Se coc chifle mai mici pentru Ucraina

Evenimentele din jurul războiului din Ucraina pun tot mai mult Occidentul politic în defensivă. Cu cât situația de pe front devine mai clară, cu atât mai puțin clare sunt evenimentele care par să se desfășoare în fundal. Statele NATO încearcă să recâștige inițiativa, dar se încurcă tot mai mult în acest proces.

Plecare

Evenimentele de după ofensiva ucraineană eșuată au făcut jocul Rusiei. De asemenea, Conferința de Securitate de la Munchen nu a fost în măsură să ofere un nou impuls. În acest context, pe 25 februarie, la Paris, a avut loc o reuniune convocată în grabă pentru a sprijini Ucraina. Întrunirea a fost menită să contracareze „pesimismul” și să determine o „strângere a rândurilor” împotriva lui Putin.

La finalul conferinței, gazda Macron a venit cu o lovitură. El a lăsat să se înțeleagă că desfășurarea de trupe NATO „nu poate fi exclusă de la bun început”(1). A existat un acord că „înfrângerea Rusiei este esențială pentru securitatea și stabilitatea Europei”(2).

Nu a fost clar dacă Macron a intenționat ceva mai mult decât atât.

Faptul că nu era vorba de evaluarea sa personală, ci de o preocupare comună, a fost evident în declarație: „Nu a vrut să menționeze numele țărilor care au ridicat această problemă”(3). Invitația la reuniune anunțase deja că „sunt luate în considerare noi abordări privind ajutorul acordat Ucrainei”(4).

În mod evident, se caută modalități de a recâștiga inițiativa în favoarea Occidentului politic. Scopul este de a-l face pe Putin să înțeleagă că mai există câteva săgeți în tolba NATO. Nu se vrea ca Rusia să creadă că NATO nu are încrederea necesară pentru a desfășura trupe terestre. Prin acest anunț, Macron a vrut probabil să prezinte balanța de putere, care s-a deplasat atât de mult în favoarea Rusiei în ultimele luni, ca fiind din nou deschisă.

Putin nu ar fi cazul să se lase amăgit de sentimentul de siguranță că reacțiile Occidentului sunt ușor de calculat și că NATO nu ar fi, de asemenea, pregătită să își desfășoare propriile trupe și arme extinse. Ei nu se tem să ducă războiul în Rusia, poate chiar cu arme nucleare, dacă este necesar, așa cum o altă fostă porumbiță a păcii, deputatul SPD Katharina Barley, sugerase deja ca o posibilitate. Dacă va fi pus în discuție tabuul trupelor proprii, despre care se știe că este una dintre liniile roșii ale Rusiei, atunci nu poate fi exclusă amenințarea cu armele nucleare ca pas următor. Mesajul transmis Rusiei pare a fi acela că Occidentul nu anulează orice posibil răspuns.

Dar ceea ce pare a fi o expresie de forță este de fapt o expresie a disperării. Macron și Occidentul cred în mod serios că Rusia va fi impresionată sau chiar descurajată de astfel de declarații? În orice caz, anunțul a surprins mai mult propria lor tabără și a provocat mai multă confuzie acolo decât în Rusia însăși. Probabil că rușii s-au pregătit de mult pentru toate scenariile posibile, pentru că nu le-a scăpat faptul că, atunci când devine clar că Rusia nu poate fi învinsă cu mijloacele actuale, Occidentul politic adoptă măsuri ce fuseseră respinse anterior.

Întoarceri greșite

Rămâne de văzut cât de serioși sunt cu adevărat guvernanții din Occident în privința desfășurării trupelor NATO. Este important să ne păstrăm capul limpede și să nu intrăm în panică în confuzia propriilor gânduri și fantezii. Pentru că Occidentul politic nu este atât de unit pe cât ar vrea să pară.

Interesele în cadrul acestei entități sunt uneori foarte diferite, așa cum arată reacțiile la anunțul lui Macron. Nu doar forțele politice din societatea franceză sunt revoltate împotriva sa. De asemenea, majoritatea liderilor țărilor occidentale au declarat imediat că nu doresc să-și trimită propriii soldați în Ucraina. Chiar și cei mai mari belicoși, Polonia și Marea Britanie, și chiar secretarul general al NATO le-au făcut cu mâna. Macron însuși a fost nevoit să dea înapoi din cauza indignării și să vorbească despre angajamentul legat de propria armată.

Bineînțeles, nimic nu este menit să sune ca un semnal de alarmă. Occidentul politic nu vrea să piardă acest război împotriva Rusiei, dar nici nu vrea să își piardă propria viață. Dacă Macron a vrut să unească statele NATO în lupta împotriva Rusiei, a eșuat cu desăvârșire. Desfășurarea propriilor sale trupe pare să întâmpine o rezistență considerabilă și este puțin probabil să fie fezabilă pentru moment. Ca să nu mai vorbim de amenințările din partea Rusiei.

Lovitura de eliberare sperată de Macron s-a dovedit a fi un eșec. A fost mai mult în beneficiul Moscovei decât al propriei sale tabere, deoarece a expus considerațiile și posibilele planuri occidentale, dar și rezistența de acasă. „Macron nu a creat ambiguitatea strategică dorită, ci mai degrabă claritatea strategică – cu privire la liniile roșii din alianța occidentală”(5).

Cu siguranță nu vor renunța și vor căuta alte căi de succes.

Ocolișuri

Una dintre aceste căi ar fi putut fi desfășurarea rachetei germane de croazieră Taurus, pe care Ucraina o dorește de ceva timp pentru a împiedica aprovizionarea trupelor rusești din spate. Aproape niciun expert nu crede că Taurus va aduce o schimbare de direcție strategică. Cu toate acestea, există apeluri puternice în favoarea livrării, atât în străinătate, cât și acasă.

