Sărbătoarea Paştelui

Iisus a spus: „Cunoaşteţi adevărul si acesta vă va face să fiţi liberi.” Yoga la rândul său, susţine că nu există spiritualitate superioară Adevărului. Tot ceea ce este spiritual este profund adevărat şi tot ceea ce este Adevărat este profund spiritual.” (Profesor Yoga Gregorian Bivolaru)

Omenirea începe să îşi dea seama din ce în ce mai clar că toate transformările care se manifestă în zilele noastre nu mai pot fi considerate simple evenimente trecătoare. Milioane de oameni îşi pierd slujbele şi statutul profesional care părea asigurat pentru totdeauna. Toate tentativele de rezolvare a problemei şomajului au eşuat în mare măsură. În numeroase ţări, valoarea banilor se topeşte precum zăpada la soare. Materiile prime şi resursele energetice au devenit din ce în ce mai rare. Ştiinţa şi tehnica par să-şi piardă controlul asupra lumii artificiale căreia tot ele i-au dat viaţă. Omenire devine – pe bună dreptate – din ce în ce mai îngrijorată de posibilele catastrofe care o pot ameninţa. Euforia născută dintr-un progres al cărui control devine din ce în ce mai îndoielnic a început să facă loc unei temeri şi unei angoase din ce în ce mai profunde în legătură cu viitorul omenirii. Deşi nivelul de trai a sporit în unele ţări într-o manieră remarcabilă şi cu o viteză surprinzătoare, încă şi mai rapid au crescut insatisfacţia, ura şi gelozia. Lipsa credinţei şi imoralitatea se răspândesc pretutindeni, dând naştere la tot mai multe acte de violenţă şi la orori din ce în ce mai mari. Tinerii au dispărut aproape în totalitate din biserici. În acelaşi timp, materialismul a invadat întreaga lume. În nici un alt moment din istoria omenirii acest fenomen nu a căpătat o asemenea amploare.

La modul general, mesajul lui Iisus a devenit străin omului din epoca actuală

Legătura autentică cu Dumnezeu a dispărut aproape complet, şi cei care continuă să accepte religia nu mai găsesc astăzi fundamentele pe care să îşi sprijine credinţa. Încrederea în afirmaţiile bisericii este serios zdruncinată. Frica de Dumnezeu a domnit prea mult, ea fiind exploatată şi comercializată chiar de către cei care ar fi trebuit să o înlăture cu sfatul lor. Religiozitatea bisericii a căpătat o formă care nu se mai adresează tinerei generaţii. Bisericile sunt din ce în ce mai goale.

Există totuşi numeroase persoane, care continuă să ascundă în profunzimea sufletului lor o sete după marile adevăruri. Acestor suflete îngrijorate li se adresează şi materialul de faţă, care oferă o viziune mai puţin cunoscută asupra învăţăturii religioase obişnuite, şi care ne poate ajuta să-L înţelegem mult mai profund şi în realitatea revelaţiilor Sale divine pe Iisus Christos.

În timp ce tradiţia religioasă se află în plin proces de descompunere, căzând pradă celor mai bizare şi mai contradictorii idei şi ideologii, capabile să dea naştere unei confuzii generalizate, tot mai mulţi oameni se întreabă de ce Dumnezeu rămâne mut? Dar El nu este deloc mut! Din toate timpurile, Dumnezeu a trimis mesaje şi avertismente omenirii, care nu le-a acceptat însă decât rareori. Chiar şi mesajul divin, atât de generos, adus de Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a fost în mare măsură ignorat sau răstălmăcit.
Otrava materialismului a pătruns astăzi adânc şi în esenţa creştinismului. Rămâne totuşi întrebarea tulburătoare dacă mai există vreun mijloc prin care putem recunoaşte Revelaţia lui Dumnezeu…

Sărbătoarea Paştelui vă aminteşte cu siguranţă învierea lui Iisus din Nazaret, Iisus Christos. Poate vă gândiţi că El a fost trimis pentru a lua asupra Sa păcatele lumii şi că El simbolizează marele Mediator între voi şi Dumnezeu- majoritatea creştinilor gândesc aşa. Ei apelează la Iisus ca mijlocitor pe lângă un Dumnezeu sever, uneori furios, aşezat undeva într-o parte a Universului numită Cer. Marii înţelepţi ne învaţă însă că acest Cer nu se găseşte altundeva decât în propria noastră Conştiinţă. Unii creştini cred că este posibil să ajungă la Dumnezeu prin intermediul Fiului Său, care este mai puţin auster şi mai iubitor (în perspectiva lor) decât acesta, uitând astfel că Dumnezeu este dragoste. Fiul Său este marea şi nobila Fiinţă numită de toţi „Cel Binecuvântat”, iar învierea Sa este celebrată în ziua de Paşti.

Sărbătoarea Paştelui, ca şi cea a Crăciunului, pot însă avea pentru fiecare dintre noi – în funcţie de gradul de trezire spirituală, de deschidere sufletească şi de sensibilitate şi rafinament interior – şi o altă semnificaţie, mai profundă, esoterică şi oarecum personală (în sensul de a fi trăită cu toată fiinţa, stabilind o legătură directă, reală a fiecăruia dintre noi cu Dumnezeu). Pentru o astfel de fiinţă, sărbătoarea Paştelui nu aminteşte doar de învierea lui Iisus Christos, ci simbolizează învierea Conştiinţei Christice în fiecare Conştiinţă umană. „Conştiinţa Christică” este o stare elevată de conştiinţă care este caracterizată de legătura directă, apropiată, cu Dumnezeu, de o percepţie globală şi obiectivă a realităţii şi de o infinită iubire şi compasiune pentru tot ceea ce există.

