Sinteza abuzurilor autorităţilor române asupra lui Gregorian Bivolaru

 

de George Preda şi Anca Munteanu

Gregorian Bivolaru a intrat în vizorul Securităţii Statului în 1971 pentru că a început să predea yoga şi a corespondat cu Mircea Eliade. Domiciliul său a fost în mod repetat percheziţionat sub pretextul unei presupuse deţineri de arme, dar au fost confiscate cărţile de filosofie orientală şi esoterism, corespondenţa şi caietele de însemnări. 

În 1982 regimul comunist interzice cursurile de yoga, dar Gregorian Bivolaru a continuat în ilegalitate susţinerea acestor prelegeri pentru 170 de cursanţi. 
 

La 17 aprilie 1984 este arestat. Acuzaţia de faţadă: deţinere de materiale cu caracter obscurantist şi sexual, cum ar fi Kama-Sutra. Acuzaţia din rapoartele secrete ale Securităţii: complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Gregorian Bivolaru evadează din beciurile Securităţii, dar este prins din nou şi închis la penitenciarul Mărgineni, în lipsa oricărei hotărâri judecătoreşti pentru săvârşirea vreunei alte infracţiuni, în afară de aceea de evadare. 
 

După o perioadă de aparentă libertate, în septembrie 1989, Gregorian Bivolaru, din cauza faptului că a continuat să predea yoga, este din nou reţinut. De data aceasta el a fost internat în spitalul-închisoare Poiana Mare, alături de alţi deţinuţi politici precum şi de pacienţi cu probleme psihice foarte grave. 
 

Securitatea indică medicilor să-l dopeze, să-i administreze medicamente într-o doză care ar fi distrus un om obişnuit în maximum o lună. Riscându-şi funcţia şi chiar libertatea, medicul psihiatru căruia i s-a comandat distrugerea psihică a profesorului de yoga, doctor Leonard Hriscu, a refuzat îndeplinirea ordinelor torţionarilor. “Gregorian Bivolaru nu era om care să aibă nevoie de tratament psihiatric.”, a declarat ulterior medicul. Imediat după revoluţia din decembrie s-a constituit o Comisie Specială care l-a externat pe Gregorian Bivolaru în câteva ore.

La 1 ianuarie 1990 s-a constituit legal Mişcarea Spirituală de Integrare în Absolut, ca asociaţie non-profit. În martie 1990, Gregorian Bivolaru reîncepe să predea cursuri de yoga. Dezvoltarea şcolii de yoga MISA a fost permanent boicotată, din umbră, de structurile securităţii comuniste, care în ciuda schimbării regimului au rămas extrem de active, ascunzându-se în sânul noilor instituţii ale statului, în special în cadrul serviciilor secrete. 

După 1990, aceste structuri „scot colţii” şi încep un veritabil atac psihologic, prin lansarea anumitor zvonuri calomnioase la adresa lui Gregorian Bivolaru. Directorii tuturor instituţiilor care închiriau yoghinilor săli pentru cursuri sau conferinţe li s-a indicat ferm, uneori în mod brutal, să nu accepte desfăşurarea activităţilor de acest tip sau să rezilieze contractele deja încheiate.
 

Toate persoanele care îmbrăţişau ideile lui Gregorian Bivolaru au fost atent monitorizate de serviciile secrete, respectiv de SRI şi de UM 0962 a M.I. Fiecăreia i s-a întocmit câte un dosar informativ, identic cu cele ale „duşmanilor poporului” din regimul comunist.
 

Gregorian Bivolaru a primit de-a lungul anilor mai multe scrisori şi telefoane de ameninţare. El a fost victima a două atentate, în 1994 şi 1995, iar autorităţile şi-au probat complicitatea prin neinvestigarea lor.   

După peste un deceniu de supraveghere informativă a yoghinilor, după cum reiese din comunicatele oficiale ale instituţiilor respective, în martie 2004 s-a declanşat o veritabilă represiune împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Deşi monitorizarea s-a efectuat pentru infracţiuni legate de siguranţa naţională, Gregorian Bivolaru este cercetat apoi pentru infracţiuni de drept comun.

Similitudinea cu prima represiune asupra yoghinului este perfectă. În 1984 Gregorian Bivolaru a fost cercetat pentru complot împotriva lui Ceauşescu şi ulterior încarcerat împreună cu ceilalţi deţinuţi politici, deşi motivul oficial al arestării sale, mult mediatizat după 1989, a fost deţinere de materiale cu caracter erotic. 

Din martie 2004 şi până acum am asistat la încercările disperate ale procuraturii de a încropi dosare pentru a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru. Din ameninţările primite de dumnealui de-a lungul timpului,  este evident că scopul acestei represiuni este închiderea şcolii de yoga. 

În 18 martie 2004 au fost percheziţionate în mod barbar 16 locuinţe personale aparţinând unor yoghini, inclusiv locuinţa lui Gregorian Bivolaru. Au fost ridicate cantităţi impresionante de bunuri personale neavând nici o legătură cu infracţiunile menţionate pe mandatele de percheziţie şi au fost încălcate mai toate procedurile legale privind modul de desfăşurare al percheziţiei. 
 

