Sfinţii despre viitorul război mondial: cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere
Sfântul Lavrentie de Cernigov:
„Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri.
În acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor fi nevoiţi să scape fugindˮ […] „Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.” […] „În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni. Va fi o mare calamitate atunci pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial. Vor fi nişte bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: «Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!».”
Sfântul Serafim de Virița:
„Va veni vremea când Rusia va fi sfâșiată în bucăți. La început, o vor împărți, iar apoi vor începe să îi jefuiască bogățiile. Occidentul va concura în toate felurile posibile la distrugerea Rusiei şi va da partea ei răsăriteană, pentru o vreme, în stăpânirea Chinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia o vor lua chinezii, care vor veni în Rusia; se vor face căsătorii mixte, iar în final, prin viclenie şi perfidie, vor lua teritoriul Siberiei, până la Urali. Când China va voi să treacă mai departe, Occidentul se va opune şi nu îi va permite. Multe ţări se vor întoarce împotriva Rusiei, dar ea va rezista deşi va pierde o mare parte din pământurile sale. Acesta este războiul despre care spune Sfânta Scriptură şi proorocii că va deveni pricină pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vor înţelege că nu se poate trăi aşa pe mai departe, fiindcă tot ce este viu va pieri, şi vor alege un guvern unic, care va fi anticamera împărăţiei lui Antihrist. Apoi vor începe prigoanele asupra creştinilor; când, în adâncul Rusiei, vor ieşi primele eşaloane din oraşe, oamenii este nevoie să se grăbească să iasă între primii, căci mulţi dintre cei ce vor rămâne vor pieri.”
Sfânta Matrona de la Moscova:
„Cât de milă îmi este de voi. Veţi trăi până în timpurile cele de pe urmă. Viaţa va fi tot mai rea şi mai rea. Apăsătoare. Va veni timpul când vi se va pune în faţă crucea şi pâinea, spunându-vă: «Alegeţi!». «Noi alegem crucea.» «Maică, dar cum se va putea trăi atunci?» Ea: «Noi ne vom ruga, vom lua puţin pământ, vom face cocoloaşe, ne vom ruga lui Dumnezeu, le vom mânca şi vom fi sătui». Fără de război veţi muri cu toţii, vor fi multe jertfe, toţi morţii vor zăcea pe pământ. Şi iată ce vă mai spun: seara veţi fi cu toţii pe pământ, la suprafaţă, iar dimineaţa, trezindu-vă, toţi veţi dispărea sub pământ. Fără război merge războiul.ˮ
Sfântul Paisie Aghioritul:
„Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute de milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va fi şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc miracolul epocii, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja este construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se petrece că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate alcătuită din multe milioane de soldaţi, este nevoie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să «pătrundă în spiritul» Scripturii.ˮ
Câțiva militari așteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii şi l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârma şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se așeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus: „Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie…ˮ Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: „Tu n-o să renunți. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii…ˮ Toți l-au privit plini de uimire. „Şi când va fi, gheronda, treaba asta?ˮ, l-au întrebat. „Când va fi vremea spanaculuiˮ, le-a zis şi a schimbat apoi vorba.
Sfânta Macaria Rusoaica:
Întrebare: „Matuska, anul ăsta ne simţim aşa de rău, oare fiindcă îmbătrânim?ˮ
Răspuns: „Nu, aşa sunt vremurile; puterea noastră este săpată de către vrăjitori. Va fi chiar mai rău – de-ar da Dumnezeu să nu apucăm acele vremuri.ˮ (5 octombrie 1988)
„Curând omul nu va mai fi bun; aceasta se va petrece curând. Sfârşitul lumii este nimic; dar atunci va fi dărâmare şi clădire, iar oamenii – totul va fi amestecat cu urâciune, şi veţi fi până la genunchi în sânge.ˮ (25 martie 1989)
Sfânta Macaria: „Curând o să se petreacă ceva…ˮ
Întrebare: „Ce anume, Matuska?ˮ
Sfânta Macaria: „Război, război va fi pretutindeni, vor începe să se bată cu bâte, bătându-se între ei, iar mulţi oameni vor fi omorâţi. Când au să se bată cu bâtele toţi vor râde, dar când au să înceapă să tragă cu puşca toţi vor plânge.ˮ (4 martie 1992).
