Scandalul Huawei sau istoria care se va repeta (I)
Am decis să scriu acest articol pentru că celebrul Wall Street Journal a publicat un articol fluviu. Este un audit post mortem al scandalului Huawei. În istoria economiei mondiale, puține evenimente au avut magnitudinea loviturii subterane pe care un birocrat american, nu mai puțin cunoscutul ambasador John R. Bolton, a dat-o întregului sistem de relații dintre primele puteri economice și militare ale lumii, anume SUA și China.
Pentru a produce un salt calitativ care să ducă la victoria totală a globaliștilor de tip Soros și Swab în procesul de construcție a unui mecanism dictatorial la scară planetară, fiind bine infiltrat în mecanica fină a puterii de la Casa Albă, din funcția de consilier de securitate națională a lui Donald Trump, John Bolton va uza de minciună, de fals, va exploata naivitatea, slugărnicia sau simpla lipsă de educație a liderilor lumii pentru a provoca prima criză fondatoare a viitorului ultim război mondial. În viziunea lui John Bolton, viitorul ultim război mondial reprezintă singura șansă a SUA de a își menține hegemonia și dominația lor asupra planetei. Dacă prin acest proces distructiv dispar națiuni, state, civilizații, superiorul rasial Bolton nu are nicio problemă. SUA trebuie să învingă.
Ca atare, pentru o șapcă roșie sau pentru o conferință de presă plină de platitudini, pentru o poză cu magnatul ajuns președinte al SUA și pentru o plecăciune adâncă care să creeze înapoi acasă micii dictatori ai democrației pro americane din zecile de țări emergente de pe glob, mulți conducători de state (printre care și România) vor deveni masa critică de manipulare care se va afla la baza atacului anti chinez devastator gândit de către Bolton și aparatul de forță american.
Cum globaliștii de toate culorile nu reușiseră să găsească și să dezvolte tipul de trădător ideologic chinez, precum îl găsiseră pe Gorbaciov în URSS, ținta lui Bolton a fost să distrugă (a și reușit de altfel) echilibru fin dintre cele două supra puteri economice ale lumii. Pentru Bolton și globaliștii săi albi, rasiali superiori și plini de ambiții dominatoare, succesul economic al Chinei reprezintă un pericol fundamental la continuarea dominației militare și economice a lumii de către SUA. China de astăzi nu putea să reprezinte un model de urmat pentru țările mici și sufocate de dictatul american, aflate într-un echilibru național precar pe toate continentele.
Capitalismul identitar, neoprotestant și cunoscut pentru lăcomia sa eternă, nu putea să fie înfrânt de un regim comunist, care și-a deschis piața metodelor private de producție, dar a refuzat cu obstinație să își trădeze principiile ideologice și fondatoare ale republicii sale. Acesta a fost și rămâne motivul principal al planului imaginat de către Bolton, conceput politic și co-ordonat la nivelul aparatului ascuns american, utilizând imensul sistem de represiune internațională pe care SUA l-au construit migălos de-a lungul ultimului secol. Forțând la limită principiul independenței justiției în fața presiunilor politice, încălcând masiv orice literă din dreptul internațional și anulând efectiv drepturile omului, distorsionând până la a minți pe față întreaga comunitate internațională, Bolton a reușit aparent imposibilul. Să facă din aparatul politic american un instrument de represiune globală, subordonând democrația seculară și secularistă americană unui grup privat de neo-conservatori capabili de a bombarda nuclear orice națiune care nu i se supune.
Prin cazul Huawei, Bolton a reușit subordonarea democrației americane sănătoase și vibrante, a statului american și a complexului militaro-industrial unei ideologii care întrece prin virulența sa veninoasă orice formă de imperialism britanic. John Bolton a reușit să dovedească lumii existența în interiorul SUA a unui întreg aparat statal subteran, care nu se mai află sub controlul esențial al poporului american și al constituției americane.
Analizând dovezile aduse în articolul WSJ, vom putea observa minciuna și falsul folosit pentru a aresta, sub acuzații niciodată dovedite, pe fiica fondatorului Huawei, care se va afla, involuntar, în mijlocul unui tsunami global, cu consecințe civilizaționale uluitoare. Imperialul Bolton a folosit SUA pentru a provoca militar, diplomatic și economic civilizația chineză. Iată, până și pentru un profiler cinic ca mine, o revelație a cancerului care astăzi macină, încet dar permanent, conductele, altă dată sănătoase, ale democrației americane.
