Românca genială căreia francezii Curie i-au furat Premiul Nobel

Savanta a renunţat la șederea în Franţa, s-a întors în România şi a inventat ploaia artificială
 

Românca Ştefania Mărăcineanu a făcut furori în lumea ştiinţifică a Europei interbelice. Invenţiile sale revoluţionare au fost la un pas de Nobel. Cercetătorii francezi, printre care şi Irene Curie, şi-au însuşit însă invenţiile româncei, câştigând astfel cel mai râvnit premiu ştiinţific.

În anul 1935, soţii Joliot-Curie luau premiul Nobel pentru descoperirea revoluţionară a radioactivităţii artificiale. Era cel mai prestigios premiu la nivel mondial pentru fizică şi chimie. Puţini ştiu însă că în acel moment se făcuse o nedreptate. Şi asta fiindcă radioactivitatea artificială era inventată deja de 10 ani. Cea care o descoperise era o tânără din România, Ştefania Mărăcineanu. Românca era considerată un adevărat fenomen de lumea ştiinţifică din Europa în special, obţinând cele mai înalte distincţii academice în domeniul fizicii şi chimiei. Deşi a fost curtată de toate mediile ştiinţifice europene, Ştefania Mărăcineanu a preferat să lucreze în ţara natală, punând bazele radioactivităţii. Printre invenţiile şi experimentele sale revoluţionare se numără şi provocarea artificială a ploii.

Românca ce a uimit lumea ştiinţifică

Ştefania Mărăcineanu, o profesoară de chimie şi fizică la Şcoala de Fete din Bucureşti, sosea în 1922 la Paris cu o bursă din partea Ministerului de Ştiinţe din România. Datorită calităţilor şi cunoştiinţelor sale ştiinţifice, a fost acceptată în laboratoarele celebrei Marie Curie, unde a lucrat cu oameni de ştiinţă remarcabili. A reuşit în doar doi ani să uimească lumea ştiinţifică. În 1924 avea deja doctoratul în fizică. Contribuţiile ei ştiinţifice i-au adus aprecierea şi respectul lui Marie Curie. „Stimez în mod deosebit munca pe care Ştefania Mărăcineanu a depus-o în laborator. În mod particular ea a dobândit o perfectă cunoaştere a măsurării electrometrice precise”, preciza Marie Curie în anii ʼ20.

O descoperire cât un Nobel

Cea mai uluitoare descoperire pe care a făcut-o Ştefania Mărăcineanu în laboratoarele de la Paris a fost radioactivitatea artificială. Mai precis fenomenul fizic prin care nucleul unui atom instabil sau radioizotop poate fi transformat artificial pentru a degaja energie sub formă de radiaţii. De altfel, cercetătoarea româncă s-a bazat pe poloniu şi radiu, cele două elemente descoperite de Marie Curie, cea care a şi definit pentru prima dată noţiunea de radioactivitate. Românca a fost însă prima care a descoperit producerea artificială a radioactivităţii.

„Mărăcineanu a descoperit faptul că înjumătăţirea poloniului părea să depindă de tipul metalului pe care elementul chimic radioactiv era depozitat. Ea a considerat că razele-alfa ale poloniului au transformat parţial anumiţi atomi de metal în izotopi radioactivi”, se arată în lucrarea A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity, scrisă de Marlene Rayner Canham şi Geoffrey Rayner Canham. Practic era prima descoperire a radioactivităţii artificiale. De altfel, românca a folosit această descoperire şi în teza ei de doctorat, prezentată în faţa comisiei din care făcea parte şi Marie Curie în 1924.

Românca din elita ştiinţifică europeană

După obţinerea doctoratului, Ştefania Mărăcineanu a rămas în Franţa până la 1930, pentru a continua cercetările alături de alţi savanţi europeni. Continua să studieze radioactivitatea. Mai mult decât atât, a descoperit că radiaţiile solare aveau efect asupra radioactivităţii substanţelor. A fost sprijinită în această teorie de mai mulţi savanţi, printre care şi H. Deslandres. Totodată teoria ei privind radiaţiile soarele care amplifică sau schimbă radioactivitatea diferitelor substanţe a provocat un şoc în lumea ştiinţifică, fiind o idee pe cât de acceptată, pe atât de contestată.

