Roșia Montană – un proiect de jaf național (I)

de Ileana Damian

Controversatul proiect de lege referitor la exploatarea minieră de la Roșia Montană, aprobat de guvern în secret, este dezbătut de către Parlament. Mii de români au ieșit zilnic în stradă în ultimele săptămâni exprimându-și nemulțumirea față de numeroasele probleme implicate: economice, sociale, de mediu și de patrimoniu. Corupția, implicarea politicului și numeroase manevre păguboase pentru statul român au ieșit la suprafață odată ce a fost supus analizei.

Ce presupune Proiectul Roşia Montană?

Conceput încă din anul 2001, Proiectul Roşia Montană prevede exploatarea a 13 milioane de tone de minereu pe an (de 32 de ori mai mult decât exploata Statul român la mina închisă în 2006!) timp de 16 ani, în 4 cariere deschise în masivele Cetate, Cârnic, Jig şi Orlea, situate în jurul comunei Roşia Montană. Proiectul prevede utilizarea a 1 581 760 de tone de substanţe toxice (din care 192 000 de tone de cianură de sodiu), sterilele fiind depozitate într-un iaz de decantare de 300 de hectare, cu un baraj înalt de 188 de metri, ce va fi situat în valea râului Corna, acoperind satul cu același nume, la 2 km de Abrud. Proiectul va oferi în medie 880 de locuri de muncă, conform site-ului Roșia Montană Gold Corporation (RMGC).

Cum a luat naştere acest proiect?

În septembrie 1995, a fost semnat un contract de cooperare între Regia Autonomă a Cuprului Deva (actuala Companie Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” – S.A.) şi compania Gabriel – pentru explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei (lângă Roşia Montană).

În 1996, compania Gabriel Resources Limited a fost încorporată în compania Starx Resources Ltd. care a devenit „Gabriel Resources Ltd.” („Gabriel”),  fiind cotată imediat la bursă – simbol GBU pe bursa din Vancouver. Iniţial, preşedinte al Gabriel este Vasile Frank Timiş, om de afaceri de origine română.

Pe 7 iunie 1997, s-a format Euro Gold: Gabriel a realizat un Contract de Încorporare şi Articol de Asociere cu Regia Autonomă a Cuprului Deva (Minvest) şi trei acţionari minoritari, care au dus la formarea companiei mixte Euro Gold Resources S.A. („Euro Gold”).

În 1999 a fost emisă de Guvernul Isărescu Licenţa de exploatare numărul 47 către Minvest ca titular (ca să exploateze) şi Euro Gold ca şi companie afiliată (ca să exploreze!) mina veche (400.000 tone minereu anual, din cariera deschisă în masivul Cetate).
În 2000, societatea Euro Gold Resources – S.A. devine Rosia Montana Gold Corporation – S.A. (RMGC) (Gabriel 65%, Regia Deva 33,8% şi cei trei acţionari câte 0,4%).

În anii 1999-2001 au fost transferate de la Minvest către RMGC sau Deva Gold (tot Gabriel este acţionar majoritar) 6 licenţe, dintre care 4 de exploatare (Roşia Montană, Certej, Zlatna, Bolcana şi 2 de explorare). Prin aceste transferuri, aprobate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), participarea Statului (prin Minvest) a scăzut de la 100% la 19,31% (în RMGC)!
Licenţa 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată.

Gabriel deţine astfel şase proiecte în România, toate în Munţii Apuseni: Roşia Montană, Bucium, Certej-Săcărâmb, Zlatna-Hanes, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti.
Din iulie 2011, RMGC mai are doar 2 acţionari: Gabriel Jersey 80,69% şi Minvest 19,31%.

Din acestă scurtă prezentare a modului în care s-a format compania RMGC, se evidențiază câteva aspecte foarte importante.
1. RMGC este o companie tânără, fară experienţă, care propune realizarea unui proiect de dimensiuni gigantice, cu un grad mare de risc. Statul ar trebui să ţină cont de aceste aspecte într-un proiect „de interes naţional”, mai ales în urma accidentului minier din anul 2000, de la Baia Mare, când scurgerea unei cantități de cianură a afectat mai multe râuri (în special Tisa și Dunărea), provocând moartea unui mare număr de pești. Accidentul respectiv a fost unul dintre marile dezastre ecologice din Europa de după Cernobâl.