Cartagina este necesar sa moară, a fost ordinul dat de Imperiul Roman împotriva unei civilizații concurente. China este necesar să dispară economic, a decretat Bolton și aparatul subteran american. Ca atare, Bolton și cei din spatele lui, mizând pe naivitatea surprinzătoare a lui Donald Trump, care nu a văzut sau nu a reușit să înțeleagă manipulările statului subteran american, au ales ca țintă una dintre cele mai mari companii de telecomunicații din lume, și anume Huawei.
Atunci când fiica fondatorului conglomeratului chinez de telecomunicații, Meng Wanzhou, urca în avionul care o va duce la Vancouver, cei doi mari ai lumii, Donald Trump al SUA și Xi Ji Ping al Chinei se pregăteau de prima lor rundă de convorbiri oficiale. Cei trei eroi ai unei saga mondiale se duceau fiecare la treburile lor, fără să bănuiască o secundă că sub privirile lor va fi declanșată opțiunea nucleară a statului adânc american. Meng Wanshou va fi arestată pe aeroportul Vancouver, exact în timpul unui dineu oficial oferit de către Donald Trump invitatului său de marcă, președintele Xi Ji Ping al Chinei.
Donald Trump dorea să demonstreze lumii că poate fi un foarte bun președinte utilizând instrumente de om de afaceri. Pentru el totul se reducea la negocieri dure, sincere și directe cu adversarii economici ai SUA. Nici prin cap nu îi trecea că sub el, decizia de a declanșa un conflict mai grav și mai devastator decât dosarul nuclear cu Koreea de Nord fusese luată.
Cei doi lideri se studiau în tăcere de cel puțin șase luni, sovietologii din timpul războiului rece fiind înlocuiți cu sinologii lumii moderne. Specialiștii de origine chineză din interiorul aparatului de securitate american urmăreau disperați să înțeleagă orice gest al conducerii chineze. Foloseau identic aceleași metode ca și sovietologii vechi, studiind filme, fotografii, biografii și preluând cele mai mici zvonuri care apăreau despre evoluția puterii de la Beijing. Donald Trump avea impresia că știe mai mult despre China decât chinezii înșisi, iar Bolton nu făcea decât să îi întărească această senzație. Zilnic, câteva ore erau destinate întâlnirii dintre cei doi, Trump fiind bombardat efectiv cu scenarii apocaliptice cu privire la hegemonia chineză asupra globului pământesc. Cu toate acestea, așa cum o va recunoaște Bolton în memoriile sale, instinctul de om de afaceri al lui Donald Trump reușea, în ultima secundă, să oprească fluviul de manipulări. Donald Trump avea un simț aparte și un sistem de alarmă atunci când era mințit. Decenii de lupte subterane, de războaie economice precum și contactul său permanent cu lumea exterioară pe care bula de oțel și sticlă din Casa Albă nu reușise să îl rupă, făcea misiunea lui Bolton extrem de grea.
Președintele chinez, aflat la vârful unui aparat birocratic și ideologic perfect etanș nu considera SUA ca pe un adversar. Incidentele de securitate, de spionaj economic sau de lăcomie a noilor îmbogățiți chinezi nu îi schimbaseră absolut de loc credința că cele două supra puteri economie se puteau înțelege și puteau fundamental coopera. Pentru Xi, modelul de conviețuire sino-american putea reprezenta un ecosistem cu care atât comunistul cât si conducătorul statal din el puteau să trăiască. Din punctul de vedere al lui Xi, victima inocentă a maoismului dezlănțuit printr-o revoluție culturală genocidară și sinucigașă în același timp, SUA nu puteau deveni elementul distrugător al civilizației chineze. Pentru China acelor ani, dușmanul Chinei nu se afla în Washington.
Funciar, Xi Ji Ping este un anti maoist, acesta neuitând/neiertând umilința tatălui său și a familiei sale, ordonate de către Mao și executate de către tinerii rebeli din universitățile fanatizate ale comunismului chinez. Pentru cine aude corect, președintele Xi nu este un maoist. Iată prima greșeală de profil făcută de sinologii regimului subteran american. Nefiind maoist, el nu va răspunde simetric provocărilor maoiste ale aparatului de hegemonie american, aspect care se va vedea în jocul violent pe care Bolton îl va declanșa contra Chinei.
Din acest moment al profilingului lui Xi se declanșează o reală problemă pentru SUA. Neo-conservatorii americani, perfect îndoctrinați cu preceptele maoiste ale revoluției culturale permanent distrugătoare de națiuni și state, cu obiectivul de a menține hegemonia americană asupra lumii, nu au înțeles că Xi dorea reducerea fundamentală a dinamicii maoist-imperialiste a propriilor lui miliardari, care în numai două decenii deveniseră identici, cultural și mercantil, cu cei americani.