Femeia care aduce ploaia

În 1930, Ştefania Mărăcineanu se întoarce acasă, în România. Se spune că tânjea după ţinuturile natale şi, în ciuda diferitelor oferte din străinătate, a preferat să ducă o muncă de pionierat acasă, întemeind primul laborator de radioactivitate din România. Lucra la Universitatea din Bucureşti alături de profesorul Dimitrie Bungeţianu.

În 1934, românca avea să şocheze din nou cu o descoperire desprinsă parcă din literatura SF. Ştefania Mărăcineanu inventase ploaia artificială. Practic, cu ajutorul unor principii fizice şi chimice, savantul român putea aduce ploaia pe suprafeţe reduse. De această dată, în cadrul experimentelor a fost ajutată de savanţii români Dimitrie Bungenţianu şi Nicolae Vasilescu-Karpen. Experimentele au fost realizate cu sprijinul guvernului francez, unde Ştefania avea trecere, în Algeria, mai precis în deşertul Sahara. Spre uimirea tuturor, Ştefania Mărăcineanu şi grupul de savanţi români au adus ploaia.

Deşi a uimit, a contrariat şi a obţinut respectul lumii ştiinţifice pentru contribuţiile sale, de recunoaşterea oficială a muncii savantului român s-au bucurat cu totul alte persoane. Cea mai grea lovitură avea să o primească românca în 1935, atunci când soţii Joliot-Curie aveau să primească Nobelul pentru inventarea radioactivităţii artificiale, fenomen dovedit cu 10 ani înainte de Ştefania Mărăcineanu. Practic Irene Joliot Curie a folosit întreaga muncă a româncei privind radioactivitatea artificială pentru a obţine acest premiu, fără ca măcar să-i menţioneze numele.

„Mărăcineanu îi scria Lisei Meitner în 1936, exprimându-şi dezamăgirea că Irene Joliot Curie, fără ştirea ei, a folosit mare parte din munca sa în special cea legată de radioactivitatea artificială, în lucrarea sa”, se arată în A devotion to their science: Pioneer women of radioactivity. Însăşi Irene Joliot Curie recunoaşte, culmea, că descoperirea pentru care ea urma să primească Nobelul era deja cunoscută de fapt de 10 ani. „Ne amintim că savanta româncă a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”, preciza Irene pentru ziarul austriac Neues Wiener Journal apărut pe data de 5 iunie 1934. De altfel, românca nici nu insistase să primească ea Nobelul, ci doar să-i fie recunoscută munca printr-o citare sau o referinţă în lucrarea fiicei lui Marie Curie. Şi astăzi soţii Joliot Curie sunt creditaţi ca inventatorii radioactivităţii artificiale.

Viaţă învăluită în mister

Dacă activitatea ştiinţifică a Ştefaniei Mărăcineanu este cunoscută, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre detaliile biografice ale savantului român. Viaţa privată a Ştefaniei Mărăcineanu este un adevărat mister. Se ştie că s-a născut în Bucureşti la 18 iunie 1882. Se spune că a avut o copilărie nefericită, bănuindu-se abuzuri din partea unuia dintre părinţi. Conform celor care i-au studiat biografia, în principal Marelene Rayner Canham sau Miruna Popescu, cu privire la copilărie Ştefania Mărăcineanu preciza că au fost ani întunecaţi şi nu dorea să mai vorbească despre acest prim capitol din viaţa ei. De altfel, atât copilăria, cât şi adolescenţa tinerei Mărăcineanu sunt învăluite în mister. Se bănuieşte doar că provenea dintr-o familie înstărită, odată ce a fost ţinută în şcoli. Se ştie clar că în anul 1910 devenise profesor de chimie şi fizică la Şcoala de fete din Bucureşti. Se presupune că a murit în 1944, fără să fie cunoscută cauza.

Citiți și:

Uimitori români contemporani, înzestrați cu o excepțională creativitate, inventivitate și sclipiri de geniu

Iustin Capră aduce viitorul mai aproape, prefigurându-l prin invenţiile sale

Acad. prof. dr. LEON DĂNĂILĂ – «În creier se intră de mână cu Dumnezeu»
 

yogaesoteric
6 februarie 2016