2. Au fost abil create două companii cu numele Gabriel Jersey şi respectiv Gabriel Resources Ltd., astfel încât să producă confuzie. În unele documente ale Proiectului se face referire la Gabriel ca fiind ori una, ori alta. Acestă situaţie neclară le permite companiilor să arunce responsabilitatea de la una la alta, în cazuri nefavorabile lor.

3. Acţiunile lui Gabriel la bursa din Canada au crescut pe seama proiectului Roşia Montană, iar investiţiile pe care compania le-a făcut în zonă, înainte ca proiectul să fie avizat, nu ne privesc pe noi, românii. Ar fi absurd să ni se ceară despăgubiri.

4. RMGC nu deţine licenţe legale pentru proiectele pe care le desfăşoară sau urmează să le desfăşoare (în cazul în care proiectul va fi aprobat de către Parlament). Acestea au fost transferate de către Stat, prin ANMR (încălcând legea, aşa cum vom arăta mai departe) şi sunt clasificate, putând fi deduse unele fragmente, din alte acte nesectetizate ale proiectului.

Ilegalitatea proiectului
LICENŢA 47/1999…

În octombrie 2002, pe baza Licenţei de exploatare 47/1999, RMGC a depus (ilegal) documentele necesare pentru obţinerea acordului de mediu, pentru Proiectul Roşia Montană, care presupune exploatarea a 4 mine (şi nu una conform licenţei). Documentaţia a fost retrasă în iunie 2003 în urma protestelor masive. În decembrie 2004, RMGC a depus din nou documentaţia pentru obţinerea acordului de mediu, tot pe baza Licenţei 47(!).

Deşi licenţa respectivă permitea exploatarea de către RMGCdoar  a minei vechi din masivul Cetate, Proiectul Roşia Montană a primit aviz pozitiv cu observaţii din partea Ministerului de mediu, acum, în 2013(!).

Precizăm că, în conformitate cu Legea Minelor 61/1998 şi Legea Minelor 85/2003 un proiect minier se pregăteşte pe baza unei licenţe de explorare (obţinută prin concurs public de oferte!), exclusivă, valabilă 5 ani, cu prelungire 8 ani. În acest caz, Gabriel nu a participat la niciun concurs public, ci a fost „desemnată” de către Stat (nu ştim pe ce criterii, dar nu ne este greu să ghicim).

De asemenea, perimetrul Licenţei 47 a fost modificat de 3 ori (perimetrul iniţial era de 1200 ha, în 1999 a fost mărit la 2122, în 2001 a fost mărit la 4282 ha, iar în 2004 a fost micşorat la 2388 ha), prin acte emise de ANMR, în favoarea lui RMGC. În urma modificărilor repetate, s-a ajuns la situaţia absurdă în care perimetrul final nu mai conţinea decât parţial perimetrul prevăzut de licenţă. Legile minelor nu permit modificarea prevederilor licenţei, „perimetrul de explorare putând fi doar micşorat” (Legea Minelor 61/1998 şi Legea Minelor 85/2003).
RMGC nu a avut şi nu are licenţă de explorare şi exploatare în perimetrul specificat în Proiectul Roşia Montană, deşi în cadrul documentului de prezentare face adesea referire la Licenţa de exploatare 47/1999 ca fiind licenţa pentru proiect(!).

De asemenea, RMGC precizează în Proiectul Roşia Montană că „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM, RMGC căutând să finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport Studiu EIM,Vol. 7, pag. 6). Aşadar RMGC doreşte obţinerea unei licenţe legale după aprobarea proiectului(!). Dar RMGC nu poate să obţină (legal) o licenţă de exploatare nouă pentru proiect, deoarece legea nu prevede operaţia de modificare sau actualizare a unei licenţe de exploatare (!): Legea Minelor 85/2003, Art. 18, alin. (2): „Licenţa de exploatare se acordă: a) direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, ..[RMGC nu deţine licenţă de explorare ci de exploatare a unui perimetru restrâns].; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă,…”, iar aceasta trebuie să fie aprobată de Guvern şi nu de ANRM cum este specificat în Proiect.

