Un articol scris pe baza anumitor transcrieri furnizate de site-ul Wikileaks, pe care guvernul grec le-a interpretat ca „revelând un efort al FMI de a şantaja Atena cu un accident financiar pentru a o forţa să introducă anumite reduceri ale pensiilor pe care le-a respins anterior”, a devenit viral foarte repede. Chiar dacă rămâne de demonstrat faptul că FMI a făcut cu adevărat o asemenea ameninţare, interesul arătat articolului respectiv arată surprinderea publicului față de faptul că FMI a alunecat atât de jos încât să folosească o naţiune de 11 milioane de oameni ca şi cobai pe care să-şi exercite politicile sale experimentale.
Dar de ce să ne surprindă? Mai jos redăm transcrierea unui fragment edificator din interviul acordat de Christine Lagarde, în aprilie 2012, Şcolii Wharton din cadrul Universităţii Pennsylvania, din SUA. În interviu, însăşi preşedinta FMI, Lagarde, a admis că pentru ca FMI să prospere, lumea trebuie să „meargă prost” şi pentru ca Fondul Monetar Internațional să fie „sustenabil” este necesar ca acesta să fie „foarte în contact cu problemele clientului”.
Ea a mai adăugat că „atunci când lumea merge bine, şi au fost ani de creştere, cum s-a petrecut spre exemplu în 2006 şi 2007, FMI nu merge prea bine nici financiar, nici din alte puncte de vedere”.
Principala prerogativă a lui Lagarde, ca director al FMI, este de a se asigura că Fondul Monetar Internațional „merge bine”.
Ea a concluzionat că „trebuie să fim capabili să ne inventăm şi reinventăm pe noi înşine în multe feluri”. O astfel de reinventare pe care au trebuit să o suporte națiunile-client a fost surprinsă pe înregistrare.
Iată fragmentul cheie al interviului:
Knowledge@Wharton: „Dintre toate lucrurile pe care le faceţi aici [în cadrul FMI – n.n.], ce vă pasionează cel mai mult? Ce vă doriți cu adevărat să vă asigurați că se va petrece? Poate fi un lucru mic sau un lucru mare. Ce vă doriți cel mai mult?”
Lagarde: „Este complicat. Cred că acest aspect al relevanţei mă interesează cu adevărat. Vedeţi, aceasta este o instituţie fascinantă deoarece este complet contra-cronometru. Când lumea din jurul FMI se prăbuşeşte, noi prosperăm. Devenim extrem de activi deoarece dăm bani cu împrumut, câştigăm dobânzi şi plăţi şi tot restul, iar instituţia merge bine. Când lumea merge bine, şi au existat ani de creştere, cum au fost 2006 şi 2007, FMI nu merge prea bine nici financiar, nici din alte puncte de vedere.
Pentru ca această instituţie – care este un amestec fascinant din aproape toate ţările lumii, cu un singur obiectiv care trebuie să transcendă toate politicile şi strategiile lor individuale – să fie sustenabilă, noi trebuie să fim foarte agili, foarte în contact cu membrii noştri, cu baza noastră de clienţi, dacă doriţi. Trebuie să fim capabili să ne inventăm şi reinventăm în multe feluri. Astfel, după cum explicam când vorbeam despre trecerea de la supravegherea bilaterală la una multilaterală, de la o focalizare îngustă la ceva care este mai holistic, aceasta este exact ceea ce este în joc.”
Citiţi şi:
Experiment devastator al FMI în România: Teoria incendiară a unui analist economic
Tot mai multe ţări din America latină rup relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional
Cum funcţionează o strategie de persuasiune la cel mai înalt nivel
yogaesoteric
13 mai 2016