«Scandalul» M.I.S.A. si «cazul» judecatoarei Simona Lungu: discriminare si manipulare

Când e vorba de yoghini, brusc regulile ce se aplică la ceilalţi nu mai sunt valabile. Deja nu se mai vorbeşte despre cetăţeni români cu drepturi egale cu ale celorlalţi, ci de „yoghinii lui Bivolaru” sau de „oamenii lui Guru”. Evenimente fireşti din viaţa unui om sunt exagerate şi prezentate ca nişte aberaţii anormale.

Mai nou, aproape toate ziarele şi revistele abundă de fotografii semi-nud, iar la televiziune suntem bombardaţi de reclame la telefoane erotice, scene fierbinţi etc. Toate acestea sunt în regulă, considerate normale şi acceptate. În schimb, o poză cu un yoghin în costum de baie este înfierată ca pornografie. Dacă un cuplu se desparte, toată lumea spune: „aşa a fost să fie, nu se potriveau”. În schimb, dacă un cuplu de yoghini se desparte de vină este Yoga.

 Se spune că nu se fac discriminări…să îi credem?

„Rechizitoriul „, făcut zilele trecute de C.S.M. judecătoarei Simona Lungu, începe cu legăturile ei cu Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut. I se reproşează că numărul ei de telefon apare în agenda unei colege de curs audiate în urma percheziţiilor din martie. Se afirmă că relaţia ei cu o organizaţie dubioasă îi afectează reputaţia. Este acuzată că a contribuit la defăimarea Justiţiei. Aceasta în condiţiile în care raportul de ţară, întocmit cu mult înainte să fie pus pe tapet acest nou scandal, indică grave probleme la nivelul justiţie. Cum poate fi discreditat ceva ce şi-a pierdut de multă vreme credibilitatea?

Ne aflăm în situaţia în care M.I.S.A. este considerată o organizaţie dubioasă şi este supusă oprobiului opiniei publice când încă nu s-a ajuns la nici o concluzie oficială susţinută de probe. Deşi nu  a existat  la început şi nici acum, după 7 luni de muncă grea pentru Procuratură, nu există nici o acuzaţie oficială la adresa M.I.S.A. şi nici vreun fel de probă, înaltele feţe din C.S.M. prezintă argumentul că „o ţară întreagă condamnă activităţile M.I.S.A.”.

Doar în momentul în care fiecare dintre noi va putea afirma în faţa familiei, prietenilor, colegilor sau şefilor că frecventează cursurile de yoga de la M.I.S.A., iar aceştia vor spune „foarte bine, e alegerea ta şi o respect”, atunci se va putea spune că nu se fac discriminări. Dar atâta vreme cât mai există unii dintre noi  care trebuie să ascundă faptul că practică yoga la cursurile M.I.S.A., pentru a-şi păstra serviciul şi relaţiile cu familia sau cu prietenii, este evident că se fac discriminări.

„Ai noştri ” şi  „ai lor „

Oamenii sunt fiinţe sociale, trăiesc în grupuri. Psihologia spune chiar că una dintre nevoile de bază ale fiinţei umane este aceea de a se simţi integrată într-un grup. Oricare dintre noi ştie că este român, că este bucureştean sau clujean, că este tânăr sau bătrân, că este profesor, medic sau inginer, etc. În funcţie de grupul în care ne aflăm la un moment dat, lumea este împărţită în „noi” şi „ei”, în „ai noştri” şi „ai lor”. Exploatând această firească nevoie umană se aplică binecunoscutul principiu de manipulare şi control: dezbină şi stăpâneşte, divide et impera.

A aparţine unui grup te face să te simţi mai sigur şi vine în întâmpinarea unei nevoi fireşti de a fi înţeles şi acceptat. Problemele apar atunci când concepţiile unor grupuri diferite nu mai sunt compatibile sau când cele două grupuri concurează pentru a dobândi ceva. În aceste situaţii apare un fenomen interesant. Brusc, tot ceea ce fac „ai noştri ” e bun şi frumos şi toate lucrurile negative, rele, de neconceput sunt atribuite celorlalţi.

Mai mult decât atât, se consideră perfect justificate orice acţiuni oricât de agresive ar fi, menite să pedepsească actele reprobabile ale celorlalţi.
În viaţa de zi cu zi, există numeroase exemple de acest gen: aşa-zisul conflict dintre generaţii, concepţia din orice firmă în care numai „ai noştri” lucrează, iar alţii din alt departament nu fac nimic, bătăile între galeriile de suporteri, rasismul, omorârea duşmanilor în timpul războiului, etc.