Violența schimbărilor capitaliste, lăcomia miliardarilor chinezi identică cu cea americană, dorința lor expresă de a crea permanent crize sociale și manipulări politice, tocmai pentru a acapara cât mai multe funcții pe care statul centralist comunist chinez le deținea, erau amenințări extreme la adresa politicii lui Xi.
Faptul că aceeași formă de maoism, de data aceasta economic, se manifesta în toate corporațiile chineze, era o surpriză pentru leaderul Xi. Detestând revoluțiile permanente, fiind adeptul unei dezvoltări armonioase, viguroase, dar aflate sub control, a societății chineze, Xi va ordona prima sa mare campanie anti corupție. Exact ca în lupta anti corupție din Europa de Est co-ordonată de către SUA, oamenii de afaceri locali recalcitranți vor fi decimați. Încetinind astfel viteza de expansiune a burgheziei chineze în interiorul statului chinez, în același timp cu reducerea permanentă a accesului burgheziei internaționale la enorma piață de consum chineză, președintele Xi a reușit și un alt aspect. Fără să o știe, a dezmembrat viitoarele rețele care urmau să fie folosite de către SUA și aliații săi în pregătirea asaltului final asupra civilizației statale chineze. Practic, delocalizarea puterii locale crescânde a marilor burghezi chinezi nu a permis înlocuirea acestora cu corporații americane sau occidentale, fenomen care ar fi destrămat centralismului statului chinez (așa cum s-a petrecut matematic și coerent în celelalte țări europene post comuniste care au cunoscut fenomenul cultural maoist denumit „lupta anti corupție”). Președintele Xi, fără a înțelege la început dimensiunile gesturilor sale, a încetinit maoismul intern lovind astfel indirect în planurile maoismului american și occidental.
Înțelegând perfect ceea ce se petrece, John Bolton și deep state-ul american au declanșat revoluția culturală permanentă anti chineză. Iar primul glonte a fost arestarea fiicei fondatorului Huawei. Cortegiul de minciuni care a urmat, întins pe ani de zile, preluate și amplificate imoral de micii dictatori instalați de hegemonia americană în diverse țări ale lumii, nu a făcut decât să întărească convingerea statului chinez că maoismul occidental dorește efectiv să distrugă civilizația chineză. În momentul realizării acestui fapt, războiul practic a început.
Coborând liniștită din avionul care aterizase în Vancouver, Meng nu știa de cursa care i s-a întins. În cele 9 ore de zbor, John Bolton va definitiva acțiunea de arestare. În baza unui denunț devenit celebru pentru faptul că a avut ca dovadă declarația „am văzut cu ochii mei documentul”, SUA vor cere autorităților canadiene arestarea, în vederea extrădării lui Meng.
Aparatul polițienesc de la granița canadiană va primi inclusiv indicatorii de identificare, persoana poartă o haină neagră, lungimea părului este puțin peste umeri, are ochelari de soare și a plecat din Hong Kong. Spionajul american va implanta în avionul spre Vancouver doi agenți pentru a fi siguri că celebra persoană, Meng, de 50 de ani, se află la clasa întâi a avionului. Sistemul de spionaj american va face tot posibilul ca de la Hong Kong până la Vancouver niciunul dintre cele șapte bagaje de mână ale lui Meng să nu dispară. Paranoia americană spera ca acele bagaje să conțină secretele unei înțelegeri dintre Iran și Huawei. Meng urma să fie acuzată că a organizat o relație secretă dintre Huawei și Iran, transferând tehnologie de ultimă generație unui stat aflat sub severe sancțiuni internaționale. Căci invenția lui Bolton a fost genială. Canada nu are relații diplomatice cu Iran, deci spionajul american presupunea corect că orice mențiune a numelui mult hulitei țări ar fi provocat frisoane la Otawa, iar China nu vede cu ochi buni apropierea dintre Rusia și Iran. În cazul Chinei, Bolton conta exact pe o reacție întârziată a celor de la Beijing, având în vedere acuzele grave aduse fiicei fondatorului Huawei.
Din momentul în care chinezoaica va fi pășit în aeroportul din Vancouver, o notificare urgentă criptată va pleca spre hotelul Palacio Duhau din Buenos Aires. În acele zile, hotelul era locul de întâlnire al cunoscutului summit G20, unde participau (alături de alți șefi de stat) atât președintele Trump cât și președintele Xi. Amândoi aveau programate negocieri directe precum și participarea la dineul oferit de țara gazdă. În cortul american (da este un cort din material special) instalat la etajul patru, perfect securizat și insonorizat, unul dintre oamenii lui Bolton va primii raportul despre îmbarcarea lui Meng. Se duce imediat să îl trezească pe acesta. Bolton, așezat pe o parte a patului, ordonă declanșarea operațiunii de arestare a fiicei fondatorului Huawei.