Pe 18 martie 2004, zeci de persoane au fost supuse unui regim de tortură psihică şi chiar fizică ore în şir pentru a li se smulge declaraţii împotriva lui Gregorian Bivolaru. Singura care a cedat atunci este Mădălina Dumitru, atunci în vârstă de 17 ani şi 8 luni care a semnat o declaraţie dictată de procurori, care afirmă în mod fals că a avut o relaţie intimă cu profesorul de yoga.
 

Mădălina nu este singura persoană care a fost supusă la presiuni, violenţă, şantaj pentru a da declaraţii care să îl incrimineze pe Gregorian Bivolaru. Sute de yoghini au păţit acelaşi lucru în forme mai mult sau mai puţin dure în ultimele 21 luni. O femeie a suferit un avort spontan datorită presiunilor la care a fost supusă în timpul interogatoriilor. Unii yoghini au fost acuzaţi la rândul lor de trafic de persoane, altora le-au fost sechestrate casele, alţii şi-au pierdut serviciile,  în timp ce altora li s-au promis recompense financiare sau de altă natură. Totul pentru a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru. În aceste condiţii putem spune că este chiar remarcabil numărul redus de martori ai acuzării găsiţi de procurori. Dintre aceştia, doi au demascat practicile procurorilor români în faţa instanţei Curţii Supreme din Suedia, în octombrie 2005.

Este interesant faptul că dosarele împotriva lui Gregorian Bivolaru se bazează în exlusivitate pe declaraţii şi nu conţin probe concludente, care ar fi trebuit să existe din plin, din cauza supravegherii continue a mişcării yoghine. Dacă s-ar fi săvârşit vreo infracţiune, cu siguranţă parchetul ar trebui să o poată proba cu informatiile furnizate de SRI.

Pe lista abuzurilor este şi înscenarea de la Vama Nădlac, demascată de stenograma PSD din 27 martie 2004. Pe 28 martie, Gregorian Bivolaru şi vameşul Zsolt Farkas au fost scoşi cu forţa din clădirea vămii Nădlac şi târâţi pe sensul de intrare în ţară, loc unde li s-au făcut poze pentru a proba aşa-zisa tentativă de trecere a graniţei. Ambii au fost reţinuţi şi aduşi la Bucureşti, unde ulterior s-a dispus arestarea lor pentru 29 de zile. Gregorian Bivolaru a înaintat recurs şi a câştigat pe 1 aprilie, dar a fost reţinut abuziv încă 10 ore în arest. După eliberarea sa, diverşi oficiali fac declaraţii publice care încalcă flagrant prezumţia de nevinovăţie şi cer închiderea lui Gregorian Bivolaru cu orice preţ. 

Un alt abuz grav este furnizarea în mod repetat de informaţii eronate presei şi difuzarea de ştiri false prin intermediul agenţiilor de presă, ceea ce autorităţile au făcut în mod repetat în ceea ce îl priveşte pe mentorul MISA. Este vorba despre ştiri negative, informaţii tendenţioase şi de multe ori cu caracter instigator. La aceasta se adaugă şi faptul că probe din dosare au fost date, fără nici o justificare, în mod abuziv, publicităţii. 
 

Prima cerere de extrădare din Suedia a lui Gregorian Bivolaru se bazează pe mandatul de arestare privitor la infracţiunea de act sexual cu o minoră, care însă nu are probe. De aceea, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat şi a obţinut de la Tribunalul Bucureşti în data de 15.04.2005 un nou mandat de arestare preventivă pe numele lui Gregorian Bivolaru pentru infracţiunea de trafic de persoane. Mandatul a fost emis fără citarea acestuia, şi în prezenţa unui avocat numit din oficiu, deşi Gregorian Bivolaru avea avocaţi aleşi. Recursul formulat ulterior a fost judecat în acelaşi mod, fără citaţie şi fără anunţarea avocaţilor. Pe acest mandat s-a bazat cea de-a doua cerere de extrădare. 
 

Suedia a respins cererea de extrădare formulată în două rânduri de statul român. Dosarul alcătuit de procurorii români şi în special cele două mandate de arestare au fost probe concludente privind modul abuziv în care autorităţile române au instrumentat acest caz. După pronunţarea deciziei de respingere a extrădării, au fost oficiali care au vorbit explicit despre o viitoare condamnare a lui Gregorian Bivolaru în ţară, ceea ce încalcă din nou flagrant prezumţia de nevinovăţie şi dovedeşte corectitudinea deciziei din Suedia. 

La toate acestea se adaugă şi perioada mai lungă de 6 luni când Gregorian Bivolaru a fost reţinut în Suedia, pentru că procurorii români au lăsat să se înţeleagă că este un criminal periculos şi pentru că dosarul său a fost întocmit de “Direcţia de investigare a infracţiunilor de crimă organizată şi terorism” – DIICOT. 
 

Această succintă trecere în revistă a nedreptăţilor suferite de-a lungul anilor de Gregorian Bivolaru arată că decizia autorităţilor suedeze de a-i acorda azil nu este deloc surprinzătoare.

Citiţi şi:

Gabriel Andreescu, despre obţinerea azilului politic de către mentorul MISA, Gregorian Bivolaru

Unde nu-s dovezi şi probe, martorii ne fac din vorbe. Fabrica de martori a Procuraturii

Recordurile ale autorităţilor române în cazul Gregorian Bivolaru

7 ianuarie 2006
yogaesoteric