Români, învățați de la lupi!

„În această dimensiune a tragicului, când omenirea pare un tablou fals vândut la licitație, în acest pustiu de mătase al lumii, când parcă și brazii și-au schimbat tulpinile între ei, ne vom simți mai siguri arcuiți la pieptul lui Dumnezeu, care ni l-a dăruit pe singurul Lui Fiu, Mântuitorul Iisus!” (Maria Diana Popescu)

În România se practică genocidul oficial

Am citit recent revolta unui jurnalist, plină de furie, adresată falselor somităţi care calcă orbeşte peste cadavrele românilor: „Vă jucați cu viețile noastre, cu viețile copiilor, părinților și bunicilor noștri. Bătălia voastră oarbă pentru putere, aroganța și indolența voastră trimit copii la moarte […] ați făcut din România o bombă sanitară, o sursă de infecție […] «Statul eșuat» este opera voastră funestă […] umbra morții nu vă sperie, nici suferința copiilor. […] Pe coșciugele mici, de un metru, ar fi indicat să scrijelim numele vostru, să nu uitați în veci că aveți mâinile pătate cu sânge”. Şi adaug: tot ceea ce vedem nu sunt nici măcar morţi decente, ci mai degrabă bătălia corbilor puterii pe stârvul în putrefacţie. Nici cel mai mare regizor din lume n-ar fi putut imagina un astfel de scenariu. Doar noi, în unitate, putem pune punct acestui scenariu de groază, doar noi îi putem lăsa fără audienţă.

În secolul al XVIII-lea, Antoine Lavoisier spunea: „În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!”. Astăzi, cretinii, escrocii, fariseii și celelalte slugi ale globaliștilor criminali vor „Marea Resetare” a Noii (Dez)Ordini Mondiale.

În urma punerii în practică a uneia dintre „teoriile conspirației” mondiale – depopularea – prin declanșarea războiul bateriologic covid-19 cu toate accesoriile sale, tirania dictaturii instalate în Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.), numită încă România, mărșăluiește cu pași mari și grei peste cadavrele victimelor de toate vârstele, arse de vii în spitale și aruncate în saci negri, în gropile cimitirelor. Numai cei cu conștiința oarbă nu pot vedea spre ce ne îndreptăm. „Statul eșuat” de și cu contribuția directă a celui care ar fi necesar – conform actului fundamental al statului român – să fie mediatorul și unificatorul tuturor forțelor țării, a adus România nu „pe marginea prăpastiei”, ci la porțile iadului.

După eșecul primei întâlniri Rusia – SUA, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat: „Federația Rusă nu este pregătită să aştepte pentru totdeauna ca SUA şi NATO să răspundă cererilor sale de securitate şi doreşte un răspuns scris detaliat pentru fiecare propunere exprimată la negocieri. […] Rusia dorește să se rezolve prin respect reciproc și echilibru de interese conflictul privind securitatea în Europa. […] dacă Occidentul respinge propunerile de securitate ale Rusiei, Moscova are diverse opțiuni de răspuns”.

Se aud lătrând „Câinii războiului”

La orizont se întrevăd „ciupercile” unui război nimicitor care nu e al românilor, ci al colonizatorilor pripășiți prin trădare pe pământ românesc. Povestea „Crizei rachetelor” din 1962 readusă în prim-plan sugerează imaginea celor patru „Cavaleri ai Apocalipsei”, mai „porniți” decât în urmă cu șase decenii. Atunci, „nebunul” era Hrusciov, astăzi, rolul „nebunului lumii” i-a fost distribuit senilului Biden secondat de papagalii Turnului Babel de la Bruxelles și, pe meleaguri mioritice, de autistul condamnabil Klaus Iohannis.

În 22 mai 2018, fostul ministru al Învăţământului, care a reprezentat România la Națiunile Unite, fost ambasador în Statele Unite, academicianul Mircea Malița („care locuia într-o casă cu chirie şi nu avea mașină”), prognoza situația actuală: „Eu sunt format în viziunea unor oameni mari care au făurit politici pentru România, printre care Nicolae Titulescu. Politica lui era următoarea: un stat mic ca România este necesar să se afle în raporturi bune cu toate marile puteri. […] Titulescu a avertizat că dacă România va hotărî să atace U.R.S.S. (Federația Rusă – n.n.) […] se vor trage clopotele în ţara noastră. […] Facem declaraţii de pomană, la dispoziţia Europei care vrea ca Rusia să fie mereu înţepată. Planul este să se ajungă la frontierele ei. Se ştie foarte bine că în materie de politică externă, Rusia poate admite orice, mai puţin vecini înarmaţi sau ostili. Noi suntem ostili în mod gratuit cu Rusia. Care este litigiul cu ea, care este problema, în fond? […]

