Agenția americană National Institute of Standards and Technology (NIST) a finanţat mai multe companii pentru a realiza scanere care pot citi amprentele digitale fără atingere şi de la câţiva metri distanţă!
Până acum, cititoarele biometrice de amprente digitale aveau nevoie de atingerea unei persoane pentru a o identifica, ca persoană autorizată. Ultimele cercetări arată însă că viitorul scanerelor de amprente digitale constă într-o activitate „no-touch”, adică fără a fi atinse de către individ.
Tehnologia biometrică fără contact necesită prezenţa persoanei, dar la o distanţă de câţiva metri, căci noile scanere de amprente digitale pot primi informaţiile amprentelor cuiva chiar dacă individul respectiv se află la distanță de cititorul biometric.
Instinctiv ne trec fiorii când citim aceste rânduri. Dacă noile scanere fără contact pot citi amprentele de la distanță, atunci nu o pot face și fără știrea noastră? Și dacă da, nu vor fi ele folosite ca un instrument de supraveghere și control al populației, prin amplasarea lor pretutindeni?
Pentru a justifica dezvoltarea acestei noi tehnologii controversate, se apelează la mijloace obișnuite de manipulare
Argumentele folosite pentru a convinge publicul de utilitatea punerii la punct a unor dispozitive capabile să citească amprentele de la distanță sunt clasice: sunt fluturate avantaje minore, cum sunt ușurința utilizării și faptul că economisesc timp, pe fondul ideii deja acceptate de necesitate a asigurării unei securități sporite.
Ni se spune că tehnologia fără atingere va fi utilizată acolo unde autentificarea trebuie realizată foarte repede, comparativ cu dispozitivele biometrice convenţionale având avantajul că scurtează timpul necesar autentificării şi acordă atenţie igienei. Ni se cere să ne imaginăm situaţia în care este o coadă lungă pentru a intra undeva şi fiecare trebuie să treacă printr-un senzor biometric de amprente digitale cu atingere; în cazul scanerelor fără atingere va trebui doar să ridicăm mâna, fără să atingem deloc senzorul. Pare foarte simplu şi rapid. Dar nu ni se spune de ce mase mari de oameni este necesar să fie autentificate după amprente, așa cum sunt identificați infractorii! Pe de altă parte, timpul câștigat prin astfel de dispozitive va fi folosit pentru instituțiile societății și nu pentru noi ca persoane. Nu vă faceți iluzii că viața dvs. va fi mai relaxată.
Pe scurt, obiectivul acestui proiect, așa cum a fost enunțat de NIST, „este de a produce metode de testare în câmp deschis, parametri și mecanisme care vor susţine certificarea în viitor a acestor tipuri de dispozitive (biometrice) pentru includerea lor pe Listele Produselor Aprobate de Guvern”. Odată ce astfel de scanere vor fi puse la punct, cu siguranță aprobarea lor de către administrația americană nu va întâmpina nicio dificultate. În sprijinul acestei afirmații amintim doar faptul că pe 15 mai anul acesta, Senatul american a confirmat pe Willie E. May în dubla ipostază de director al NIST şi de al doilea subsecretar de stat al Departamentului de Comerţ, pentru Standarde şi Tehnologie.
Dispozitivele de captură-rapidă-fără-contact, cum le numeşte NIST, sunt supuse la multe testări după ce mai multe prototipuri de senzori, realizate de diferiţi dezvoltatori, au fost prezentate agenției. NIST se confruntă cu mai multe probleme, una din acestea fiind faptul că „această nouă tehnologie produce imagini care sunt fundamental diferite de imaginile existente”, după cum a declarat Michael Garris, cercetător în biometrică cu experiență de la NIST.
Cercetarea şi dezvoltarea unei tehnologii atât de puternice nu va fi o sarcină pentru un departament cu un singur om. De aceea, NIST finanţează diferite organizaţii atât pentru a le susține în depăşirea provocărilor pe care le întâmpină cât și pentru construirea dispozitivelor.
NIST a început, de asemenea, un program denumit Acordul de Cooperare pentru Cercetare şi Dezvoltare (Cooperative Research and Development Agreement – CRADA) în care organizaţiile şi dezvoltatorii pot participa pentru a face din această tehnologie o realitate.
Pentru astfel de cercetări se găsesc de fiecare dată banii necesari și există voința de fructifica rapid asemenea idei.
Scanerele de amprente digitale fără contact: o măsură de a asigura securitatea sau dimpotrivă?
Până acum am văzut breşe în securitate implicând amprentele digitale fie prin reproducerea de la distanţă, fie prin clonare, folosind fotografii cu rezoluţie mare a mâinii persoanei vizate. Însă dispozitivele de amprente digitale fără contact nu necesită nici măcar atingerea persoanei pentru a-i fura amprenta. Așadar, această nouă tehnologie poate fi o modalitate mai uşoară pentru hackeri de a fura amprente ale utilizatorilor la scară largă. Tot ce trebuie să facă este să țină în mână un astfel de scaner şi să meargă liniștiți într-un mall sau pe lângă victimele vizate.
Ceea ce nu o să auziți însă de la promotorii tehnologiei, este faptul că utilizarea scanerelor presupune alcătuirea unor baze de date cu amprente. Programele de supraveghere a populației derulate deja de administrația americană ridică mari semne de întrebare asupra modului în care va fi utilizată această nouă tehnologie.
Alcătuirea unei baze de date centralizate, în care să fie stocate toate amprentele și la care scanerele să se poată conecta instantaneu, este un vis foarte tentat pentru autorități.
Dezvoltarea scanerelor de amprente digitale fără contact vine să completeze campaniile agresive de promovare a implanturilor RFID, reliefând interesul acut al guvernanților de a supraveghea și controla populația.
Citiți și:
Corporaţii şi instituţii guvernamentale strâng milioane de amprente vocale
Cipuri şi human enhancement – ofensiva tehnologiei pusă în slujba obţinerii controlului populaţional absolut
yogaesoteric
25 noiembrie 2015