Un experiment psihologic realizat de Philip Zimbardo şi colaboratorii săi de la Universitatea Standford arată cât de mult se modifică comportamentul uman în funcţie de care parte a baricadei te situezi. Iniţial acest experiment şi-a propus să studieze efectele psihologice ale vieţii din închisoare. Într-un spaţiu care simula o închisoare reală s-a studiat comportamentul studenţilor împărţiţi în prizonieri şi gardieni. Deşi „prizonierii” nu erau criminali reali, în scurt timp „gardienii” au considerat că au tot dreptul să îi umilească şi să îi agreseze ca şi cum aceştia s-ar fi făcut vinovaţi de infracţiuni pentru care meritau să fie pedepsiţi. Este un element semnificativ care demonstrează că etichetarea ca membru al unei categorii despre care se crede că este vinovată, duce la înfierarea acelei persoane chiar şi în situaţia în care ea nu are nici o vină reală.

Cine aruncă primul piatra?

S-a avut grijă ca Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut şi numele lui Gregorian Bivolaru să fie asociate în mod repetat cu lucruri care îl înfioară pe omul obişnuit. Prin repetare, oamenii ajung să creadă unele lucruri şi uită faptul că nu există nici un argument coerent pentru acele acuzaţii. Societatea românească pare a fi alcătuită din cei mai buni, mai corecţi, mai cinstiţi oameni, pe când yoghinii se fac vinovaţi de tot ce e mai rău.

Nu cred că de pe această listă de păcate ale M.I.S.A. vehiculată de presă lipseşte vreuna din marile tare ale societăţii moderne: droguri, prostituţie, trafic de carne vie,  spălare de creiere, perversiuni sexuale, activităţi paramilitare, dispariţii ciudate, nebunie, chiar crime. Şi totul fără dovezi. După ce aceste asocieri au fost suficient de bine fixate prin repetare la nesfârşit (exact ca în experimentul lui Pavlov cu câinele dresat să saliveze la aprinderea beculeţului) s-a trecut la etapa a doua. Deşi până acum nu există dovezi, ci doar păreri pur subiective, orice legătură cu M.I.S.A. îi face pe români să se simtă îndreptăţiţi să târască prin noroi, să pună la zid şi să arunce cu pietre în cel bănuit doar că ar practica Yoga. O felicit pe Simona Lungu pentru că în ciuda intimidărilor a avut curajul să înfrunte oprobiul public cu fruntea sus şi să lupte pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

Care e realitatea?

Realitatea este că un grup de oameni sunt mulţumiţi că o dată pe săptămână merg  la cursul de yoga unde se întâlnesc cu alţi oameni care le împărtăşesc preocupările. Şi nu se consideră mai buni sau mai răi decât alţii. Succesul extraordinar al acestei şcoli serioase de yoga a deranjat cu siguranţă anumite persoane sus-puse care au o activitate cunoscută pe plan mondial în direcţia persecutării oricăror asociaţii cu orientare spirituală sau esoterică.

S-a spus despre M.I.S.A. că racolează adepţi. M.I.S.A. nu a racolat pe nimeni niciodată pentru că nu are nevoie. În schimb, s-a prezentat public în cadrul unor conferinţe activitatea reală a şcolii de yoga şi de aceea, în ciuda campaniei de denigrare, oamenii au continuat şi continuă să se înscrie la aceste cursuri în număr mare şi să practice yoga la şcoala M.I.S.A. Tot ce are de făcut Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut în această direcţie este să păstreze standardul spiritual al activităţilor sale. Ceea ce înseamnă şi o stare de deschidere faţă de toţi cei care doresc să vină spre ea pentru a porni împreună într-o călătorie de redescoperire de Sine.

S-a spus despre yoghini că sunt periculoşi, că reprezintă o ameninţare pentru echilibrul societăţii româneşti. În ciuda câtorva încercări ale presei de a prezenta acest neadevăr,  yoghinii au dovedit în repetate rânduri că sunt capabili de compasiune faţă de toţi cei care îi acuză în mod nedrept. I-am iertat şi îi vom ierta în continuare pe toţi cei care se năpustesc asupra noastră. În plus… noi ştim care este adevărul despre activităţile noastre şi dorim ca şi ceilalţi să ajungă să îl cunoască. Pentru că nimic din ceea ce se spune în mod calomniator  în presă nu este real.

Activităţile M.I.S.A. sunt în totalitate legale şi profund morale.