În același timp nici președintele SUA, nici cel al Chinei, nici măcar băgăciosul prim-ministru canadian Trudeau nu știau de mișcările subterane organizate de Bolton și ai lui.
Arestarea lui Meng este anunțată pe toate canalele de televiziune ale lumii. Are loc exact când președintele chinez Xi se afla în discuții cu președintele american Trump. În timpul întâlnirii, nimeni nu i-a informat, iar Bolton, impasibil, urmărea la doar două scaune distanță dialogul dintre cei doi lideri. Președintele Xi tocmai acceptase ca țara lui să cumpere mai multe produse agricole din SUA (oricum în cantități mai mari decât din Rusia, oful lui Trump) și să rescrie programul spațial chinez, pentru a permite instalarea permanentă a unui observator militar american în interiorul acestuia. Diplomația părea să recâștige teren, Trump declarând după întâlnire ca a găsit multe puncte comune cu președintele chinez. Toate acestea vor fi aruncate în aer de arestarea ordonată de către Bolton.
Aflat în avionul care îl aducea înapoi în China, Xi va fi informat în detaliu asupra acțiunii americane. I se vor prezenta numele spionilor americani de origine chineză care o monitorizaseră pe Meng timp de trei luni de zile înaintea arestării (care vor fi arestați / condamnați și despre a căror situație personală SUA nu a întrebat niciodată), i se va explica clar că nu Trump a aprobat o asemenea acțiune, ci un grup intern, secret și fără legitimitate din interiorul statului american. Pentru prima dată Xi va descoperi ceea el auzise și nu crezuse, din diversele briefinguri ale sistemului de securitate chinez, despre existența unor poli de putere ilegitimi în chiar interiorul nuclear al puterii americane, care acționează independent de președintele ales al SUA, de Congresul american sau de conducerea constituțională a armatei SUA.
Sursele directe din avion indică surpriza totală pe care președintele Xi o va avea atunci când i se va comunica faptul că omul care zâmbea cel mai mult la întâlnirile oficiale dintre el și Trump, care fusese de acord cu toate propunerile chineze, era comandantul acțiunii, adică John R. Bolton. Pentru liderul Xi, toate aceste informații vor fi un șoc. Pentru prima dată în viața lui de conducător chinez se vede confruntat cu acțiunile ilegale și ilegitime ale unui grup de putere bine ascuns al statului american.
Ajuns înapoi la Casa Albă, Donald Trump nu este informat de către aparatul său oficial despre arestare, deși presa lumii vuia deja de peste 24 de ore, ci de către către fiica sa, Ivanka. Cum evenimentul se petrecuse cu puține zile înainte de sărbătorile de Crăciun, Trump îi va comenta lui Bolton că Meng este o Ivanka Trump a Chinei, semnalizând astfel inapetența lui pentru a fi implicat în acest episod sordid. Mai mult, Trump va ordona producerea unui briefing, pe care va nota cu mâna sa faptul că el nu a aprobat niciodată această arestare. Și fără a mai face ceea ce devenise coșmarul consilierilor săi, adică distrugerea documentelor care îl iritau, va cere expres ca briefingul să fie înregistrat oficial în registrul documentar zilnic al NSA (National Security Agency). Instinctul său a acționat ireproșabil. Atunci când China va solicita dovezile care au stat la baza arestării lui Meng, administrația Biden a încercat cunoscutul joc mincinos: noi nu știm, ci administrația precedentă! Dar pe briefingul oficial rămăsese scris cu cerneală neagră și cu tușa groasă (de aceea Trump scria sau semna documente cu un marker de culoare neagră, ca să nu poată fi șters de alții) exact mențiunea că nu el a autorizat acțiunea.
În fața comisiei secrete de anchetă a congresului american, Bolton nu a putut demonstra că l-a informat pe președintele american despre o asemenea acțiune, mențiunea lui Trump fiind ceea care a rămas în istorie. Ironic sau nu, tocmai această mențiune a salvat SUA de replicile mult mai contondente pe care puterea de la Beijing le pregătise, după arestarea lui Meng.
Citiți continuarea articolului
Autor: H.D. Hartmann
Citiţi şi:
Fondatorul Huawei trage semnalul de alarmă: urmează o decadă teribilă pentru omenire!
Cum îndrăznește Huawei să ne lase fără spionajul aliatului strategic?
yogaesoteric
23 martie 2023