SLAPP. Cum este îngrădită libertatea presei în UE

În timp ce o mulțime de lume este preocupată de emisiuni de înaltă valoare intelectuală, precum „Insula Iubirii”, pe scena internațională au loc tot felul de giumbușlucuri care duc la strângerea lațului pe gâtul drepturilor și libertăților cetățenești. CEDO a ajuns la concluzia că măsurile luate împotriva cadrelor medicale care au refuzat vaccinarea obligatorie (în pandemie) din Republica San Marino nu au reprezentat o încălcare a drepturilor omului. Motivația hotărârii CEDO nu a avut la bază decât argumentele poveștii oficiale – NEvaccinații împrăștiau boala – adică exact pozițiile guvernelor publicate în presa abonată la fonduri de stat, nicidecum criterii de Drept.

Hotărârea CEDO a apărut după ce, nu cu mult timp în urmă, oracolele UE, mai precis cele de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, decretaseră că drepturile omului, inclusiv libertatea de exprimare în UE, atât a presei cât și a cetățeanului așadar, sunt în regulă – dar numai dacă nu aduc atingere intereselor economice ale Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, poți crede, spune și scrie tot ce dorești doar atâta timp cât nu tulburi apele și nu pui sub semnul întrebării matrapazlâcurile (a se citi „interesele barosanilor care sunt de părere că țările UE sunt tarlalele lor personale, moștenite de la tătucii lor cu vederi neomarxiste”).

Să ne reamintim, în acest sens, doar de tăcerea așternută brusc, subit, instantaneu și deodată peste dosarele achiziționării frauduloase de vaccinuri, tăcere care a cuprins toate țările Uniunii, achiziții în care s-a dovedit că au fost implicați direct atât cei mai înalți demnitari de la Bruxelles, în frunte cu doamna Ursula, dar și potentații politic ai fiecărei țări membre.

Peste toate acestea vine și raportul Liberties, care țipă din toți rărunchii că libertatea presei a luat-o abrupt la vale în întreaga UE.

În timp ce Uniunea pentru Libertăți Civile pentru Europa (Liberties) urlă că libertatea presei este în declin și „periculos de aproape de punctul de colaps”, lumea „bună” aflată la conducerea UE și a celor mai puternice state europene își bifează netulburată punctele agendei Noii Ordini hotărâte pe la Davos și prin alcovuri cu nuanțe rogvaiv.

Nu este niciun secret pentru nimeni că mass-media controlată este unul dintre atributele de bază ale instaurării regimurilor totalitare. Cu diferența înfiorătoare că aici nu mai vorbim doar despre un singur stat, ci despre 27 de țări, 27 de guverne care iau lumină de la un grup restrâns, care hotărăște pentru (cel puțin) 27 de popoare.

Bref, jurnaliștii independenți din UE au fost și sunt țintele abuzurilor, inclusiv dar nu numai, prin SLAPP.

Ce este SLAPP?

SLAPP este acronimul pentru „Strategic lawsuits against public participation” – avalanșă de acțiuni în instanță, declanșate strategic împotriva oamenilor de presă care nu sunt „cuminți”. SLAPP este o modalitate folosită pe scară largă pentru a pune pumnul în gură jurnaliștilor care au „tupeul” să spună adevărul și să se lege „de cine nu trebuie”. Acestor profesioniști din presă li se intentează procese istovitoare financiar și psihic, menite să îi intimideze, să îi sleiască de puteri și să îi lase fără bani. Totul pentru a-i face să tacă, să se autocenzureze și să renunțe la criticile aduse sistemelor politice sau financiare, politicienilor, mai-marilor zilei, omnipotenților orei.

Mai mult decât îngroparea în acțiuni în instanță, jurnaliștii neafiliați politic, independenții, au fost și sunt supravegheați cu ajutorul unor programe precum Pegasus și Predator.

Și cum Europa e în criză, nici amenințările, abuzurile și atacurile împotriva jurnaliștilor nu ajung să fie cercetate și pedepsite conform legislației în vigoare. Care este minunată, dar neaplicată. Pe motiv că nu există resurse financiare și umane.

Legislația anti-SLAPP în UE e mai mult decât firavă, ba chiar frizează ridicolul.

Noua lege UE menită să protejeze independența jurnalismului posedă hiba majoră că nu are cum verifica dacă jurnaliștii sunt intimidați, spionați (de parcă cei care supraveghează sau intimidează ar cere acordul UE) și nici nu poate garanta, verifica și dovedi totala transparență ori adevăratele surse ale sponsorizărilor din mass-media, altele decât cele guvernamentale. Deloc curios, reglementările UE nici nu aduc vorba despre sursele de finanțare cel puțin obscure, care umplu buzunarele „jurnaliștilor-activiști”, veșnici luptători pe subiecte anti-Biserică, anti-naționalism, anti-normalitate.

Dar aceasta nu este de mirare. În toate țările UE, cele mai importante canale mass-media sunt deținute de doar câteva persoane care hotărăsc politicile editoriale, ceea ce duce la un flux de știri părtinitor, în conformitate cu interesele economico-pilitice ale acestor persoane sus-puse. Iar pretinșii „dezvăluitori” de „adevăruri” – adică susținătorii progresismului – sunt finanțați de ONG-uri sponsorizate abscons de aceeași păpușari ai neomarxismului și al politicilor „libertine” – ca să nu le numim altfel – care îi manevrează și pe aparenții decidenți de la Bruxelles.

De exemplu, în Olanda (una dintre cele mai progresiste state UE), în Germania (țară acuzată deseori că ar fi, de facto, un stat polițienesc), în Ungaria (stat subjugat de partidul lui Orban), jurnaliștilor care și-au făcut datoria și au criticat guvernele li s-a interzis accesul la conferințele oficiale de presă și li s-a blocat accesul la informații la care au dreptul în mod legal. Iar acestea sunt doar câteva exemple de abuzuri pe față, pentru că jurnaliști din Italia, Grecia, Cehia, Franța și așa mai departe (inclusiv din România) s-au confruntat, se confruntă cu tot felul de mizerii. Ei au fost și sunt țintele abuzurilor, inclusiv abuzuri ale unor instituții de stat care își depășesc, în mod ilegal, atribuțiunile. Să nu uităm de CNA, care a chemat „la ordine” prin harnicii oameni „de bine”, exact cum procedau secretarii PCR în vremurile totalitarismului în România, jurnaliști din presa scrisă care nu țin hangul basmelor oficiale.

Plasarea deciziei CEDO în acest context mediatic european, în care jurnaliștii sunt presați prin orice mijloace pentru a se conforma trendului general impus de cele mai puternice țări UE, aducându-ne aminte că fondurile guvernamentale din toate țările UE revin marilor trusturi de presă care fac frumos și stau sluj în fața puterii (România e campioană la acest capitol), nu e de mirare că spălarea colectivă pe creier a populațiilor țărilor Uniunii Europene merge ca pe roate și ne îndreptăm cu succes spre construirea unui viitor în care noi nu vom avea nimic (nici măcar creiere funcționale!), iar ei își vor vedea liniștiți de treabă, fără a întâmpina niciun fel de rezistență din partea popoarelor devenite victime ale noii propagande.

Citiți și:
Cenzura, ca libertate de exprimare în Uniunea Europeană!
Frisoane la vârful UE. Ordin de cenzură totală pentru platformele online

yogaesoteric
15 septembrie 2024