Să prețuim esențele și să părăsim balastul de prisos

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, susține că pandemia de coronavirus ne poate învăța cum să prețuim „esențele” și „cum să părăsim balastul de prisos”.

Participant la simpozionul cu tema „Consecințele pandemiei asupra societății. Cum va arăta viața după COVID?”, organizat la Muzeul Golești de Consiliul Județean Argeș, în parteneriat cu Academia Română, președintele instituției a spus că pandemia ne-a schimbat și modul de exprimare: „Pe lângă multe altele, în aceste vremuri de restriște și de restricții am învățat să vorbim altfel decât românește, deși aparent grăim tot în limba vechilor cazanii, în limba lui Eminescu și Caragiale”.

„Nu ne-am mai dat binețe, nu ne-am mai strâns mâna, nu ne-am mai îmbrățișat și nu ne-am mai putut ura față în față «La mulți ani!». De multă vreme urarea «Sănătate!» nu a mai avut un conținut așa de real ca în aceste luni. Firește că am vorbit prea mult la telefon, ne-am arătat prea mult pe Skype și în alte programe de acest fel, am scris prea multe e-mailuri că scrisori nu mai scriem de mult. O fi bine, o fi rău… Unii copleșiți de toate astea suntem convinși că nimic nu va fi la fel ca înainte, alții suntem suntem gata să jurăm că nimic nu se va schimba și că toate vor reveni la normal mai repede decât cred unii. Niciunii n-au dreptate sută la sută, pentru că lumea asta se schimbă mereu.

Dacă prin aceste schimbări se șterge esența lumii, atunci suntem pierduți. Eu am convingerea că această boală teribilă, individuală și colectivă, pe care medicii ne ajută s-o învingem și ne ajută cu succes și pe care autoritățile ne ajută s-o învingem stabilind niște reguli – nu se poate trăi fără reguli în societate – eu sunt convins că lumea aceasta poate învăța din boala prin care trecem cum să prețuim esențele și cum să părăsim balastul de prisos.

Pe lângă multe altele, în aceste vremuri de restriște și de restricții am învățat să vorbim altfel decât românește, deși aparent grăim tot în limba vechilor cazanii, în limba lui Eminescu și Caragiale. Vorbim acum, după cum se vede, limba acestei molime: pandemie, coronavirus, carantinare, izoletă, termometrare, termoscanare, comorbidități, antiinflamatoare, asimptomatic etc. erau până mai ieri inexistente. Unele dintre aceste cuvinte vor face carieră, altele vor dispărea în istoria limbii, devenind relicve, altele vor fi, o vreme, prilej de glume, cum știe românul să facă de altminteri. Pandemia a schimbat, cel puțin aparent, și limba noastră; limba noastră și așa destul de vitregită, de chinuită, de pocită. Noroc că limba română are încă propriile mecanisme de autoapărare și nu se lasă răpusă de acest virus sonor.”


Citiţi şi:

Acad. Ioan Aurel Pop vs Lucian Boia: Despre conștiința națională la români…

Patriotismul nostru ne dă capacitatea de a putea înțelege și iubi patriile altora

 

yogaesoteric
9 octombrie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More