Soros finanțează pe ascuns alte mișcări așa-zis civile, de această dată în Polonia, pentru a destabiliza guvernul democratic ales
Magnatul George Soros finanțează o mișcare de protest și propagandă în Polonia, pentru a destabiliza noul guvern ales democratic.
Pe 25 octombrie 2015, poporul polonez a ales cu o majoritate covârșitoare un nou guvern, oferind cel mai mare mandat popular din istoria modernă poloneză (perioada post-1989), partidului de centru dreapta Lege și Justiție (PiS – Prawo i Sprawiedliwość).
Rezultatul alegerilor a fost o mustrare uimitoare a precedentului partid de guvernământ, Platforma Civică (PO – Platforma Obywatelska), care a fost fondat de către actualul șef al Consiliului European, Donald Tusk și de către partenerul de coaliție PSL (Partidul Marxist al Agricultorilor).
Această dură îndepărtare de la putere a fost generată de acceptarea pe scară largă a anilor de corupție nerușinată precum și de dorința exprimată sus și tare pentru o integrare mai profundă în Uniunea Europeană, care a fost în întregime neatrăgătoare pentru poporul polonez. Înaintea alegerilor parlamentare, dezbaterea a ajuns la punctul cel mai fierbinte atunci când s-a discutat criza migranților iar Bruxelles-ul a impus cote obligatorii de refugiați asupra națiunilor suverane. Polonezii au respins aceste măsuri la urnele de vot, cu o majoritate covârșitoare.
Aceste alegeri au arătat, de asemenea, pentru prima dată, că electoratul polonez respinge partidele politice care au avut legături directe cu comunismul (cu excepția tangențială a agricultorilor marxiști menționați mai sus, care reușesc de fiecare dată să smulgă suficiente voturi pentru a trece pragul de 5% care le este necesar pentru a fi finanțați de stat).
Aceste aspecte au fost evidențiate și de alegerile prezidențiale din luna mai 2015, când un fost parlamentar european – Andrzej Duda de la Cracovia – afiliat cu partidul Lege și Justiție, l-a învins pe președintele Bronislaw Komorowski de la partidul Platforma Civică, împiedicându-l să pună mâna pe ramura executivă și să deschidă calea pentru debandada electorală ce ar fi urmat în octombrie.
După alegeri, a apărut o mișcare de protest numită KOD – Comitetul pentru Apărarea Democrației (Komitet OBRONY Demokracji). Aceasta a pretins a fi non-partizană și apolitică, fiind condusă de un activist social de extremă stânga, parte din clica lui Obama de agitatori din diferite comunități – pe nume Mateusz Kijowski. Un exemplu grăitor este acela că acest activist politic și organizator social a avut (și are) datorii față de propriii săi copii, cărora nu le plătește pensia alimentară (după cum s-a dovedit cu prisosință).
Mișcarea KOD a fost inițiată în noiembrie 2015, iar mass-media poloneză (în majoritate condusă de apropiați personali ai celor mai importante figuri din guvernul precedent, fiind de asemenea beneficiari ai generozității trezoreriei publice datorită prietenilor guvernanți, adesea în mod neconstituțional) s-a aliniat în spatele ei de la bun început. Presa a umflat drastic numărul celor prezenți la mișcarea de protest, la începuturile acesteia, iar simultan a minimalizat rata de participare la mitingurile celor care sprijineau guvernul proaspăt ales.
Mai mult, niciunul dintre cei din cabala acestei mass-media părtinitoare care s-au aliat cu nerușinare cu această mișcare anti-guvernamentală nu a relatat nimic cu privire la trecutul financiar infracțional al lui Kijowski.
În ciuda afirmațiilor de la început, când se pretindea a fi apolitică, mișcarea KOD a organizat proteste pline de steaguri, figuri proeminente și susținători ai tuturor partidelor de opoziție de stânga. Mai degrabă decât a fi o mișcare pentru apărarea democrației din Polonia, KOD pare a fi o mișcare ofensivă organizată de elita jefuitorilor, angajată într-un ultim efort disperat de a își păstra privilegiile prădate din sistem.
Această clică post-comunistă se folosește de pârghia conexiunilor la cabala presei din Vest pentru un efect maxim, iar în același timp se aliniază la idei politice de stânga și la o agendă „de dezvoltare” puternic eurocentristă (căci cele mai mari șpăgi vin de la Bruxelles!).
Printre facțiunile politice prezente la protestele KOD se numără Platforma Civică a lui Donald Tusk (PO), al cărui actual șef de partid, Grzegorz Schetyna, participă și vorbește frecvent la mitinguri. Fostul ministru al Educației, acum afiliat cu PO, Roman Giertych, a fost văzut de asemenea participând la evenimentele KOD plin de entuziasm.
