România sub «mantia grea a Diavolului»

 

„Cea mai iscusită viclenie a Diavolului este aceea de a ne convinge că nu există”, spunea Baudelaire. România se află într-o asemenea situație.

În anul 1795, un tânăr medic și filosof german, de numai 20 de ani, adept al ideilor lui Immanuel Kant, pe nume Erhardt Benjamin, publică în Philosophisches Journal o apologie a Diavolului.

Răutatea pură, după principiile acestuia, constă în următoarele reguli de viață:
1. Nu fii niciodată sincer și arată-te a fi ca atare. Pentru că dacă spui adevărul, ceilalți pot conta pe cuvântul tău; tu îi slujești pe ei, iar ei nu te slujesc pe tine.
2. Nu recunoaște nicio proprietate, dar afirmă că proprietatea este sacră și inviolabilă și însușește-ți tot. Dacă tu nu poți să posezi totul fără să ți se opună nimeni, totul depinde de tine.
3. Servește-te de moralitatea celorlalți ca de o slăbiciune pentru a-ți atinge scopurile. Îndeamnă-i pe toți la păcat, în timp ce tu pari să recunoști necesitatea moralității.
4. Nu iubi pe nimeni.
5. Fă-l nefericit pe oricine vrea să depindă de tine.
6. Fii pe deplin coerent și nu te căi niciodată de nimic. Ce ai hotărât o dată, fă și pe urmă vei vedea ce va fi. Astfel îți vei demonstra întreaga independență, iar prin coerența acțiunilor tale vei părea un om drept, ceea ce îți va da un mijloc abil de a-i schimba pe ceilalți în sclavi ai tăi înainte ca aceștia să-și poată da seama de asta.

Dacă ne vom propune să închidem ochii și să ne imaginăm un portret din lumea politică potrivit acestor ipoteze ale moralității bazate pe răul pur, cu siguranță că fără nicio oscilație, în faţa ochilor minții ne va apărea în prima fracțiune de secundă chipul lui Traian Băsescu.

Recent acesta, cu lanțurile invizibile ale turnătorului la Securitatea lui Ceaușescu din ce în ce mai strânse în jurul gâtului, a slobozit o postare în care spunea românilor ce vinovății crunte au Laura Codruța Kovesi, dar, mai ales, Frank Timermans, care cerea una-într-una dosare de politicieni români, distruși.

Nu mă îndoiesc că e un fapt adevărat. Dar, cum s-a ajuns aici?
Simplu. Ne spune foarte precis Dan Andronic, într-un text publicat recent. „Nu mai am demult îndoieli că generalul Florian Coldea a fost un pion sub steag străin, sau că Laura Codruța Kovesi avea deasupra capului o umbrelă mult mai generoasă decât cea pe care i-o dăduse inițial Traian Băsescu. Au avut o misiune, au îndeplinit-o așa că stau liniștiți. Nici măcar pandemia nu-i deranjează. Unul cheltuiește milioanele de euro puse de-a lungul timpului pe numele altora, iar fosta parteneră este modelul anti-corupției la nivel european, pe bani foarte mulți.
Cei 262 de oameni achitați în dosarele DNA în ultimul an sunt doar un mic amănunt care nu poate să tulbure tăcerea care-i înconjoară. Iar pe ziariștii și analiștii atât de vocali în apărarea independenței și suveranității îi înțelegem: e foarte greu să te dezici de trecutul nu foarte îndepărtat!”.

Personal, sunt de acord cu pensiile speciale, uriașe, ale magistraților, cu o condiție. Aceea ca înainte de a beneficia de atâția bani, acești domni și doamne magistrați, de la Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii să-și ia inima în dinți și să-și adune la un loc întreaga demnitate de care sunt în stare.

Să procedeze așa ca și acum, când s-au strâns, îngrijorați pentru a-și hotărî poziția față de impozitarea propriilor pensii. Să se adune cu toții, pentru a spune românilor ce anume s-a petrecut cu Justiţia, începând de la Băsescu și Monica Macovei, și trecând prin Codruța Kovesi, Livia Stanciu (cunoscută din cazul strigător la cer al bietei Mariana Rarinca!), Augustin Lazăr, torționar al disidentului Iulius Filip, Cristina Tarcea (fosta preşedintă a ÎCCJ, căreia i se părea că România a semnat prea devreme Convenția Drepturilor Omului), Raluca Prună (care afirma că Drepturile Omului sunt un lux!), Cătălin Predoiu (care și-a făcut un scop din a desființa Secția Specială de cercetare a magistraților), Ana Birchall (care a fost filmată dând șpagă candidatului Mircea Geoană!)…

Să ne spună și nouă, contribuabililor care le plătim pensiile, cum au fost posibile anchete cu tortură, condamnări ordonate de SRI, oameni nevinovați omorâți în pușcării (cazul judecătorului Stan Mustață), poate, să știm și noi cum a funcționat DNA și toată această diabolică structură a unei așa-zise justiții care „cântă” pe partituri scrise de ambasadele străine, care nu mai pridideau cu laude la adresa abominabilelor și diavoleștilor acțiuni, care au distrus mii de afaceri românești, mii de destine, de familii, de vieți?

Oare am putea afla, oficial, cum au putut exista expertize falsificate, convorbiri telefonice – mii de ore – ascultate ilegal și redate trunchiat? Despre „echipele mixte”, despre folosirea rușinoasei „instituții a denunțătorului”, despre arestările de la șase dimineața, despre tortura în timpul interogatoriilor, despre amenințarea fățișă a judecătorilor care nu „jucau” după cum „cântau” procurorii DNA și despre atâtea alte abominații petrecute în România secolului 21?

