-şi arăta iubirea. De aceea este considerat o persoană rece, lipsită de afectivitate. Acţionând astfel este nedrept faţă de ceilalţi şi mai ales faţă de el însuşi, deoarece nu poate să exprime ceea ce simte cu adevărat. Rigidul, fiind foarte sensibil, evită să se lase atins, psihologic vorbind, de către alţii.

Cea mai mare teamă a rigidului este răceala, indiferenţa. Nu este conştient că evită să intre în contact cu sensibilitatea lui pentru a nu îşi arăta vulnerabilitatea. Nu poate accepta această indiferenţă deoarece acest lucru ar însemna să fie fără inimă, deci nedrept.

În viaţa sexuală, are dificultăţi în a se abandona şi a simţi plăcerea. Cu cât rana este mai profundă, cu atât acea persoană este mai rigidă şi îi este dificil să ajungă la orgasm. Are probleme în exprimarea tandreţei pe care o simte. Este genul care are înfăţişarea cea mai sexy. Se spune despre o femeie tipologia rigid că este seducătoare, adică îi place să atragă bărbaţii pentru a-i respinge cu răceală dacă crede că lucrurile au mers prea departe. Când o persoană rigidă are dificultăţi în a-şi lua un angajament într-o relaţie, acest lucru provine din teama ei de a nu se înşela în alegerea partenerului. Este diferită de teama dominatorului, căruia îi este frică de despărţire, deoarece îi este teamă că va trebui să renunţe la acel angajament.

Temerile persoanei rigide, care o împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile sunt: teama de a se înşela, de a nu fi clar, de a nu fi criticat, de a fi ales un moment nepotrivit, de a vorbi prea mult, de a pierde controlul, de a fi judecat ca fiind profitor.

Persoana care poartă masca rigidului este foarte rar bolnavă. Chiar dacă ar durea-o ceva, ar începe să simtă acest lucru doar când starea ei s-ar agrava foarte tare. Bolile de care poate suferi o astfel de persoană sunt: anchilozare, tensiuni musculare, epuizare fizica şi mentală, tendinite, artrite, bursite, torticolis, constipaţie, hemoroizi, crampe, probleme ale circulaţiei sângelui, varice, piele uscată, acnee, psoriazis, probleme hepatice, nervozitate, insomnie, probleme de vedere.

Rana de nedreptate este pe cale să fie vindecată dacă vă permiteţi să fiţi mai puţin perfecţionişti, să faceţi greşeli fără să fiţi furioşi sau critici. Dacă vă acordaţi dreptul de a vă arăta sensibilitatea, de a plânge în faţa celorlalţi fără să vă pierdeţi controlul şi fără să vă fie teamă de judecata celorlalţi.

În spatele rigidului se ascunde o persoană creativă,
care are multă energie şi o mare capacitate de muncă. Această persoană este ordonată şi excelentă pentru o muncă ce necesită precizie; este atentă, foarte dotată pentru a se ocupa de detalii; are capacitatea de a simplifica, de a explica foarte clar când predă altora; este foarte sensibilă, ştie ce simt ceilalţi, verificându-şi propriile sentimente. Ştie ce trebuie să cunoască la momentul oportun. Găseşte persoana potrivită pentru o anumită sarcină şi cuvintele potrivite când are de comunicat ceva. Este plină de entuziasm, de viaţă, dinamică. Nu are nevoie de alţii pentru a se simţi bine. La fel ca şi fugarul, în caz de urgenţă ştie ce să facă şi face acel lucru singură. Reuşeşte să facă faţă situaţiilor dificile.

Din lucrarea – „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

Reveniţi la articolul principal «Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine.

yogaesoteric
6 noiembrie 2009

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More