O revistă americană a publicat articolul «De ce criza din Ucraina este vina Vestului?», în care se spune răspicat că vinovat de criza ucraineană este chiar Occidentul. Autorul analizei precizează că SUA şi aliaţii europeni au în faţă situația din Ucraina și ostilităţile faţă de Rusia care vor devasta Ucraina (și România – n.n.). În acest scenariu, toată lumea va fi pierzătoare […] Există şi varianta schimbării macazului, ducând la crearea unui stat ucrainean prosper, dar neutru, care să nu ameninţe Rusia, permiţând Vestului să refacă relaţiile cu Moscova. Dacă acest aspect este enunţat chiar de un american, atunci de ce să pretind eu că am inventat roata? […] Rusia a fost dintotdeauna o mare putere, una nucleară chiar, membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU. Acolo sunt prietenii pe care ar fi necesar să ni-i facem, în rândul acelor cinci naţiuni, ele fiind şi cele care dictează politica mondială.”

Slugile bruxelles-izate de la Cotroceni și Victoria, costumate cu indispensabili „Stars and Stripes” și joben cu 12 stele, niște neica-nimeni (realitatea mă obligă să-i dau dreptate „timonierului” Petrov pentru afirmația: „Școala românească produce tâmpiţi!”. D-aia au ajuns maimuțele vopsite la Cotroceni și la Victoria), în loc să fie preocupați de efectul îngurgitării excrementelor „Înaltelor Porți” asupra propriului sistemului imunitar, maimuțele strigă în gura mare (mai ceva ca galeria urlătorilor de la Procesul Marii Trădări naționale de la Tribunalul Poporului din mai ’46) că vor cedarea suveranității a ceea ce a mai rămas din România Mare. Păi, fapta comisă nu este – de facto – Act de Trădare Națională?

Sfântul Petru este stăpânul lupilor. Supraviețuirea după Legea lupilor

În lumea satului românesc exista credința că, în luna ianuarie, când lupii – numiți și „câinii lui Sânpetru” – se strâng și urlă, „Sfântul Petru coboară din cer în mijlocul lor pe un cal alb și începe «să rupă codri dintr-o pâine care nu se mai isprăvește și aruncă la fiecare lup»”.

Românii au de învățat, astăzi, mai mult decât oricând și de aplicat înțeleapta lege nescrisă pentru supraviețuire a haitei lupilor:

– primii trei sunt cei răniţi sau bătrâni (merg în faţă pentru a nu rămâne în urmă);
– următorii cinci sunt cei mai puternici (au rolul de a proteja haita în cazul unui atac);
– cei din mijloc sunt pui şi femele (sunt protejaţi din ambele părţi);
– următorii cinci sunt cei mai inteligenţi (protejează haita în cazul atacurilor din spate);
– ultimul lup este liderul. El are grijă ca nimeni să nu rămână în urmă. El ţine haita unită şi el dictează direcţia de mers. El este întotdeauna pregătit să alerge în orice direcţie pentru a proteja haita şi are rol de apărător al acesteia. Pentru că a fi cu adevărat conducător înseamnă să ai grijă de toţi, nu să mergi mereu cu infatuare în faţă, pe bicicletă sau pe pârtiile de schi, pe banii românilor!

Vă regăsiți undeva, doamnelor și domnilor guvernanți și parlamentari din Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină, numită încă România? Vă regăsiți pe undeva domnule chiriaș de la Cotroceni? Greu de crezut. Schiurile vă poartă departe de Neamul Românesc, iar circuitele sinapselor, departe de realitatea urmașilor lui Decebal.

Românii au nevoie de un cap de oștire, care să lupte pentru nepierire! Au nevoie de Mântuitor, nu de „gogoși climatice”

Până atunci, români, vă reamintesc pentru „n”-a oară, îndemnul unui patriot, urmați-l: „Fii om, fii drept și recunoaște că deasupra ambițiilor, intrigilor și urilor este Patria, este veșnicia neamului și că acolo este necesar să ne întâlnim întotdeauna chiar dacă nu ne înțelegem de fiecare dată. […] Cine nu-şi roade viaţa în lupta de ridicare a ţării, nu este român. Fiţi creştini, fiţi oameni, fiţi adevăraţi cetăţeni şi români întregi” (General Ion Antonescu, „Către români”, 1 ianuarie 1941).

Cele două citate – cel de la început și cel de la finalul acestui editorial –  ar fi necesar să fie „călăuza românilor” pe timp de pace și război. Altfel vom pieri ca țară și ca neam!

Autor: Ion Măldărescu

Citiți și:

Securitatea – păcatul originar al democraţiei din România. De la Iliescu la Iohannis, nimeni n-a ştiut prea bine cine pe cine slujeşte, ea pe ei, sau ei pe ea
Episcopul Giurgiului, critici dure pentru „nenorociții de guvernanți” în frunte cu Iohannis: Când un șef de stat îți spune că sistemul a eșuat, înseamnă că el este vinovatul

yogaesoteric
11 iunie 2022