Cancelarul Scholz a respins până acum apelurile, întrucât ar însemna o escaladare a războiului. El se teme, nu fără motive întemeiate, că acest fapt ar face din Germania un beligerant evident în ochii Rusiei. De asemenea, Bundestagul german nu a aprobat rezoluții privind livrarea Taurus către Ucraina, ci a aprobat arme de mai mare anvergură în general, fără a menționa în mod explicit Taurus. Ușa părea să se fi crăpat.

Discuția despre livrarea rachetei teleghidate germane și desfășurarea soldaților NATO a fost întreruptă de publicarea unei înregistrări telefonice în care patru ofițeri germani de rang înalt discutau despre planurile de desfășurare a Taurus împotriva Rusiei. Ținta urma să fie Podul Crimeii. Înregistrarea a fost postată online de editorul RT, Margarita Simonjan, care susține că a primit-o de la cercurile de informații. După inevitabilele plângeri privind războiul hibrid al Rusiei, autoritățile germane au fost nevoite să confirme autenticitatea documentului.

Indiferent cât de avansate și de serioase erau planurile ofițerilor, publicarea și amenințările Rusiei ca răspuns au susținut punctul de vedere al cancelarului și l-au slăbit pe cel al susținătorilor. Însă, după îndoielile inițiale cu privire la securitatea canalelor de comunicare militare germane, ministrul Apărării Pistorius a anunțat că „antenele Moscovei nu reușiseră să treacă de protecția germană, dar cineva nu a respectat regulile”(6).

Dar Simonjan nu a menționat în mod specific serviciile secrete rusești. Cealaltă posibilitate, mai ușor de pus în aplicare, este că „serviciile americane autorizate de Patriot Act, cum ar fi NSA, pot avea acces la toate datele filialelor europene, dacă doresc”(8). Sistemul de conferințe Webex, utilizat de către ofițerii germani pentru comunicare, aparține companiei americane Cisco și, prin urmare, poate fi pus la dispoziția autorităților americane.

O indiscreție din partea americană ar fi, prin urmare, posibilă fără alte complicații. Ceea ce ridică, desigur, problema motivului. Este posibil ca forțele din SUA să nu fie interesate de o nouă escaladare a conflictului. Acestea doresc să pună capăt războiului costisitor și fără speranță pentru a se concentra asupra conflictului cu China. Iarăși, o chestiune de speculație, la fel ca multe alte evenimente politice care sunt de neînțeles în acest moment.

Este valabil și pentru atacul asupra podului din Crimeea. A fost dezvoltarea planului un ordin de sus sau ce alte motive au avut cei patru ofițeri? La urma urmei, era de asemenea clar că originea atacului era necesar să fie ascunsă. De cine au vrut să ascundă această intrigă, care ar fi putut implica Germania într-un război deschis cu Rusia în caz de urgență? Au vrut să îi înșele pe ruși sau mai degrabă pe cancelar și pe parlament pentru a-i pune în fața unui fapt împlinit? Au vrut să provoace intrarea Germaniei în război? Rămâne neclar deocamdată, dar este o întrebare deschisă.

Căile de ieșire

Acum că toate aceste încercări au eșuat deocamdată, desfășurarea trupelor Taurus și NATO, nu mai rămâne altceva de făcut decât să se procure arme și muniții mai convenționale. Industria europeană nu furnizează suficient și are nevoie de prea mult timp pentru a crea capacitățile necesare. Ceea ce au încercat să evite mult timp are loc acum: cumpărarea de arme din străinătate. Franța, în special, a insistat până acum să cheltuiască banii pe arme și muniții în propria țară sau în UE, în loc să îngrașe cu comenzi europene industria americană de apărare, cel mai mare concurent al propriilor producători de arme.

La 7 martie, guvernul german a anunțat că se va alătura unei „inițiative cehe de a achiziționa muniție din așa-numitele țări terțe din afara Uniunii Europene”. Scopul este de a cumpăra 800.000 de obuze. La 12 martie și Franța s-a alăturat inițiativei(9).

Această schimbare de opinie, în special din partea Franței, arată lipsa de alternative. Dar după eșecurile legate de Taurus și de trimiterea propriilor trupe, pare să nu mai existe o altă cale de ieșire.

Acum se coc din nou chifle mai mici. Planul lui Macron pare să fi eșuat deocamdată. Țările NATO nu s-au putut împăca cu desfășurarea propriilor trupe. Deși războiul se prelungește prin achiziționarea de material de război în afara UE, acesta nu se intensifică din punct de vedere calitativ – cel puțin nu pentru moment. Opțiunile politice ale Occidentului devin din ce în ce mai limitate, la fel ca perspectivele de victorie pentru Ucraina.

Autor: Rüdiger Rauls

Surse:
(1) Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) din 28 februarie 2024: Trupele terestre ale lui Macron
(2) ibid.
(3) FAZ din 28 februarie 2024: Scholz exclude trimiterea de trupe în Ucraina
(4) FAZ din 6.3.2024: Cumpărarea de muniție la nivel mondial
(5) FAZ din 7.3.2024: Salvă retorică
(6) FAZ din 6.3.2024: Pistorius în apărare avansată
(7) FAZ din 5.3.2024: Kremlinul ne ascultă
(8) ibid.
(9) FAZ din 7.03.2024: Berlinul se alătură inițiativei de la Praga privind munițiile

Citiți și:
Războiul în Ucraina: de la prudență la panică……. Ce ascund declarațiile precipitate ale lui Macron
Fost agent CIA despre jocul lui Macron cu trupele occidentale în Ucraina
yogaesoteric
28 martie 2024