Scroafa și politicianul
În zilele de după susținerea examenului de licență, umblam prin Cluj ca niște buimaci. Nu mai eram nici studenți, nici ceea ce ne doream să fim. Bezmeticeam undeva într-un spațiu al nimănui și ne repetam aproape prostește poezia lui Geo Bogza. Chiar făcuse carieră în rândul studenților. Cred că i-am supus-o de câteva zeci de ori lui Al. Th. Ionescu (Doamne, odihnește-l în pace!) și lui Ion Buduca, căruia îi mai ziceam ceva.
‒ Ioane, ai grijă de fermă. Dar să știi că scroafa…
Și o luam de la capăt cu câteva rânduri din poezia lui Geo Bogza:
„Cu scroafa să nu-ți bați capul.
Când va fi să se urce în copac,
să știi că se urcă!
Oricât ar fi de tânără și de nătângă,
oricât de bătrână și de grea,
și oricât de înalt copacul,
când va fi să se urce,
să știi că se urcă!”
Poezia modelului meu reportericesc mi-a revenit în memorie mai ieri-alaltăieri, când l-am revăzut pe Rareș Bogdan alergând între televiziuni. Pomădatul și rujatul cu batistuță voia să ne arate cât de tare luptă el pentru primirea țării noastre în Spațiul Schengen.
‒ Nu vă bateți joc de România și Bulgaria! Unsprezece ani au fost de ajuns!
Acesta a fost finalul de discurs al trompetului român în fața parlamentarilor europeni. Iar la puține ore de la vâjul patriotic arătat de Batistuță, îl văd și pe Kelemen Hunor declarând cam aceleași idei.
‒ Nu vă bateți joc de România și Bulgaria! Unsprezece ani au fost de ajuns!
Enunț logic, dar la fel de logică pare a fi deducția că amândoi nu puteau să-și încheie discursul în același fel pentru simplul fapt că gândesc în limbi diferite. Drept pentru care mă tot gândesc la varianta că amândoi au avut parte de același speech writer. Sau de aceleași indicații!
Cu câteva zile mai devreme, același Batistuță făcea tărăboi în problema gazului. Imediat m-am gândit că omul, avid de afaceri, vânează locul lui Virgil Popescu.
Acum prietenul lui Eduard Hellvig fâlfâie penele de patriot și se visează comisar european.
‒ „Cuuuum?” Am sărit eu ca ars.
‒ Așa bine! Pe om l-a apucat mărirea. Nu-și mai încape sub chelie! Dacă prinde o funcție în România, ar putea fi arestat. Dar dacă iese comisar european, ia bani cu lopata, face carieră internațională și vine din ce în ce mai rar prin România.
Și atunci mi-am adus aminte de poezia lui Geo Bogza:
„Cu scroafa să nu-ți bați capul.
Când va fi să se urce în copac,
să știi că se urcă!”
Autor: Cornel Nistorescu
Citiți și:
„România este vândută și împrumutată, suntem în pragul de a o pierde”
Când lichelele sunt la putere: Datoria publică a României a ajuns, din nou, la un maxim istoric
yogaesoteric
8 decembrie 2022