Senzațional: Ştiinţa admite, în sfârşit, existenţa lui Dumnezeu!
După dezlegarea multora dintre misterele Universului şi ale ADN-ului
L-a descoperit ştiinţa pe Dumnezeu? Aşadar, ce descoperire le-a lăsat „mască” pe cele mai mari minți științifice și ce i-a determinat să regândească originea Universului nostru?
Noile telescoape mari şi puternice au descoperit mistere despre Universul nostru care nu au fost dezvăluite niciodată până acum, oferindu-ne o nouă perspectivă științifică uimitoare asupra originii vieții.
În special, noile descoperiri în domeniul ADN-ului au arătat faptul că Universul şi viaţa par să facă parte dintr-un „Mare Proiect” al Cuiva. În mod surprinzător, mulți oameni de știință care vorbesc acum despre Dumnezeu nu au nicio credință religioasă.
Care sunt aceste descoperiri uimitoare care i-au făcut pe oamenii de știință să vorbească despre un „Proiectant”? Ei bine, există trei descoperiri revoluționare din domeniile astronomiei și biologiei moleculare care se remarcă:
1) Universul a avut un început;
2) Universul este reglat pentru viață;
3) Codificarea ADN-ului dezvăluie existenţa unei Inteligențe superioare.
1) Universul a avut un început.
Încă de la începuturi, omul a privit cu uimire stelele, întrebându-se ce sunt și cum au ajuns acolo. Deși, într-o noapte clară, ochiul uman poate vedea doar 6.000 de stele, Hubble și alte telescoape puternice arată că există un miliard de trilioane de stele grupate în peste 100 de miliarde de galaxii. De fapt, Soarele nostru este ca un bob de nisip în mijlocul unei plaje imense.
Dar, înainte de secolul al XX-lea, majoritatea oamenilor de știință credeau că galaxia Calea Lactee este întregul Univers și că Universul nostru nu a avut niciodată vreun început. Ei credeau că masa, spațiul și energia care compun întregul nostru Univers au existat întotdeauna. Dar, la începutul secolului al XX-lea, astronomul Edwin Hubble a descoperit că Universul se extinde şi a calculat că totul în Univers (materia, energia, spațiul și chiar timpul în sine) a avut de fapt un început.
Mulți oameni de știință, inclusiv Einstein, nu au fost de acord cu acest aspect de la bun început. Poate că adversarul cel mai vocal al ideii că Universul a avut un început a fost astronomul britanic Sir Frederick Hoyle, care a poreclit sarcastic evenimentul creației Universului ca „Big Bang”, denumire care s-a păstrat şi astăzi. Hoyle credea că Universul a existat dintotdeauna. La fel și Einstein și alți oameni de știință, până când dovezile pentru un început al Universului au devenit copleșitoare. Apoi, în cele din urmă, în 1992, experimentele satelitului COBE au demonstrat că Universul a avut cu adevărat un început, printr-un flash uluitor de lumină și energie.
Astronomul Robert Jastow urmăreşte să ne ajute să ne imaginăm cum a început totul. „Imaginea sugerează explozia unei bombe cosmice cu hidrogen. Momentul în care a explodat bomba cosmică a marcat nașterea Universului.”
Dar cine a creat acest Univers? Să credem că totul a pornit din nimic? Sau poate că există un Creator? Mulți oameni de știință, dintre care unii erau agnostici, susțin că singura explicație pentru Big Bang este prezenţa unei puteri dumnezeieşti. Cosmologii, specializaţi în studiul Universului și al originii sale, au realizat că o explozie cosmică întâmplătoare nu ar fi putut crea Universul aşa cum arată astăzi decât dacă a fost proiectată în mod precis pentru acest fapt. Ei au început să folosească cuvinte precum „Creator”, „Super Intelect” și chiar „Ființă Supremă” pentru a descrie acest „planificator”.
2) Universul este reglat pentru viață.
Fizicienii au calculat că, pentru ca viața să existe, gravitația și alte legi ale fizicii care guvernează Universul nostru este necesar să fie reglate exact, pentru că altfel Universul nu ar mai fi putut exista. De exemplu, ştiaţi că dacă rata de expansiune a Universului ar fi fost puțin mai slabă, gravitaţia ar fi dus Universul la o „mare prăbuşire”? Stephen Hawking spune: „Dacă rata de expansiune la o secundă după Big Bang ar fi fost mai mică cu mai puţin de o parte dintr-o sută de mii de milioane de milioane, Universul s-ar fi prăbuşit înainte de a ajunge vreodată la dimensiunea actuală”. Pe de altă parte, dacă rata de expansiune ar fi fost doar cu o fracțiune mai mare, nu s-ar fi putut forma niciodată toate galaxiile, stelele și planetele.