Evenimentele KOD îi atrag pe „cei mai buni și mai strălucitori”. Giertych este un adversar ostil libertății de exprimare și, în calitate de avocat, a fost cel care a intentat procese de defăimare în numele politicienilor PO atunci când aceștia au fost criticați public de jurnaliști de opoziție. Chiar și un jurnalist american a fost amenințat cu un proces de defăimare de către Giertych în numele fostului ministru de Externe implicat într-un scandal, Radoslaw Sikorski, după ce respectivul reporter a scris despre cum Sikorski a furat din banii statului pentru a-și plăti prietenii și pe copiii lor. Giertych a fost, de asemenea, înregistrat în timp ce se implica într-un plan de șantajare a unor proeminenți oameni de afaceri polonezi.
Demagogul jurnalist politic de extremă stângă Tomasz Lis a condus, de asemenea, mitinguri și marșuri sub stindardul KOD. Un alt lider de partid politic văzut la toate aceste evenimente KOD „apolitice” este Ryszard Petru. Petru este inițiatorul unui nou partid politic numit NowoczesnaPL (Polonia Modernă).
Petru este un colaborator (și fost student) al fostului ministru al Finanțelor, susținător aprig al PO, Leszek Balcerowicz. De asemenea, Petru este fost economist și consultant financiar, care i-a îndemnat în mod public, cu aplomb, pe polonezi să își transfere creditele de consum în franci elvețieni, chiar dacă în același timp el însuși făcea tocmai contrariul (schimburile valutare încrucișate generează rapid și ușor comisioane bancare mari, cu niciun risc pentru intermediar).
El sugerează că susține politicile economice liberale și piața liberă, dar de ani de zile demonstrează caracteristicile distinctive ale unui capitalist clasic de cumetrie (guvernul precedent îi subvenționase chiar și editarea propriilor cărți). Când a intrat în cele din urmă în politică, candidând pentru un loc în Parlamentul polonez (Sejm), cel mai puternic susținător al lui a fost cel mai socialist aparatcic de la Bruxelles, Guy Verhofstadt.
Există două chestiuni principale de care KOD s-a folosit în primele luni pentru a justifica și a face evidentă necesitatea ascensiunii acestei mișcări și pentru a promova povestea cum că democrația din Polonia ar fi în pericol.
Prima este o lege a presei care fusese inițiată de noul guvern, și care oferea controlul asupra angajării și concedierii angajaților din mass-media publică Executivului – entitatea care le plătește salariile. Acest lucru a fost prezentat pe scară largă de presa corporatistă poloneză și de presa occidentală ca fiind un atac asupra libertății presei și un puternic act de cenzură. În cele din urmă, acest scandal al legii presei s-a fâsâit atunci când prim-ministrul Beata Szydlo a solicitat Parlamentului European de la Strasbourg, în ianuarie, să realizeze o investigație. Astfel s-a dovedit cu succes opozanților că acest control exercitat de guvernul polonez asupra presei publice este similar cu cel din multe alte națiuni membre ale UE.
Apropo de libertatea presei, este ironic că tocmai UE încearcă să-și manipuleze propriile norme interne pentru a permite Turciei să se alăture Uniunii, în pofida faptului că președintele turc (Recep Erdogan) îi arestează frecvent și apoi îi trimite la închisoare pe jurnaliștii care îl critică pe el sau regimul dictatorial care înmugurește.
UE este, de asemenea, un organism încărcat cu parlamentari germani birocrați (Schulz, Oettinger) care pretindeau că Polonia este angajată în practica cenzurii chiar în timp ce un actor de comedie tocmai fusese arestat și judecat pentru că îl satirizase pe Erdogan… în Germania.
Mai mult, însăși Angela Merkel a fost înregistrată în timp ce îi spunea fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, că este necesar să lucreze împreună pentru a cenzura în mod activ postările anti-imigranți de pe rețeaua de socializare. Și tot în Germania, crimele comise de migranți, refugiați și imigranți musulmani nu sunt înregistrate de poliție (cum s-a petrecut de exemplu la Koln de Anul Nou), astfel încât să nu ofenseze sensibilitățile corecte politic ale elitei aflate la putere, care nu trebuie să se confrunte cu rezultatele deciziilor pe care le impune poporului.
