Societatea ar fi cazul să se gândească deja la traumele copiilor din familiile de homosexuali

Evoluţia psihică a copilului în familii de homosexuali. Cum se simt la şcoală când sunt întrebaţi despre numele părinţilor

Societatea trebuie să se gândească la traumele copiilor din familiile de homosexuali. Psihologi români explică rezultatele unor studii efectuate în diverse locuri de pe mapamond referitoare la evoluţia psihică şi socială a copiilor crescuţi în cupluri de homosexuali.

În luna iulie (2016), Curtea Constituţională a României a avizat, cu unanimitate de voturi, iniţiativa constituţională care defineşte căsătoria ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie.

CCR a constatat că iniţiativa legislativă a cetăţenilor, intitulată „Lege de revizuire a Constituţiei României”, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.150 şi art.152 din Constituţie. Sunt peste 3 milioane de semnături adunate, care vor fi înaintate Parlamentului României pentru introducerea în Constituţie a unor clarificări privind familia.

Demersul este explicat prin faptul că, în Constituţie, există o menţiune care permite ambiguităţi şi se solicită precizarea fermă că cei doi soţi care compun o familie trebuie să fie un bărbat şi o femeie.

Dezvoltarea copilului în familiile de tip homosexual

„În societatea noastră – cea a Turnului Babel – se consumă sute de coli pe dezbaterea sterilă referitoare la modificările Constituţiei în ceea ce priveşte legiferarea şi recunoaşterea familiilor de homosexuali. Fără a putea fi consideraţi «înguşti la minte», dorim să atragem atenţia că nu am întâlnit în nicio abordare a celor care dispută acest subiect, referiri la modul în care se dezvoltă copiii în aceste cupluri, comparativ cu cei care cresc în familii tradiţionale”, spune sociologul şi psihologul braşovean Aurelian Danu. Acesta spune că românii au devenit aproape cu toţii suficient de ipocriţi şi de egoişti încât să nu se gândească decât la viaţa celor doi adulţi care trăiesc într-o relaţie homosexuală.

„Nu ne gândim că homosexualismul reprezintă o anumită categorie de devianţă psihologică şi socială. Cercetătorii dezbat încă asupra cauzelor medicale, genetice, ereditare, psihologice sau culturale ale homosexualităţii. Mai mult, aceasta a devenit – sub presiunea străzii – o problematică discutată ca fiind discriminatorie faţă de această minoritate. Cu certitudine nu este problema noastră – a societăţii în general – ce preferinţe sexuale au unele persoane, dar devine o problemă a noastră – şi nu una de discriminare – problematica copiilor din cadrul acestor cupluri”, a precizat Danu.

Conform unui studiu recent, publicat în Social Science Research şi realizat de către profesorul Mark Regnerus de la Universitatea din Texas, „acei copii care se nasc şi cresc în familii de homosexuali sau de lesbiene au dificultăţi mari de adaptare socială, comparativ cu copiii născuţi şi crescuţi în familii heterosexuale”.

Studiul relevă ideea că mai ales copiii proveniţi din mame lesbiene sunt afectaţi, aceştia fiind cei mai vulnerabili în ceea ce priveşte adaptarea socială. Statisticile întreprinse în vederea elaborării studiului au scos în evidenţă faptul că aceşti copii au şanse mai mari să devină şomeri şi şanse mai puţine să aibă o relaţie sănătoasă şi stabilă cu cineva.

„Iată cum, atunci când – fără a gândi – punem în discuţie schimbarea Constituţiei, noi credem că este obligatoriu să ţinem cont şi de astfel de argumente. Cum se simt aceşti copii la şcoală când, întrebaţi fiind despre numele părinţilor, sunt obligaţi de statutul lor să afirme că pe mama lor «o cheamă David» sau pe tatăl lor «îl cheamă Lavinia»”?.

„Cum se dezvoltă personalitatea lor ne-a făcut măcar un moment să ne gândim? Cu siguranţă NU!”, este de părere specialistul braşovean. El susţine că această „inconştienţă” ne determină să spunem că România, prin această dezbatere, renunţă la principiul familiei constituită pe principii heterosexuale, familia fiind socialmente constituită din mamă, tată şi copiii acestora, cu menţiunea că, în afara acestui principiu, nu avem nimic cu aceste cupluri homosexuale: „Ele pot face ce doresc şi unde doresc. Însă poate ne-am considera «discriminaţi» şi noi, ceilalţi care credem în principiile tradiţionale ale familiei”.

Cercetările asupra familiilor de homosexuali şi a celor de lesbiene sunt limitate şi cele mai multe dintre acestea au fost realizate pe homosexualii cu copii din căsătorii anterioare heterosexuale.

Într-o societate în care propaganda și lobby-ul homosexual ating cote paroxistice, studiile care vor să demonstreze contrariul oricăror evidențe de bun-simț nu lipsesc. Copiii cuplurilor de homosexuali nu sunt, susţine prof. univ. dr. Iolanda Mitofan, inferiori celor din familiile obişnuite în ceea ce priveşte adaptarea sau rezultatele activităţilor lor şi uneori s-a constatat că sunt mai toleranţi, mai puţin agresivi. Un studiu britanic a descoperit că cei ai lesbienelor erau în mod tipic mai ataşaţi de partenerele lesbiene ale mamelor lor decât copiii din familiile normale faţă de tatăl lor.

Deşi copiii nu sunt de obicei homosexuali, este probabil o exagerare să pretindem că orientarea sexuală a părinţilor nu influenţează eventualele înclinaţii către cei de acelaşi sex, pe care le pot avea aceştia. Problemele sociale pe care le au copiii cu părinţi homosexuali se datorează în cea mai mare parte modului în care sunt priviți și tratați de alții, fapt demonstrat de marele procent de victime ale discriminării, hărţuielii şi violenţei, și de cazurile de suicid din rândul acestor tineri.

Diminuarea „valorilor familiale” ale majorităţii a determinat multe dintre problemele reale ale acestor familii.

În încercarea de a construi o imagine favorabilă și de a demonta anormalitatea relațiilor homosexuale, unele cercetări sunt abil direcționate pentru a scoate în evidență așa-zise avantaje ale acestui gen de relații. Astfel, studii chiar mai limitate decât toate celelalte, referitoare la naşterea copiilor de către lesbiene în afara căsătoriei, descoperă că în aceste familii copiii sunt bine îngrijiţi. Partenerele lesbiene au tendinţa de a fi cooperante ca părinţi, deşi ele trebuie să împace dorinţa de a împărţi responsabilităţile de părinte cu faptul că doar una dintre partenere este mama biologică.

Definirea relaţiei copilului cu donatorul de spermă ar constitui în schimb o potenţială problemă.

Oricât de halucinant v-ar părea, acest gen de argumentație se dorește înalt academică. Ca și aceea că este perfect normal să te definești de sex neutru, sau că poți fi bărbat sau femeie atâta timp cât tu simți astfel, deși atunci când te privești în oglindă vezi contrariul.

Citiţi şi:

Slovacia a interzis căsătoriile homosexuale

Norvegia, țara bizară care răpește copii pentru acuzația de «îndoctrinare religioasă», dar care organizează paradă pentru «homosexualitatea infantilă»

Organizația Mondială a Sănătății promovează cu insolență în rândul copiilor masturbarea, avortul, contracepția și homosexualitatea

yogaesoteric
14 noiembrie 2016