Sfârșit de epocă sau o repetiție pentru adevăratele crize?

 

Ordinea mondială bazată pe valorile și principiile occidentale face față cu greu unei pandemii. Germania a acuzat un act de „piraterie”, după ce 200.000 de măști care ar fi urmat să ajungă în țară, venind din Thailanda, au ajuns în SUA. SUA au refuzat să trimită echipamente medicale în Canada, cea cu care este împreună în renegociatul acord de liber schimb NAFTA. Apoi, într-o primă fază, Germania și Franța au refuzat să trimită ventilatoare și măști în Italia. Între timp, China, o altă țară campioană a liberului schimb, a început să controleze strict echipamentele medicale pe care le exportă, însă, cu toate controalele, Cehia, Olanda, Spania și Turcia au returnat aceste echipamente pentru că ceea ce primiseră era defect. Și Pakistanul, partenerul chinezilor de pe Noul Drum Maritim al Mătăsii, a anunţat că a primit măști din China confecționate din lenjerie de damă.

Situaţia nu este mai grozavă nici la aprovizionarea cu reactivi pentru testele coronavirus. Israelul a redus numărul de teste din acest motiv, iar Germania a naționalizat o fabrică producătoare. India a ezitat îndelung să permită exportul pe mai departe de hidroxiclorochină. India este cel mai mare producător al substanței. Cât despre China, țara unde a fost delocalizată industria farmaceutică a Vestului, aici totul depinde de bunăvoința politică a conducerii de la Beijing dacă aceste produse vor ajunge să salveze vieți în țările în care au fost patentate.

„Nimeni nu-și face planuri de călătorie pentru 90-150 de zile”

Liberul schimb s-a prăbușit. S-a prăbușit odată cu el și transportul aerian. Peste o treime din flota mondială se află la sol. The Wall Street Journal arată că măsurile administrației SUA de a injecta sute de miliarde de dolari în susținerea companiilor aeriene și a constructorilor de avioane nu poate valora prea mult, câtă vreme se estimează că aceste companii nu vor avea pasageri timp de luni și luni de zile.

Avioanele lumii sunt la sol, iar ziarul financiar american scrie că în rezervoare se introduc substanțe speciale pentru a se evita apariția algelor. „Nimeni nu va merge cu avionul în următoarele 60 de zile”, spunea vicepreședintele companiei American Airlines Group la începutul lunii aprilie. „De fapt, nimeni nu își face vreun plan să zboare în următoarele 90-150 de zile.”

Companiile mici au fost și mai expuse. Aceasta a însemnat falimente masive. Șeful Wizzair a declarat pentru WSJ că avioanele se află la sol și că salariile angajaților au fost înjumătățite. Avioanele care mai decolează efectuează transporturi cargo medicale sau reușesc să mai repatrieze membri ai câte unei misiuni diplomatice.

„Ne putem imagina pentru următoarele luni o lume în care toți sunt testați și se vor întoarce la o viață relativ normală doar cei ce au dobândit imunitate. Poate vom purta brățări sau un certificat de imunitate pe telefonul mobil. Imaginați-vă cum ar fi ca guvernele să emită asemenea certificate de imunitate, care să fie singurele care să-ți permită să călătorești dintr-o țară în alta, să faci afaceri”, spunea un manager de fond cu capital de risc din SUA.

Ideea „certificatelor de imunitate”, de altfel bine primită de companiile aeriene, a fost vehiculată chiar de ministrul britanic al Sănătății. Însă el a admis că nu sunt valabile până acum dovezi științifice care să ateste că toți cei care s-au îmbolnăvit de această gripă au dobândit imunitate.

Revenirea la vechea normalitate va fi, de multe ori, imposibilă

Libera circulație nu este încă pe deplin restabilită. Guvernele încearcă să direcționeze rezervele către consumul casnic în întreaga lume. Iar tot mai mulți analiști consideră că, după această criză, niciun guvern nu-și va mai putea asuma costul politic de a decide ca țara să se bazeze pe lanțuri de aprovizionare globale (ca și până acum), pentru că produsele ar fi mai ieftine cu câteva procente.

În plus, un articol publicat de unul dintre analiștii Rabobank (Olanda), arată că produsele se vor scumpi, căci vor fi fabricate tot mai mult în Occident, se vor scumpi și pentru că va veni o criză dură și se vor scumpi o dată în plus pentru că fiecare guvern va avea în vedere crearea de stocuri pentru o nouă potențială criză.

Guvernele, marile companii și IMM-urile vor încerca să revină la modul obișnuit de administrare și de business, însă aceasta va fi de cele mai multe ori imposibil.

The Atlantic: Vine Revoluția!

Iar presa financiară internațională subliniază aceleaşi idei. Financial Times scria că vor fi necesare reforme radicale, care să modifice direcția politicii occidentale din ultimii 40 de ani, că guvernele va fi necesar să aibă un rol mai mare, că serviciile publice vor fi tratate ca mediu major de investiții, nu precum niște găuri negre (ca până acum), că piața muncii va reveni din nou sub reguli mai stricte (în locul dereglementării lor în favoarea angajatorilor), că se vor introduce taxe pe avere mai mari și un salariu minim universal.

