Socialismul democratic este totalitarism

După ce am scris despre victoria surprinzătoare a socialistului Zohran Mamdani în alegerile primare pentru primăria orașului New York, un cititor mi-a trimis un e-mail furios, spunându-mi că Mamdani era un „socialist democratic” și că senatorul Bernie Sanders și deputata Alexandra Ocasio-Cortez erau „social-democrați”. Se pare că expeditorul voia să mă facă să cred că tot ce aceștia doreau era să transforme New Yorkul și Statele Unite în Danemarca.

La urma urmei, nu este Danemarca una dintre cele mai fericite țări din lume? Nu are un salariu minim de 22 de dolari? (De fapt, nu are un salariu minim federal). Nu are beneficii sociale minunate, alături de multă libertate personală? Deci, dacă putem alege politicieni care vor să transforme Statele Unite în Danemarca, atunci ar fi cazul să o facem.

Totuși există unele probleme.

În primul rând, Danemarca este departe de a fi o țară socialistă și cu siguranță nu are o economie socialistă planificată. Acesta este un punct important, deoarece AOC, Sanders și Mamdani toți au solicitat o planificare și o deținere de proprietate substanțială din partea guvernului, iar Mamdani a mers chiar mai departe. Revista socialistă online Jacobin l-a lăudat recent pe Mamdani tocmai pentru că solicită o economie socialistă completă:

„Nimeni nu ar fi cazul să fie surprins că Zohran Mamdani susține controlul democratic asupra economiei, obiectivul final al socialismului. Dar el a câștigat pentru că a combinat politica socialistă cu soluții practice la criza costului vieții cu care se confruntă oamenii muncii.

La o conferință din 2021 a Tinerilor Socialiști Democrați din America (YDSA), Zohran Mamdani a discutat despre diverse reforme pe termen scurt susținute de organizație. Dar, pe lângă opiniile sale despre obiectivele imediate ale grupului, el a avut de spus și ceva despre «obiectivul final» al politicii socialiste: «confiscarea mijloacelor de producție».

În luna iulie, clipul a reapărut pe rețelele de comunicare virtuală de dreapta, unde a fost tratat ca o descoperire compromițătoare despre Mamdani, care tocmai a câștigat alegerile primare pentru a deveni candidatul democrat la primăria orașului New York.

National Review a publicat un scurt articol despre clip sub titlul «Uh, That’s Literal Communism!» («Oh, ăsta e comunism în sensul literal al cuvântului!»). La CNN, Scott Jennings a fost de acord, spunând că Mamdani «folosea limbajul bolșevicilor». Congresmana Nicole Malliotakis (R-NY) a precizat că aceasta era «cea mai înfricoșătoare afirmație a lui Mamdani» și că era «luată direct din manualul comunist al lui Karl Marx».

Nu este clar de ce aceste remarci despre obiectivul final al politicii socialiste sunt șocante pentru unii.”

Este mult de procesat despre acest scurt pasaj, care este grăitor în privința așa-numiților socialiști democrați. De altfel, faptul că socialiștii vor să se identifice cu iacobinii spune multe despre intențiile lor, având în vedere că iacobinii au fost primul partid politic care a organizat și a dus la îndeplinire o teroare politică completă, cu execuții în masă, în timpul Revoluției Franceze. În al doilea rând, afirmând că un „control democratic asupra economiei” presupune ca statul să „confiște mijloacele de producție”, ei vorbesc despre natura totalitară și violentă a convingerilor lor „democratice”. Nu se „confiscă” nimic fără coerciție. Așa cum se lăuda editorul publicației Jacobin, Bhaskar Sunkara, într-un recent interviu, „Nu am urmărit să ascundem marxismul”.

Pentru ca nimeni să nu se îndoiască de natura coercitivă și violentă a socialiștilor americani, la recenta conferință „Socialism 2025” din Chicago, vorbitorii au cerut în unanimitate controlul totalitar al întregii vieți americane. Printre propunerile vorbitorilor și delegaților (toți fiind obligați să poarte măști N-95 sau K95 ca parte a uniformei) s-au numărat unele preluate din mișcări socialiste „democratice” precum Revoluția Bolșevică și teroarea cambodgiană a lui Pol Pot, și au inclus:

– Înlocuirea unității familiale cu comunități – amintind de o scenă din filmul The Killing Fields (Câmpurile ucigașe), în care supraveghetorii Khmerilor Roșii le arătau subiecților lor un desen ce reprezenta o familie tăiată cu un X;
– Utilizarea școlilor publice pentru a „radicaliza” tinerii înainte de a ajunge la facultate;
– Continuarea utilizării învățământului superior ca instrument de subminare a universităților și a societății;
– Desființarea actualelor State Unite ale Americii și înlocuirea lor cu o entitate „socialistă democratică” centralizată, în care statul va avea control complet asupra tuturor aspectelor vieții.

Așa cum scrie David Sypher Jr.:

„Convingerea generală este clară: sistemele americane – capitalismul, poliția, meritocrația, căsătoria – sunt toate inerent opresive și e necesar să fie dărâmate și înlocuite cu ceva «echitabil»”.