Mai mult decât atât, în 2006, minele statului au fost închise ca nerentabile, dar culmea, licenţele de exploatare pentru Roşia Montană şi pentru Certej au rămas active.

Problemele de mediu ale Proiectului Roşia Montană

Dincolo de studiile corporatiste, impactului mineritului pe baza de cianura este dezastruos, poluarea afectând o arie extinsă în jurul exploatării, generând boli și multă suferință.

Mărturiile oamenilor ce traiesc în zone de exploatare minieră pe bază de cianuri sunt grăitoare. Vă invităm să urmăriți un film documentar realizat de specialiști americani ce prezintă consecințele dramatice ale acestui tip de minerit.

Conform studiului Grupului pentru Salvarea Roşiei Montana al profesorilor de la ASE, aflăm că raportul dintre terenul folosit direct de către o companie minieră şi aria totală afectată este 1:5. În cazul Roşiei Montana, mina va ocupa o suprafaţă de 1200 de hectare, dar aria totală afectată va fi de 5 ori mai mare, deci de 6000 de hectare. Conform cercetătorilor din Organizaţia Cercetării Ştiinţifice a Commonwealth-ului (the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide ar fi de 100 000 USD/ha. Aşadar, costul de mediu pentru Roşia Montană este de 600 milioane USD.

Directorul general al Institutului Geologic Român, Marincea Ştefan a explicat în interviurile acordate care sunt riscurile în cazul Proiectului Roşia Montană. El ne explică faptul că riscul de poluare a mediului este foarte ridicat deoarece RMGC nu va trata cu cianură concentrate din minereu, aşa cum se obişnuişte în cazurile de exploatare a aurului, ci va cianura întreaga masă minieră. „Consecinţa acestui procedeu va fi producerea unei cantităţi uriaşe de şlam cianurat: între 214 905 000 şi 256 926 000 tone. Un iaz (bazin) de decantare cu o suprafaţă de 363 de hectare, dintre care 45 de hectare sub apă, va prelua toată această cantitate de şlam, care va fi reţinută de un baraj cu înălţime de 188 metri şi lungime de circa 600 de metri, construit pe cursul Văii Corna. Valea Corna este o vale activă, alimentată de izvoare chiar pe amplasamentul viitorului iaz de decantare, afectată de fisuri din sistemul faliei Cornei. Observaţiile de teren arată că bazinul de decantare de pe Valea Corna prezintă numeroase riscuri de mediu, anume: (1) riscul alunecărilor de teren (o „desprindere” poate fi clar observată pe versantul estic al văii); (2) prezenţa unui număr mai mare de falii decât cel figurat în studiul RMGC; (3) permeabilitatea mare a versantului stâng al văii, care conţine gresii şi nu „formaţiuni argiloase” după cum susţine proiectul. Riscul de contaminare a pânzei freatice este mai mult decât evident.” – a declarat dr. ing. Marincea Ştefan. Ca soluţii alternative, dumnealui a propus completarea procesului tehnologic cu faze de concentrare şi de oxidare a minereului pentru ca masa de cianurare să fie minimă şi procesată în circuit închis, sau înlocuirea cianurii cu tiosulfatul de sodiu (metodă care se încadrează în acelaşi cost de exploatare ca şi cel în care este folosită cianura). „Nu ştiu să existe în istoria mineritului recent vreun exemplu de exploatare a unui zăcământ de această talie, în numai 14-16 ani! Cum stăm cu principiul dezvoltării durabile, care ne impune să nu epuizăm zăcământul într-o singură generaţie?” , a mai adăugat Dr. ing. Marincea Ştefan.

De asemenea, RMGC nu prezintă garanţia că va putea asigura costurile de închidere a exploatării şi de refacere a mediului afectat, refacere care va dura minim 120 de ani. Bazinul de decantare va reprezenta un real pericol de poluare, în toată această perioadă. Nu îndrăznim să ne imaginăm ce s-ar petrece dacă un cutremur sau un accident, ar compromite stabilitatea bazinului cu substanţe toxice.

Citiți a doua parte a acestui articol

Citiți și:

Concepte geniale de supravieţuire naţională în era globalizării

Substanţele toxice din mediu afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii fiinţei respective, prin moştenire epigenetică trans-generaţională

 
 

yogaesoteric

30 septembrie 2013