The Altalntic scria că „Vine Revoluția!” și făcea o comparație între Revoluția Franceză și cea care mocnește acum în SUA. Bloomberg publica un articol sub titlul „Acesta este sfârșitul capitalismului vestic așa cum îl știm”.

Presa liberală care până mai ieri lăuda virtuțile globalizării și ale ordinii mondiale „bazate pe reguli” începea să observe dezechilibrele structurale, financiare și economice ale acestei lumi și să estimeze că este foarte puțin probabili ca oamenii care se vor întoarce în lume după luni de zile de izolare, fără loc de muncă, fără rezerve financiare, să mai accepte aceste dezechilibre. Este puțin probabil că resursele economice vor mai fi canalizate către PIB, către bugete, către reducerea de deficite sau către lumea finanțelor și nu către sănătate, utilități publice și către știință.

Trilioane pentru „war on terror”, milioane pentru „war on virus”

American Conservative considera că, după săptămânile dramatice traversate de SUA și după un al doilea potențial val al epidemiei în toamnă, va fi imposibil de evitat o dezbatere în SUA pe tema cheltuielilor militare. De ce? Pentru că, în 2019, Forțele Aeriene din Afganistan au primit din partea SUA 4,9 miliarde de dolari, adică de 7-8 ori mai mult decât ceea ce același guvern al SUA a alocat pentru cercetare și prevenție în domeniul bolilor infecțioase sau de 3 ori mai mult decât guvernul a investit în combaterea consumului de opioide (iar Afganistanul este cel mai mare producător mondial de opiu, cel care umple buzunarele și alimentează insurgența din țară).

Centrul pentru Controlul Bolilor din SUA, aflat acum în prima linie a focului, a primit 834.000 de dolari, în timp ce Egiptul a primit din partea SUA 1,4 miliarde de dolari sub formă de asistență internațională, din care 90% s-au dus către armata egipteană incapabilă să lupte cu milițiile islamiste din peninsula Sinai.

Nu scapă atenției nici industria farmaceutică americană, în mare parte delocalizată în China și India. American Conservative arăta că taxarea dură a acestor companii a alimentat o parte din războiul SUA împotriva terorismului în ultimele două decenii – 6.000 de miliarde de dolari.

Criticii abordării de mai sus nu sunt puțini. Unul dintre ei este șeful puternicului Council on Foreign Relations de la Washington. Richard Haas, care scria pe Twitter că a vorbi despre ajutoarele militare și despre fondurile pentru sănătate înseamnă a compara mere cu pere. „Putem și este necesar să dezbatem cât de înțelept a fost ce am făcut în Afganistan, Irak, Libia etc, dar chiar dacă ajungeți la concluzia că a fost o nebunie, să știți că am avut suficienți dolari pentru a ne pregăti pentru această pandemie. Problema este că nu am făcut nimic, pentru că nu a fos considerată o prioritate”, scrie Haas.

Haas a fost însă contrazis de The Nation, care scria că, în 2017, comunitatea militară de informații din SUA a întocmit un raport despre amenințarea unei noi gripe și despre lipsa ventilatoarelor, a măștilor. „Însă acesta este un raționament doar parțial valid. El nu face decât să apere o situație gravă pe care o trăim chiar acum. Odată ce această criză se va încheia, mulți americani vor avea acest sentiment – dacă nu îl au deja”, scria American Conservative despre argumentul șefului Consiliului pentru Relații Internaționale. „Dacă este o parte plină a paharului, este că rănile psihice și psihologice ale bolii vor obliga Washingtonul să se privească în oglindă și să înceapă un proces de reflecție despre cum națiunea a fost lăsată deoparte. Ar fi o pierdere uriașă să nu învățăm din această lecție.”

O repetiție pentru adevăratele crize?

Și mai este o lecție de învățat din această criză. Un blog ecologist scria că, „în multe feluri, putem vedea virusul ca pe o repetiție pentru crizele pe care le vom vedea în următorul deceniu, pe măsură ce ne vom transforma întregul sistem pentru a ajunge la zero emisii de carbon”. „Am văzut că guvernele și companiile pot lua decizii curajoase cu rapiditate și determinare, pentru a sprijini transformări rapide de comportament și pentru a asigura rezistența societății (…) Covid-19 a făcut ca guvernele, organizațiile și companiile să-și reorganizeze în mod radical modelele de operare. Ar putea asta să ducă la noi forme de afaceri, colaborare și investiții?”

Nu știm. Însă, la finalul pandemiei, în criza economică, socială, politică ce se anunță, va fi legitim să ne punem întrebarea dacă nu cumva am fost fără să știm actori într-o mare repetiție planetară pentru crize mult mai grave ce vor veni în următoarele decenii.

Citiţi şi:

Covid-19: Bomba care distruge civilizația pentru ca pe ruinele ei să se construiască Raiul Comunist pe pământ

Avertisment dur: Pandemia de coronavirus ascunde efectuarea unor EXPERIMENTE SOCIALE la scară globală!

 

yogaesoteric
22 iulie 2020