„Săriți, Capitularea!” – Vodevilul Petrică și Lupul, pe scena teatrului din Kiev, în varianta belicoasă

Editorial al publicației ucrainene Strana

În data de 19 noiembrie, când a devenit cunoscut conținutul noului plan de pace în 28 de puncte al președintelui american Donald Trump, cuvântul „capitulare” a început să fie invocat sus și tare în Ucraina și Europa în legătură cu termenii acestui plan.

Este necesar să menționăm, totuși, că termenul „capitulare” este folosit în Ucraina de peste 10 ani, în legătură cu orice acorduri cu Rusia.

Mai mult, termenii acordurilor care anterior erau descrise drept capitulare au evoluat radical în această perioadă.

În 2015, au fost semnate acordurile de la Minsk privind soluționarea conflictului din Donbas. Punctul lor cheie a fost componenta politică: reintegrarea teritoriilor necontrolate ale regiunilor Luhansk și Donețk (așa-numitele LPR/DPR) în Ucraina cu un statut special, adică cu statutul de entități autonome cu drepturi largi: având propria „miliție populară”, autorități alese, limba rusă și așa mai departe.

Să subliniem încă o dată: discuția nu a fost despre separarea acestor teritorii de Ucraina sau anexarea lor la Rusia, ci despre returnarea lor la Ucraina, deși cu drepturi speciale.

Dar „opinia publică patriotică” a denunțat imediat această capitulare. Și așa a continuat: grenade au explodat în fața Radei Supreme din cauza Acordurilor de la Minsk, au avut loc mitinguri și s-au rostit discursuri furioase.

În cele din urmă, președintele de atunci, Petro Poroșenko, după o oarecare ezitare, a abandonat efectiv partea politică a Acordurilor de la Minsk.

Apoi, a venit la putere Volodimir Zelenski, promițând să pună capăt războiului și declarându-se dispus să negocieze „chiar și cu diavolul” pentru a atinge acest obiectiv.

Problema implementării părții politice a Acordurilor de la Minsk, a Formulei Steinmeier și așa mai departe, s-a ridicat din nou. Negocierile s-au intensificat. Dar, încă o dată, cuvântul-semnal „capitulare” a fost rostit cu voce tare și au început protestele și „Maidanurile lui Steinmeier” ‒ iar Zelenski a dat înapoi, declarând că nu are nicio intenție de a implementa partea politică a Acordurilor de la Minsk.

Acesta a devenit unul dintre pretextele declarate public de Rusia pentru lansarea invaziei.

În primăvara anului 2022, chiar la începutul unui război de amploare, au început negocieri paralele între Ucraina și Rusia. Un proiect de soluționare a păcii a fost pregătit și convenit în linii mari pentru întâlnirea de la Istanbul. Acesta prevedea statutul neutru al Ucrainei și anumite limitări privind dimensiunea armatei ucrainene, care necesitau totuși o aprobare ulterioară.

În schimb, președintele rus Vladimir Putin era pregătit să retragă trupele fără luptă din toate teritoriile cucerite după februarie 2022, cu excepția regiunilor Donețk și Luhansk.

Cu toate acestea, potrivit fostului cancelar german Gerhard Schröder, el era, de asemenea, pregătit să returneze Donbasul Ucrainei, dar numai cu un statut special. Se spune adesea acum că acordurile au fost zădărnicite după o vizită la Kiev a prim-ministrului britanic de atunci, Boris Johnson, care a declarat: „Vom continua să luptăm”.

Dar se vorbește prea puțin despre valul de indignare care a erupt în Ucraina la acea vreme, cu înfierarea capitulării, apeluri la luptă până la granițele din 1991 și cereri de despăgubiri din partea Rusiei. Acordurile de la Istanbul au eșuat.

În toamna anului 2022, Ucraina a lansat o ofensivă de succes în regiunile Harkov și Herson, ceea ce a determinat declarații prudente despre o fereastră de oportunitate pentru a pune capăt războiului printr-un armistițiu de-a lungul frontului.

Rusia, aflată atunci în situații dificile, ar fi putut fi de acord cu aceasta. Dar astfel de discuții au fost imediat etichetate drept defetiste la Kiev. „Formula de pace a lui Zelenski”, care prevedea ieșirea de la granițele din 1991 și plata despăgubirilor de către Rusia, a devenit oficială, iar promisiunea lui Mihailo Podoleak de a-și „bea cafeaua în Crimeea” a devenit un slogan popular.

Autoritățile ucrainene au numit sfârșitul războiului de-a lungul frontului drept „capitulare”, până la memorabilul scandal din Biroul Oval, în februarie 2025, care a dus la încetarea ajutorului militar american acordat Ucrainei.

Ulterior, Zelenski a fost de acord să pună capăt războiului de-a lungul frontului, iar aceasta – în loc să se mai vorbească despre capitulare, victorie și o pace dreaptă – este acum poziția oficială a Kievului.

Însă Rusia, după ce a preluat inițiativa pe front, nu a fost de acord cu această opțiune. Moscova a propus condiții suplimentare pentru un armistițiu, inclusiv retragerea trupelor ucrainene din întregul Donbas.

Judecând după relatările din presă, americanii ar fi acum în general de acord cu aceste condiții și le-au prezentat lui Zelenski ca parte a noului plan de pace al lui Trump.

Firește, cuvântul „capitulare” a început imediat să fie vehiculat în Ucraina și Europa. Dar sunt cele 28 de puncte ale planului de pace cu adevărat capitulare?

Mai întâi, să ne amintim ce înseamnă capitularea: este o situație în care o armată sau unități militare distincte depun armele și își predau soarta învingătorului, așa cum s-a petrecut cu Germania și Japonia în 1945 și cu armata lui Friedrich Paulus la Stalingrad.

Planul lui Trump, în baza căruia Ucraina își păstrează suveranitatea și armata (deși cu un număr limitat), nu este capitulare. Acesta oferă condiții de pace dure, dar nu capitulare.

Fără îndoială, mulți ucraineni le vor considera extrem de nedrepte și vor fi indignați. Este foarte posibil ca Zelenski să le respingă în aplauzele publicului (de altfel, încă nu se știe dacă Rusia va accepta planul).

Dar în cercurile politice, evaluările sunt mixte.

În culise, se ridică din ce în ce mai multe întrebări, deși nu încă public: ce se va petrece în continuare? Ce alte sacrificii va face poporul ucrainean dacă războiul continuă? Câtă moarte și distrugere vor fi? Va fi redusă vârsta de mobilizare și vor fi consolidate mecanismele represive împotriva celor care se feresc de recrutare și a celor neloiali? Va putea Europa să ofere Ucrainei ajutorul necesar sau rata de schimb a hrivnei va fi redusă la 100 pentru un dolar, iar salariile lucrătorilor din sectorul public plătite sub formă de rații alimentare?

Și cel mai important, cât de probabil este ca Ucraina să beneficieze de condiții de pace mai bune în viitor, și nu de unele mai proaste, inclusiv capitularea efectivă? La urma urmei, până acum, orice noi condiții de pace nu au făcut decât să înrăutățească situația Ucrainei.

Răspunsurile la aceste întrebări vor determina, evident, decizia finală a autorităților ucrainene.

Citiți și:
Trump a dejucat cacealmaua europenilor – UE a rămas fără cărți – La fel și Zelenski
JD Vance: Ideea că mai mulți bani, mai multe arme și mai multe sancțiuni vor face Ucraina să câștige e o fantezie – Trump îl amenință pe Zelenski

 

yogaesoteric
6 decembrie 2025