„Morţii sunt lăsaţi aşa cum trebuie să fie, dar noi toţi vom fi răsuciţi. Nu va mai fi cine să îngroape morţii – o să-i arunce doar într-un şanţ şi o să-i îngroape.ˮ (28 mai 1992)
Părintele Dionisie Ignat de la Colciu:
„O să fie un război înfricoşat, poate nu acum, dar în câţiva ani. Aşa va fi că nu vor mai cunoaşte că au fost oameni cei omorâţi. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.”
Părintele Iosif Vatopedinul:
„Situaţia este acum într-o stare de deteriorare – condiţie care în momentul de faţă este comună pentru lumea întreagă. Şi ca urmare a acestei condiţii va începe mânia lui Dumnezeu. Am atins limita. Şi acum se va petrece ceea ce Dumnezeu, în mila Sa, a îndurat. El acum va pedepsi aspru, datorită dreptăţii sale, pentru că a venit timpul pentru aceasta. Va fi un război, şi mai multe războaie, şi vom trece prin mari dificultăţi.”
„Acesta este începutul acestor evenimente, evenimente tulburătoare, evenimente militare. Cei care pun în mişcare acest rău sunt evreii. Ei sunt îndemnaţi de către diavol să facă aceasta, pentru a distruge sămânţa ortodoxiei în Grecia şi în Rusia. Acesta va fi principalul lor obstacol în dominarea lumii. Şi fără îndoială ei îi vor obliga pe turci să vină aici, în Grecia, pentru a-şi începe lucrarea lor; iar Grecia, deşi are teoretic un guvern, nu are un guvern cu adevărat. Îi lipseşte puterea, iar turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul când Rusia de asemenea îşi va pune în mişcare forţele sale pentru a se împotrivi turcilor. Evenimentele se vor desfăşura astfel: când Rusia vine în ajutorul Greciei, americanii şi NATO vor urmări să prevină aceasta, pentru a nu se forma nicio alianţă între două ţări ortodoxe. De asemenea, ei vor provoca la luptă alte puteri, cum ar fi Japonia şi altele. Va fi mare sacrificiu pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Vor pieri 600 de milioane de oameni. Vaticanul, de asemenea, se va implica mult, pentru a împiedica rolul crescând al ortodoxiei şi pentru a preveni o alianţă între ţările ortodoxe. Astfel se va împlini pronia Dumnezeiască.”
Schimonahia Nila:
„Maica spunea că, la sfârşitul vremurilor, în locul Petersburgului, va fi o mare. Moscova parţial se va prăbuşi, în subterana ei se află multe goluri. Iar când au întrebat-o despre casa şi orăşelul în care locuieşte, ea a răspuns: «Din orăşel nu va rămâne nimic. Va rămâne căsuţa mea şi încă una. Va fi război, distrugeri, însă căsuţa mea nu va fi distrusă. Eu nu voi vedea acestea, iar voi o să le vedeţi. Iată, drumul spre Egorievsk va rămâne şi căsuţa mea, şi nu-i nimic lângă ea. În timpul războiului, orăşelul va fi distrus. Sosi-va timpul când chinezii vor năvăli asupra noastră şi tuturor le va veni foarte greu.» Aceste cuvinte maica le-a repetat de două ori. «Copilaşi, am văzut un vis. Va fi război. Doamne, adolescenţii, de la paisprezece ani, vor fi recrutaţi şi trimişi pe front. Acasă vor rămâne doar copiii şi bătrânii. Soldaţii vor umbla din casă în casă, îi vor mobiliza pe toţi şi-i vor goni la război. Vor domni jaful şi nelegiuirile celor înarmaţi şi pământul va fi împresurat cu cadavre. Copilaşii mei, cât de milă îmi este de voi!» – de multe, multe ori repeta maica.”
Citiţi şi:
yogaesoteric
19 septembrie 2019