Și, pentru ca viața să existe, condițiile din sistemul nostru solar și de pe propria noastră planetă este necesar, de asemenea, să fie între anumite limite. De exemplu, cu toții ne dăm seama că fără oxigen, fiinţele inteligente nu ar mai fi putut respira, şi, deci exista. Și, fără oxigen, apa nu putea exista. Fără apă nu s-ar produce ploi pentru culturile noastre. Alte elemente chimice, precum calciul, hidrogenul, azotul, sodiul, carbonul și fosforul sunt, de asemenea, esențiale pentru viață. Dar nu numai aceste elemente sunt necesare pentru ca viața să existe. Mărimea, temperatura, apropierea relativă a planetei noastre, a Soarelui și Lunii este necesar, de asemenea, să fie potrivite. Și există o duzină de alte condiții care este necesar doar să fie reglate. Oamenii de știință care cred în Dumnezeu nu sunt surprinşi de acest aspect, dar ateii și agnosticii nu au putut explica „coincidențele” remarcabile.
Un astronom a calculat că şansele ca apariţia vieţii să fi avut loc în mod aleatoriu, fără intervenţia cuiva, sunt de una la un miliard de miliarde de trilioane trilioane şi trilioane… Cu alte cuvinte, ar fi mult mai ușor pentru o persoană oarbă să găsească un anume bob de nisip pe toate plajele din lume decât ca Universul şi viaţa să fi apărut în mod aleatoriu. Aşadar, mulți oameni de știință au concluzionat: cineva din spatele scenei a proiectat și a creat Universul.
3) Codificarea ADN-ului dezvăluie existenţa unei Inteligențe superioare.
Încă din anul 1953, biologii moleculari au descoperit un design complex în lumea microscopică a ADN-ului. Această moleculă mică a fost numită „creierul” fiecărei celule din trupul nostru. Totuși, cu cât oamenii de ştiinţă descoperă mai mult despre ADN, cu atât ei sunt mai uimiți de complexitatea din spatele lui.
Există oameni de știință care cred că lumea materială este tot ceea ce există, precum Richard Dawkins, care argumentează că ADN-ul a evoluat prin selecția naturală, fără existenţa unui Creator. Cu toate acestea, chiar și cei mai mari evoluționiști admit că originea complexității ADN-ului este inexplicabilă. Complexitatea ADN-ului l-a determinat pe unul din descoperitorii lui, Francis Crick, să creadă că pe Pământ nu s-ar fi putut să se producă nimic în mod natural. El credea că viața este prea complexă pentru a avea originea pe Pământ, ci mai degrabă ea provine din spațiul cosmic.
Codificarea din spatele ADN-ului dezvăluie existenţa unei astfel de Inteligențe. De exemplu, o moleculă de ADN conține informații echivalente cu un teanc de cărți tipărite, care ar înconjura lumea de 5.000 de ori. Și ADN-ul funcționează ca un limbaj cu propriul cod de software extrem de complex. La începutul secolului al XXI-lea, ateistul Antony Flew a ajuns la concluzia că o inteligență remarcabilă se află în spatele ADN-ului.
Dacă există un Creator super-inteligent, se pune întrebarea, ce este El? Este doar o „Forță Cosmică” ca în „Star Wars”, sau este o ființă personală ca noi? Mulți oameni de știință, cum ar fi Arthur L. Schawlow, profesor la Universitatea Stanford și câștigătorul premiului Nobel în fizică, consideră că aceste noi descoperiri arată existenţa unui Dumnezeu personal. El scrie: „Când ne confruntăm cu minunile vieții și ale Universului, este necesar să ne întrebăm şi de ce, și nu doar cum. Singurele răspunsuri posibile sunt religioase (…) eu găsesc nevoia unui Dumnezeu în Univers și în viața mea.”
Citiţi şi:
Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare
Un «big bang» al fizicii cuantice: universul este un imens gând dumnezeiesc, o conştiinţă colosală
yogaesoteric
25 iulie 2020