Saul Alinsky, mentorul lui Hillary Clinton, avea un mare cult pentru Lucifer

El ne spune: „Primul radical ce este cunoscut omului și care s-a răzvrătit împotriva «Establishmentului» și a făcut-o atât de eficient încât el cel puțin și-a câștigat propriul regat, a fost Lucifer”

Cine a fost Saul Alinsky?

Saul Alinsky a fost unul dintre marii agitatori de extremă stânga din Statele Unite între anii 1950 – 1970. În Reguli pentru radicali (ultima sa lucrare, publicată în 1971, cu un an înainte de moartea sa), Alinsky a scris la sfârșitul confesiunilor sale: „Să ne amintim să acordăm o recunoaștere cel puțin în treacăt celui care a fost primul radical: din toate legendele noastre, din mitologie și din istorie (și cine poate ști unde se sfârșește mitologia și începe istoria, sau cine poate face deosebirea între cele două?); știm că primul radical ce este cunoscut omului și care s-a răzvrătit împotriva «Establishmentului» (orânduririi, conducerii) și a făcut-o atât de eficient încât el cel puțin și-a câștigat propriul regat, a fost Lucifer”.

Deci potrivit lui Saul Alinsky, Dumnezeu este „Establishmentul”, iar Satana este primul „mare radical”, care luptă împotriva Sistemului. Iată cum gândește mentorul și „eroul” lui Hillary Clinton.

Saul Alinsky, mentorul lui Hillary Clinton

Legătura dintre Hillary Clinton și Saul Alinsky este destul de clară și ușor de trasat. Hillary Clinton și-a scris lucrarea de licență la Colegiul Wellesley despre Saul Alinsky, față de care avea o vie admirație, și cu acea ocazie chiar l-a intervievat.
În lucrare, ea se referă la Alinsky ca fiind o „personalitate convingătoare” și vorbește despre „farmecul său excepțional”, potrivit ziaristului Bill Dedman, de la NBC, cel care a citit teza lui Hillary în 2007.
De asemenea, Clinton l-a adus pe Alinsky la Wellesley în 1969, pentru a ține un discurs.

Renumitul neurochirurg Ben Carson, candidat la primarele republicane, spune despre Alinsky că era unul dintre „eroii” lui Hillary Clinton și „unul dintre mentorii ei”.

Hillary Clinton a fost destul de apropiată de Alinsky și spune în cartea sa din 2003, Istorie vie, că un moment de cotitură în viața sa a fost oferta lui Alinsky de a lucra cu el după ce ea a absolvit colegiul. Hillary a mers însă la facultatea de drept. Totuși, legăturile dintre cei doi nu s-au oprit.

Următoarele capitole cheie sunt atribuite doctrinei radicale susținute asiduu de Alinsky

1) SĂNĂTATE – Dacă controlezi sănătatea, controlezi oamenii;

2) SĂRĂCIE – Creșteți nivelul de sărăcie cât mai mult posibil, oamenii săraci sunt mai ușor de controlat și nu pot riposta și lupta dacă voi sunteți cei care le furnizați tot ceea ce au nevoie ca să trăiască;

3) DATORIE – Creșteți datoria la niveluri nesustenabile. În acest mod veți putea apoi să măriți taxele iar acest lucru va crește sărăcia;

4) CONTROLUL ARMELOR – Eliminați dreptul oamenilor de a deține arme și de a se apăra pe ei înșiși. În acest mod veți putea crea mai apoi o Poliție de Stat care să-i controleze;

5) BOGĂȚIE – Preluați controlul asupra oricărui aspect din viața lor: alimente, locuințe și venituri;

6) EDUCAȚIE – Preluați controlul asupra a ceea ce oamenii citesc și asupra a ceea ce oamenii ascultă. Preluați controlul asupra a ceea ce învață copiii la școală;

7) RELIGIE – Înlăturați credința în Dumnezeu prin politica de guvernare și scoateți-o inclusiv din şcoli;

8) LUPTA DE CLASĂ – Divizați oamenii în bogați și săraci și faceți-i să se urască între ei. În acest fel veți crea tot mai multă nemulțumire și veți putea să-i taxați și să-i controlați tot mai mult pe cei bogați care vi se împotrivesc, cu ajutorul urii celor săraci.

Saul Alinsky – „12 reguli pentru radicali”

Iată lista completă de reguli pentru radicali întocmită de Alinsky, care reprezintă îndemnuri de căpătâi pentru cei care controlează din umbră:

Regula 1: „Puterea nu este doar ceea ce ai, ci și ceea ce inamicul crede că ai.” Puterea provine din două surse principale – banii și oamenii. Cei care nu au putere dar și-o doresc cu disperare trebuie să se ridice la putere prin carne și sânge. (Acestea sunt două lucruri pentru care există o aprovizionare îmbelșugată. Guvernului și corporațiilor le este mereu dificil să atragă oamenii, și de obicei fac acest lucru aproape exclusiv cu argumente economice.) (n.red. Cu alte cuvinte: creați victime și folosiți-vă de ele. Vă sună cunoscut?)

Regula 2: „Nu vorbi niciodată dincolo de sfera de expertiză reală a oamenilor tăi.” Va rezulta confuzie, teamă și retragere. Starea de siguranță este o necesitate bazală a fiecăruia. (Organizațiile atacate se miră de ce radicalii nu abordează niciodată problemele „reale”. Acesta este motivul pentru care nu o fac. Ei evită lucrurile despre care nu au cunoștință.)

