Scandalul Panama Papers şi manevrele murdare ale serviciilor secrete…

Presa germană a reacţionat prompt la ceea ce mass-media internaţională a numit Panama Papers, acreditând ideea că serviciile secrete, îndeosebi cele cu competenţe externe, ar avea o mare problemă: deseori trebuie să încalce legea, în numele binelui comun, şi nu numai legile din ţările în care îşi desfăşoară activitatea clandestină, ci şi reglementările din propria lor ţară. În mare parte, acest lucru se face în cadrul aşa-numitelor „operaţiuni sub acoperire”, unde structurile serviciilor secrete nu au purtat niciodată mănuşi de catifea.

Este vorba, susţin jurnalişti germani, despre sabotaj motivat politic, asasinate sau lovituri de stat – lucruri deloc plăcute, care au foarte puţină legătură cu spionajul clasic, respectiv culegerea şi evaluarea de informaţii. Asemenea practici ar fi caracteristice epocii Războiului Rece sau, în prezent, serviciilor secrete din regimurile totalitare, lipsite de orice control al societăţii civile.

Legendare sunt crimele la comandă politică comise de fostul KGB sau operaţiunile aceluiaşi temut serviciu vizând menţinerea ţărilor estice foste socialiste sub controlul Moscovei. Sunt aduse ca exemple în acest sens asasinarea, în Mexic, a rivalului lui I.V. Stalin (Leo Troţki), a unor disidenţi sau foşti agenţi deveniţi incomozi pentru Kremlin (bulgarul Gheorghi Markov, sau lt. colonelul Aleksander Litvinenko), precum şi instalarea, în unele ţări, a unor guverne loiale Uniunii Sovietice/Federaţiei Ruse.

Chiar şi CIA, a cărei activitate se consideră că s-ar afla sub supraveghere constituţională, a efectuat operaţiuni sub acoperite: răsturnarea prim-ministrului iranian Mossadegh, în 1953, a preşedintelui Guzmán în Guatemala, în 1954, sau asasinarea lui Che Guevara în Bolivia, în 1967. Numărul mare al tentativelor eşuate de omorâre a lui Fidel Castro i-a determinat pe ziariştii germani să se întrebe, ironic dacă liderul cubanez nu ar trebui, totuşi, să fie inclus în Cartea Recordurilor.

O altă operaţiune de acest gen, revenită acum în atenţie odată cu scandalul Panama Papers, este afacerea Iran-Contra din 1986, când CIA a permis livrarea de arme către Iran, ţară supusă embargoului. În contrapartidă, Iranul urma să medieze eliberarea de ostatici americani în Liban şi să plătească sume mari de bani, pe care CIA i-a utilizat apoi în revolta rebelilor împotriva guvernului sandinist din Nicaragua.

Notă: În noul mini-serial de succes al BBC, realizat după romanul Manager de noapte scris de John Le Carré, QA şi MI6 efectuează comerţ ilegal cu arme în stil mare, pentru a-şi suplimenta propriile bugete. Cu toate că acest lucru este doar literatură şi cinema, atât afacerea Iran-Contra, cât şi scandalul Panama Papers, ai cărui investigatori au descoperit un om de afaceri islandez cu societăţi fictive, care ar fi permis CIA transporturi de arme către regiuni de criză, se bazează pe fapte şi documente reale.

Jurnaliştii germani de investigaţii concluzionează că structurile serviciilor secrete, chiar şi în statele cu democraţie consolidată, recurg aproape la orice pentru a se autofinanţa: trafic de arme şi droguri, încălcări de embargo, furt de tehnologie etc, deşi acestea ar trebui să combată în mod activ spălarea de bani, finanţarea terorismului internaţional.

Cu resurse umane mari foarte calificate şi experienţă incontestabilă în operațiuni clandestine, activitatea serviciilor secrete pentru binele comun se poate transforma, în lipsa unui control democratic, în activităţi cel puţin egoiste, contraproductive pentru societate şi rolul pe care aceasta îl conferă structurilor serviciilor secrete în siguranţa naţională şi protejarea cetăţeanului.

Citiţi şi:

Ce ne spun Dosarele Panama despre capitalism iar despre toate acestea nimeni nu ne spune nimic

Un cartel mexican al drogurilor sub protecţia americană a CIA

Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate

yogaesoteric
9 iulie 2016