Revenind la KOD, al doilea aspect pe care l-a adus în atenție pentru a sugera că democrația poloneză este în pericol și pentru a demonstra necesitatea existenței acestei mișcări a fost Tribunalul Constituțional. Tribunalul funcționează ca instanță supremă și decide dacă anumite legi sunt constituționale sau nu. Cu trei săptămâni înainte de alegerile din octombrie 2015 (fiind deja extrem de probabil că vor fi pierdute de partidul de guvernământ), Platforma Civică a numit ilegal trei noi judecători pentru a îi înlocui pe alți trei, ale căror mandate încă nu se încheiaseră.
Deloc surprinzător, din cauza statutului pe care îl are, acest tribunal ar trebui să fie un organism apolitic, dar sub guvernul precedent 14 din 15 judecători erau loiali partidului Platforma Civică. Printre aceștia se numără și fostul șef al Justiției de pe vremea comuniștilor, Andrzej Rzeplinski, pe care fostul prim-ministru Leszek Miller, un alt ex-comunist, l-a acuzat că „acționează ca un politician”.
După ce președintele Duda a refuzat să depună jurământul de învestitură în funcție în fața judecătorilor numiți în mod ilegal, parlamentarii din partidul Lege și Justiție, care au câștigat majoritatea în Legislativ în octombrie și au fost învestiți în a doua săptămână a lunii noiembrie, au numit alți judecători aleși de ei și au început să reformeze Tribunalul, ceea ce a catalizat lansarea KOD.
Este important de remarcat faptul că tribunalul era un vestigiu nereformat al comunismului, ce fusese lansat în 1986, sub conducerea dictatorului sovietic desemnat al Poloniei, generalul Wojciech Jaruzelski, pentru a acționa ca un simbol al occidentalizării în vremurile glasnost și perestroika.
Apoi Tribunalul Constituțional a servit mai mult ca instanță arbitrară și ca potemkinadă a jurisprudenței, care a permis criminalității să înflorească în timpul post-comunismului și, prin urmare, era în mod clar nevoie de reforme majore. Aceasta reiese cât se poate de evident din acțiunile lui Rzeplinski și din multe dintre deciziile instanței. Un exemplu este blocarea Legii Lustrației introdusă de partidul Lege și Justiție ultima dată când se aflase la putere, în 2005-2007 (lege care ar fi făcut transparente numele și dosarele tuturor celor care au luat parte la crimele regimului comunist de dinainte de 1989). Alt exemplu este aprobarea naționalizării segmentului privat al sistemului de pensii (OFE) pentru a oferi partidului PO un bilanț contabil pe care să îl poată folosi la discreție pentru a împrumuta și a cheltui în avans, după bunul plac, pentru recentele alegeri.
Mass-media occidentală și poloneză au evitat în mod constant să menționeze aceste puncte când au prezentat știrile despre reforma Tribunalului. Prin omiterea acestor aspecte grave înainte de alegeri, acoperirea mediatică a subiectului se constituie într-un atac asupra independenței justiției.
Aceste povești susținute de KOD au fost trâmbițate de figuri media precum Anne Applebaum, care scrie pentru The Washington Post și care este căsătorită cu fostul ministru de Externe implicat într-un scandal, menționat mai sus, Radoslaw Sikorski, de la partidul Platforma Civică. Sikorski și Applebaum sunt, de asemenea, prieteni apropiați de personalități influente ale presei globaliste, cum ar fi Fareed Zakaria de la CNN, Jackson Diehl de la Washington Post, Ed Lucas de la Economist și mulți alții care au ajutat să se transmită publicului această poveste coercitivă a „loviturii de stat fasciste”.
Aceeași mass-media implicată în coluziune umflă cu regularitate numărul persoanelor prezente la protestele KOD, preia fără nicio verificare cifrele comunicate de reprezentanții KOD, sau transmite cifrele de prezență oferite de persoane părtinitoare și susținătoare ale KOD.
Pe 7 mai, KOD a organizat primul protest al sezonului de primăvară și a susținut că 240.000 de persoane au participat în Varșovia. Acest lucru a fost confirmat de către primarul din Varșovia, Hanna Gronkiewicz Waltz, membră de marcă în Platforma Civică, implicată actualmente într-un scandal de corupție privind tranzacții imobiliare cu persoane apropiate. În același timp, poliția afirmă că protestul a adunat nu mai mult de 45.000 de oameni. Dar, BBC, într-un interviu recent cu așa-zisul „susținător al pieței libere”, coada de topor a cabalei bancare, Ryszard Petru, a afișat numărul 240.000 pe ecran, în ciuda faptului că nu există nicio dovadă că manifestațiile ar fi avut o asemenea amploare.
Toate aceste curente politice încrucișate îi îndreaptă pe cetățenii polonezi spre a-și pune întrebarea: „Cine finanțează KOD și care sunt motivele lor reale pentru furnizarea acestei finanțări?”.