Sărbătoarea Paştelui semnifică pentru cel deschis sufleteşte învierea lui Iisus în sufletul său şi deci propria sa înviere: doar această înviere lăuntrică ne poate duce pe cele mai înalte culmi ale spiritului

Esoteric, Paştele semnifică învierea marelui învăţător şi educator care a eliberat omenirea de servituţi şi limitări materiale. Acest mare suflet a venit pe Pământ pentru a ne arăta în plenitudinea sa drumul către veritabilul Dumnezeu, atotputernic, omniprezent şi atotştiutor. El ne-a făcut să vedem că Dumnezeu este întreaga Bunătate, întreaga Înţelepciune, întregul Adevăr, este totul în Tot. Marele Învăţător a cărui înviere ne este amintită de această sărbătoare, a fost trimis pentru a ne arăta şi a ne face să înţelegem că Dumnezeu nu se află doar în afară, ci şi înlăuntrul nostru, că El nu se desparte (nu este separat) niciodată de nici una dintre creaţiile sale, că el este întotdeauna un Dumnezeu drept şi iubitor, că El este în tot, ştie tot, cunoaşte totul şi conţine întreg adevărul. Toată cunoaşterea lumii nu ne-ar putea permite nici măcar o înţelegere parţială a întregii semnificaţii a acestei sfinte învieri.

Rolul acestui mare învăţător şi educator este uriaş – convingere pe care sperăm că o împărtăşesc toţi oamenii, fie ei credincioşi sau atei. El a venit spre noi pentru a ne face să înţelegem mai bine viaţa aici, pe pământ. El ne-a arătat că toate limitările materiale vin de la om, şi niciodată nu trebuie să le interpretăm altfel. Aplicând învăţătura Sa, am putea îndeplini aceleaşi lucrări ca şi el, şi chiar mai mari, aşa cum El însuşi ne spune. Iisus Christos a venit pentru a ne arăta mai explicit că Dumnezeu este unica şi marea cauză a tuturor lucrurilor, că El este Totul.

Deci nu trebuie doar să ne sprijinim pe medierea şi iubirea lui Iisus, ci să-i urmăm calea şi învăţătura. Învierea Sa trebuie din această perspectivă să ne amintească de învăţătura Sa, care poate fi rezumată în câteva cuvinte în predica de pe Munte: „Fiţi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru este desăvârşit.” Bucuria învierii Sale nu înseamnă doar că El va lua asupra Sa păcatele lumii, mântuind-o astfel, cât faptul că El arata calea spre Dumnezeu şi o întrupează cu infinită dragoste şi înţelepciune, bucuria de a şti că imensul Său suflet ne îmbrăţişează şi ne sprijină în efortul nostru de a trăi o viaţă divină, aici pe pământ, de a ne apropia de Dumnezeu. Iisus este permanent prezent, noi suntem cei care adeseori îl uităm, iar sărbătorile sfinte ne ajută să restabilim – măcar temporar – legătura cu El.

Există multe presupuneri asupra modului în care Iisus a primit învăţătura divină. Acest fapt este însă mai puţin important, întrucât totul vine de la Dumnezeu, sursa unică a tuturor lucrurilor. Primind la rândul nostru această învăţătură, prin citirea cărţilor sfinte sau prin revelaţie, dar în primul rând prin deschiderea inimilor noastre faţă de Iisus, vom urmări ca învăţătura să rodească în noi şi să o dăruim la rândul nostru, pentru a putea primi apoi mai mult. A dărui înseamnă aici nu neapărat a încercarea de a-i învăţa pe alţii, cât a trăi plenar în spiritul ei – înseamnă să fim un canal conştient prin care iubirea divină să se reverse în lume, înseamnă să fim un „stâlp de lumină” care leagă pământul cu Cerul, să trăim permanent în contact cu prezenţa Divină, în starea de Conştiinţă Christică – să fim veritabili Fii ai lui Dumnezeu pe acest Pământ.

Sărbătoarea Paştelui trebuie astfel să ne amintească faptul că Iisus nu a venit pentru a ne aduce o nouă dogmă, ci pentru a ne ajuta să înţelegem că suntem Fiii lui Dumnezeu, pentru a ne ajuta să trăim această legătură directă cu Dumnezeu – aceasta fiind Calea, Adevărul şi Viaţa.

Pentru a trăi plenar momentul învierii lui Iisus Christos (sărbătoarea Paştelui), putem evoca anticipativ bucuria acestei sărbători, inducându-ne o stare transfiguratoare de aşteptare, precum cea care anticipează un miracol. Vom urmări să avem o stare cât mai armonioasă şi elevată, care ne va facilitat percepţia directă a semnificaţiei spirituale a sărbătorii Paştelui. De asemenea, vom urmări să ne apropiem sufleteşte cât mai mult de Iisus, cu multă dragoste dar şi cu umilinţă, pentru a restabili legătura – care ar trebui să fie permanentă – cu El.
 
 

yogaesoteric

aprilie 2020

Also available in: Français