Săptămâna aceasta, toată presa a fost inundată de dezvăluiri despre judecătorul Corneliu Bogdan Tudoran, care se pare că făcea parte dintr un grup nelegitim de interese economice, dând o sentința ilegală, dar favorabilă „grupului” său, în timp ce era internat la spitalul de psihiatrie (!).

Fapte ce se petrec acum, când marii magistrați ai Justiției Române se îngrijorează pentru pensiile lor uriașe. Iar judecătorul Tudoran nu poate fi anchetat, având, se zice, sprijinul unui procuror de la SIJ, care blochează ancheta.

Așa se lucrează la distrugerea capitalului românesc și la distrugerea de destine. Mâna Diavolului a intrat adânc în esența multor instituții fundamentale ale României.

Singura care a scăpat într-o oarecare măsură de Diavoliadă este SRI. Și asta, doar datorită curajului șefului ei, Eduard Hellwig. Puțini știu, sau pot să-și imagineze ce riscuri și presiuni imense și-a asumat acesta când l-a dat afară pe Florian Coldea și un mare număr de generali care au trecut, o dată cu începutul președenției lui Traian Băsescu, în Oastea Diavolului.

Nu cred că cer prea mult: sunt mulți magistrați cu Onoare, care trăiesc în cinste și demnitate, cunoscători ai Dreptului, care să se adune aidoma celor care vorbesc despre pensiile lor, și să ne spună o dată pentru totdeauna ce s-a petrecut cu Justiția noastră. Să știm, măcar acum, când răul a fost făcut și încă se mai face, dacă mai dorim să avem o justiție care este pusă în slujba adevărului și nu împotriva lui. Le cer să analizeze dacă ei mai pot rezista să-și trăiască viața în imperiul blestemat al Diavolului, sau ridică fruntea, ca niște creștini ce se află. Au și ei familii, au vieți…

Mânia lui Dumnezeu nu iartă, din câte știu, chiar dacă uneori se lasă așteptată. Se întreabă mulți de unde vine ca din senin un cancer, un accident, o boală incurabilă în familiile lor, uneori chiar la copiii lor, fără să se gândească cât anume din viața lor a aparținut lui Dumnezeu și cât Diavolului…

Sunt oamenii aceștia care se hotărăsc, acum, cu greu dacă să se schimbe și să devină alții și să nu mai fie ei, cei care au distrus destine, cei care pentru mărire și bogății și-au vândut sufletul… Oamenii care devin „ai Diavolului”, sub șantaj, pentru bani, sau din pură plăcere de a-și distruge semenul, știindu-se priviți de ceilalți. Nu reușesc cu propriile mijloace, sau cu propriile calități sa le devină altora superiori, deși își doresc asta mai presus de orice. Atunci încep să urască. Să-și urască și să vrea să-și domine și să-și distrugă semenii, cu forța pe care le-o dă o instituție de forță. Cum ar zice Rousseau: „… astfel încât niciunul dintre aceștia nu-și mai află binele decât în răul celuilalt”.

Cred că cei care au luat puterea după 1989 sunt, în străfundul sufletelor lor vândute, exact astfel de oameni. Totul a început cu o crimă de neiertat. Împușcarea în Sfântă Zi de Crăciun a lui Ceaușescu. Odios, dictator, dar omorârea unui om, tot crimă și tot păcat se numește. Apoi, acești oameni nu ne-au mai părăsit, însoțindu-ne din conducerea țării, de atunci și până azi, când ne sufocă de pe ecranele televizoarelor oameni ca Ion Iliescu, Traian Băsescu, colaborator al Securității și distrugător de destine, atunci, dar și în cei 10 ani de președinție, Theodor Stolojan, – securist cu funcție înaltă în aparatul economic ceaușist, scăpat prin minune diavolească de condamnare în „uitatul” Dosar Megapower, Daniel Dăianu, de asemenea ofițer din Securitatea dictatorului, Mugur Isărescu, eternul guvernator al BNR, recent deconspirat ca turnător la Securitate al străinilor, dar și al colegilor lui români.

I-am numit doar pe aceștia, fiindcă sunt figuri marcante și cunoscute. Dar în urma și în jurul lor există rețele întregi de oameni: familii, copii, subordonați, ființe după chipul și asemănarea lor. De sub pulpana acestora a apărut USR PLUS, un partid făurit de mulți urmași ai vechilor securiști, tineri cu școli bune, în occident, care își propun (Doamne ferește!) să ne salveze… Cum se face că între toți magistrații pensionari sau încă în funcție, dar și între figurile marcante ale politicii, care ne fac încă de dinainte de ’89 viața așa cum este, nu se află niciun singur disident? Cum de nu s-a născut din „spuma mărilor” un partid format din copii de disidenți, pușcăriași politici din timpul dictaturii ceaușiste?

Trăim ca țară și ca popor sub mantia grea a Diavolului. Ce ne mai ține la linia de plutire este doar nu număr, încă semnificativ de oameni din Justiție, politică, presă, din alte instituții, care se luptă cu minciuna care ni se servește drept adevăr, nu fără imense riscuri. Fiindcă se luptă cu o uriașă mașină de propagandă, subvenționată din greu cu bani, sume uriașe. Depinde în mare măsură de aceștia să ieșim cu fața curată, dacă va fi să ieșim. Pentru că, așa cum ne spune Baudelaire, „Cea mai iscusită viclenie a Diavolului este aceea de a ne convinge că nu există.”


Autor: Octavian Hoandră


Citiţi şi:

CEDO: de la forța dreptului la dreptul forței

Adrian Ivan, adevăratul șef al SRI!

România, avangarda dictaturii pseudo-sănătății mondiale

 

yogaesoteric
31 iulie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More