S-a vehiculat pe larg că KOD este finanțat de Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros cu scopul destabilizării guvernului polonez ales în mod democratic.
Trecerea către dreapta a guvernului polonez asumată prin mandat popular sperie elitele globaliste care doresc centralizarea puterii în Europa, via Bruxelles. De altfel, merită menționat că și la Washington, Obama face același lucru cu guvernele statelor din SUA, și că toate guvernele notabile ale lumii sunt centralizate sub Organizația Națiunilor Unite, iar în sectorul privat, complexul financiar Davos și alte conclavuri ale elitei îndeplinesc aceeași funcție.
Euroscepticismul sănătos demonstrat de cetățenii polonezi, în special în ceea ce privește cotele de migranți, este total opus obiectivelor Fundației pentru o Societate Deschisă. Unul dintre scopurile principale ale acestui organism este construirea unei „societăți deschise”, adică fără granițe, fiind astfel mai ușor de aservit sub controlul tehnocrat al capilor puterii politice și economice.
La Varșovia, Fundația pentru o Societate Deschisă finanțează în mod deschis Fundația Stefan Batory, pe care însuși Soros a fondat-o în 1988, cu scopul de a muta Polonia către sfera europeană integrată și departe de Moscova sau de suveranitatea independentă.
Presa alternativă susține că fundația lui Soros este prezentă peste tot unde se află KOD și că cele două entități împărtășesc aceeași ideologie precum și aceleași țeluri, simpatii politice și oameni.
KOD este, de asemenea, extrem de bine organizată pentru o astfel de mișcare „fundamentală” care a apărut într-un mod ostentativ de „organic”. KOD a fost activă în exercitarea unei campanii de informare care sugerează că amploarea mișcării este cu mult mai mare decât în realitate. Fiind foarte activă pe paginile de socializare și totodată profund implicată în construirea unei rețele de conturi Facebook și Twitter segmentate geografic în diverse orașe și țări, KOD a făcut așa încât să pară că este o mișcare cu adevărat globală. Însă cu siguranță nu este deloc așa.
Recent, KOD a început să țină discursuri în campusuri. Unul recent de la Universitatea Stanford a fost flagrant lipsit de substanță și grăitor prin înclinarea organizatorilor de a-i lua peste picior pe cei care nu au fost de acord cu ceea ce era prezentat și pe cei care au sugerat că de fapt înseși caracteristicile mișcării erau incomplete. Reprezentanții KOD au încercat să le sugereze studenților că mișcarea are o amploare internațională, arătând imagini cu „activiști” purtând semne și steaguri ale KOD în diferite orașe din diverse țări, de exemplu în fața consulatelor și ambasadelor poloneze din întreaga lume.
Pe parcursul primei vizite oficiale a președintelui Duda la Washington, KOD l-a trimis pe Kijowski împreună cu un contingent de activiști pentru „întâlniri de rang înalt” în SUA, pretinzând că ar fi fost, chipurile, invitați de anumiți politicieni și de ONG-uri. Dar în urma unei minime investigații s-a dovedit că totul era o păcăleală pentru a înșela publicul. A ieșit la iveală că o întâlnire programată la sediul din Washington al organizației Freedom House, care a fost în mod ostentativ trâmbițat ca fiind principalul motiv al călătoriei, a fost de fapt un non-eveniment, iar invitația a fost oferită ca o „favoare”. Toate acestea fac să se ridice întrebarea: „Cine a acoperit toate costurile acestei călătorii pentru toți activiștii?”
Se cere un răspuns clar la întrebarea dacă George Soros și Fundația pentru o Societate Deschisă finanțează o extrem de politizată mișcare de opoziție, cu scopul de a slăbi noul guvern polonez ales în mod democratic, în ciuda unui mandat popular copleșitor și fără precedent. Fundația pentru o Societate Deschisă (organizația centrală „Open Society” precum și numeroasele organizații afiliate ei) pretinde că acordă o mare importanță conceptelor de „responsabilitate” și „transparență”, după cum transpare din declarațiile asupra misiunilor ei și din declarațiile asupra valorilor organizaționale. Mulți cetățeni și jurnaliști care își pun aceste întrebări speră că adevărul va ieși la iveală, iar apoi va avea loc o dezbatere publică pe această temă.
Citiți și:
Soros vrea să creeze o Europă fără identitate!
Viktor Orban: «În Europa Centrală, există o putere din umbră care este legată de George Soros…»
Pașoptiștii lui Soros preiau puterea în România
yogaesoteric
19 septembrie 2016