Regula 3: „Ori de câte ori este posibil, du-te în afara expertizei inamicului”. Caută modalități de a crește insecuritatea, anxietatea și nesiguranța. (Acest lucru se petrece tot timpul. Priviți cât de multe organizații sunt atacate de radicali pe subiecte aparent irelevante, pe care mai apoi ele sunt forțate să le abordeze.)

Regula 4: „Faceți-vă inamicul să își respecte întru totul propriile reguli”. În cazul în care regula este că fiecare scrisoare primește un răspuns, trimiteți 30.000 de scrisori. Îi puteți ucide cu aceasta, deoarece nimeni nu poate să respecte cu strictețe absolut toate regulile proprii. (Aceasta este o regulă serioasă. Credibilitatea şi reputaţia entității asediate sunt în joc, pentru că dacă activiștii demonstrează că minte sau că nu respectă întru totul propriile standarde stipulate chiar de acea organizație, ei vor putea să o distrugă pornind de la aceasta.)

Regula 5: „Ridiculizarea este cea mai puternică armă a omului”. Nu există nicio apărare împotriva ei. Este irațională. Este enervantă. De asemenea, funcționează ca un punct de presiune cheie pentru a forța inamicul să realizeze concesii. (Este o regulă destul de brutală, crudă și nepoliticoasă, nu-i așa? Dar ei doresc să creeze mânie și frică.)

Regula 6: „O tactică bună este una care este pe placul oamenilor tăi.” Ei vor continua să facă aceasta fără să mai trebuiască să-i îndemni și vor veni apoi să-ți ceară să facă și mai mult. Ei își vor face treaba lor, și chiar vor sugera chiar alte opțiuni mai bune. (Activiștii radicali, în acest sens, nu sunt diferiți de orice altă ființă umană. Cu toții tindem să evităm activitățile „ne-distractive”, dar le căutăm pe cele care ne plac și care ne aduc rezultate.)

Regula 7: „O tactică ce durează prea mult timp timp devine o piedică”. Nu deveni „o știre veche”. (Chiar şi activiştii radicali se plictisesc. Deci, pentru a-i menține implicați și entuziasmați, organizatorii trebuie să vină în mod constant cu noi tactici.)

Regula 8: „Păstrați presiunea asupra lor. Nu-i slăbiți niciodată.” Continuă să încerci lucruri noi, pentru a menține opoziția în dezechilibru. Pe măsură ce opoziția reușește să facă față unei abordări, lovește-i în flanc cu ceva nou. (Atac, atac, atac din toate părțile, nu da niciodată organizației pe care o lovești vreo șansă de a-și lua un moment de respiro, de a se regrupa, de a-și reveni sau de a-și face o nouă strategie.)

Regula 9: „Amenințarea este de obicei mai înspăimântătoare decât lucrul în sine”. Imaginația şi ego-ul pot să născocească mai multe consecințe decât orice activist. (Realitatea este ceea ce percepem ca fiind real. Organizațiile mari pregătesc întotdeauna scenarii pentru cazurile cele mai grave, care pot fi cu mult dincolo de ceea ce și-ar putea imagina activiștii. Rezultatul este că organizația va consuma extrem de mult timp și energie, creând în propria sa minte colectivă diverse concluzii. Posibilitățile ce îi apar pot otrăvi cu ușurință mințile oamenilor și pot duce la demoralizare.). (n.red. Practic Alinsky îndeamnă la lansarea de zvonuri amenințătoare față de țintele alese.)

Regula 10: „Dacă împingi o campanie puternic negativă destul de mult, acesta va străpunge opoziția și rezultatul va fi pozitiv”. Violența din partea opozanților poate câștiga publicul de partea ta, deoarece publicul simpatizează cu cel mai slab. (Sindicatele au folosit această tactică. Demonstrații pașnice [deși puternice] din timpul perioadei de glorie a sindicatelor de la începutul și până la mijlocul secolului al XX-lea au generat de multe ori reacții ale conducerii în forme violente care au dus în cele din urmă la simpatia publică de partea victimelor).

Regula 11: „Prețul unui atac de succes este o alternativă constructivă”. Nu lăsați niciodată ca inamicul să adune puncte pentru că voi sunteți prinși fără vreo soluție la problema ridicată. (Chestie știută demult: dacă nu faci parte din soluție, ești de fapt parte a problemei. Organizațiile activiste au o agendă, iar strategia lor este de a-și asigura și menține un loc la masă, pentru a primi un loc în forumul de decizie, pentru a-și exercita de acolo puterea. Deci ele trebuie să aibă întotdeauna o soluție de compromis.)

Regula 12: „Alege obiectivul, fixează-l, personalizează-l și polarizează-l”. Taie-i rețeaua de sprijin țintei tale și izoleaz-o de simpatia publică. Atacă mai degrabă oameni decât instituții; oamenii pot fi răniți mai repede decât instituțiile. (Acest lucru este crud, dar foarte eficient. Critica directă, personalizată și ridiculizarea sunt foarte eficiente.)

Citiţi şi:

Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de «elite»

Colapsul economic va servi unui singur scop: «Guvernarea globală și înrobirea vicleană a omenirii»

 

yogaesoteric
15 decembrie 2016

Also available in: Français