Deși Mamdani nu a comentat public recentele conferințe despre socialism, el însuși a cerut eliminarea proprietății private asupra locuințelor și înlocuirea locuințelor private cu locuințe comune. El susține, de asemenea, că proprietatea privată asupra locuințelor și căutarea profitului de către constructorii de case sunt principalele cauze ale lipsei de adăpost. (Ne amintim de scena din filmul din 1965 Dr. Jivago, în care Iuri se întoarce acasă din război după Revoluție și își găsește casa împărțită între diferite familii).

Deoarece Mamdani a cerut în mod deschis confiscarea de către stat a mijloacelor de producție împreună cu locuințele private, nu există aproape nicio diferență între viziunea sa asupra lumii și cea a celor mai radicali colectiviști. Faptul că Bernie Sanders și AOC l-au susținut spune multe despre propriile lor convingeri. Ar vrea să credem că tot ce vor ei este să facă Statele Unite un pic mai asemănătoare cu Danemarca. Ne-am putea întreba dacă oamenii care aclamă la mitingurile lor „Fighting Oligarchy” (Lupta împotriva oligarhiei) înțeleg cu adevărat cum s-ar schimba viețile lor – și nu în bine – dacă Sanders, Mamdani și AOC ar obține „socialismul democratic” pe care și-l doresc.

Dar ce se petrece cu restul Partidului Democrat, care nu îl susține pe Mamdani și așa-numitul socialism democratic? Într-o anumită măsură, mulți dintre ei depind de un sistem de intervenție care le permite să obțină bogăție personală din capitalismul reglementat și își dau seama că ar rămâne pe dinafară dacă SUA ar deveni cu adevărat socialistă, așa cum ar dori aripa stângă a Partidului Democrat. Astfel, înțelegem rezistența lor față de campania lui Mamdani.

Democrații s-au aflat în aceeași situație acum mai bine de 90 de ani. Scriitorul socialist Upton Sinclair a câștigat în mod surprinzător alegerile primare ale Partidului Democrat din California pentru funcția de guvernator în 1934, cu o platformă electorală care promitea „abolirea sărăciei”. După cum a scris recent Steven F. Hayward în Wall Street Journal:

„Sinclair a candidat cu o platformă radicală cunoscută sub acronimul EPIC (End Poverty in California – Sfârșitul sărăciei în California). EPIC propunea pensii universale pentru bătrâni (înainte de Social Security), ferme colective în stil sovietic, industrii de stat care să «producă pentru consum, nu pentru profit» și, probabil, confiscarea proprietății.”

(De remarcat că Mamdani nu a cerut crearea de ferme colective în New York, ceea ce nu ar fi cazul să surprindă, având în vedere că nu există ferme în oraș. Cu toate acestea, în 1934, mulți americani erau fascinați de așa-numitul experiment sovietic în comunism, care era mult mai apreciat în SUA decât avea să fie mai târziu, în timpul Războiului Rece).

Președintele Franklin Roosevelt nu a fost mulțumit de rezultat, deoarece se temea că această campanie radicală a lui Sinclair ar putea întoarce populația împotriva planurilor sale din cadrul New Deal. Deși guvernatorul republican în funcție, Frank Merriam, era nepopular, mulți democrați și republicani au căutat să lanseze un candidat „independent”, Raymond Haight, pentru a face concurență celorlalți candidați.

În cele din urmă, Hollywood-ul (care la acea vreme nu era radicalizat politic) a intensificat retorica și propaganda împotriva lui Sinclair, iar acest aspect s-a dovedit a fi decisiv. Merriam a câștigat alegerile, iar socialiștii au fost nevoiți să caute în altă parte succesul electoral.

La fel ca platforma Mamdani și „viziunea” socialistă prezentată la Chicago, promisiunile politice ale lui Sinclair nu puteau fi îndeplinite decât prin coerciție și propagandă.

Așa cum Ludwig von Mises a scris acum mai bine de un secol în Socialism: An Economic and Sociological Analysis (Socialismul: o analiză economică și sociologică), socialismul nu poate funcționa așa cum susțin promotorii săi. Așa cum am văzut de la Revoluția Bolșevică până în zilele noastre, socialiștii au avut puterea deplină de a direcționa atât forța de muncă, cât și resursele către orice obiectiv doreau, dar tentativele lor au eșuat lamentabil. Cu toate acestea, socialiștii continuă să insiste și acum par să se bucure de succes politic. Și, deși ei folosesc cuvântul „democratic” pentru a atenua impactul, socialismul nu poate fi implementat fără violență și amenințări cu violența, deoarece necesită confiscarea proprietății altora și sechestrarea resurselor pentru a modifica rezultatele economice. În cele din urmă, devine o altă formă de totalitarism.

Autor: William Anderson

Citiți și:
Socialismul: Soluție sau Cianură?
Studiu devastator pentru SUA. Tinerii americani iubesc comunismul. „Marxismul nu atacă libertatea omului”

 

yogaesoteric
8 septembrie 2025