Soția unui magnat din mafia tehnologică recunoaște: „Eram idioții utili ai lui Klaus Schwab” – mitul filantropiei din Silicon Valley demontat
O femeie care a fost ea însăși în centrul celor mai puternice fluxuri de finanțare din domeniul fundațiilor și tehnologiei face afirmații care trimit unde de șoc în rândul elitelor așa-zis filantropice:
Nicole Shanahan, fostă soție a cofondatorului Google, Sergey Brin, cofinanțatoare a unor proiecte sociale și climatice majore, susținătoare a lui Robert F. Kennedy Jr. – și autorizată să semneze donații de ordinul a nouă cifre.
Astăzi, privind în urmă, se autointitulează „o idioată utilă a Marii Resetări”.
Shanahan trage astfel o concluzie care pune sub semnul întrebării tot ceea ce se află la baza „filantropiei progresiste” moderne. Nu ameliorarea problemelor sociale, nu emanciparea grupurilor defavorizate, nu îmbunătățirea durabilă – ci o transferare a puterii, a banilor și a autorității de a interpreta evenimentele către rețele private de actori globali.
Capcana carității – nu ajută, ci controlează
Shanahan descrie cum un grup mic și bogat de „soții ale magnaților mafiei tehnologice” a fost atras în sistemul filantropic în ultimii ani, cu bugete mari, o conștiință curată și sloganuri politice bine definite:
ESG (Environment, Social, Governance – Mediu, Social, Guvernanță), incluziune, climă, justiție socială, diversitate.
Sunt termeni care sună aparent benefic – și totuși, potrivit lui Shanahan, au devenit instrumente de control – nu pentru a consolida societatea, ci pentru a stabili narațiuni și a transfera puterea către structuri nealese.
Aceasta confirmă ceea ce criticii susțin de ani de zile:
„Întregul model este stricat. Îi face pe toți să se simtă mai rău.”
Sprijinul financiar a venit – dar rareori acolo unde progresul real era măsurabil. În schimb, capitalul a migrat către circuite de ONG-uri, consilii consultative, rețele de fundații și forumuri internaționale.
Programe sociale strălucitoare la suprafață, logo-uri atractive, paneluri de milioane de dolari – în timp ce problemele reale se agravau.
- Criminalitate: mai mare;
- Sănătate psihică: mai proastă;
- Calitatea vieții: în scădere.
Ori de câte ori se auzea o critică, intervenea replica menită să închidă discuția:
„Dar clima…….”, „Dar progresul social…….”
Sloganuri folosite ca scut – niciun rezultat ca dovadă.
Ideologia devorează realitatea
Shanahan descrie cum multe femei filantroape bogate s-au simțit împuternicite moral – ca parte a unei mișcări de îmbunătățire a lumii.
Dar, în realitate, spune ea, erau exploatate.
„Am fost obișnuiți să punem bazele Marii Resetări a lui Schwab.”
Nu prin constrângere, ci prin narațiuni, prin inginerie socială, prin sentimentul de apartenență.
În loc de progres, a existat delegarea puterii către structuri tehnocratice.
În loc de democrație, a existat guvernanță ONG.
În loc de concurență, a existat conformitate cu criteriile ESG și control politic al piețelor.
Desiree Fixler rezumă perfect situația:
„Avem costuri mai mari la energie, bani devalorizați, mai puține locuri de muncă – și un control insidios asupra modului în care trăim și vorbim.”
Cei care nu sunt de acord sunt considerați „anti-știință”.
Cei care dezbat sunt considerați „înapoiați”.
Discursul democratic a fost înlocuit de dogme cu încărcătură morală.
Punctul crucial de cotitură: Succesul nu ține de fluxul de bani, ci de rezultate.
Shanahan spune astăzi că și-a dorit cu adevărat să ajute, nu doar să transfere bani în stânga și-n dreapta, ci să consolideze comunitățile. Dar s-a produs exact opusul – în ciuda alocării cadrului de un miliard de dolari.
„Versiunea mea de succes ar fi fost ca aceste comunități să se dezvolte cu adevărat. Nu doar să se pompeze mai mulți bani în ele.”
Dacă filantropia nu produce rezultate, ci doar administrație, politică identitară și dogmatism climatic – atunci nu este un ajutor, ci un instrument al puterii.
Și când o femeie care a finanțat sistemul din interior spune astăzi:
„Modelul este defect”,
atunci acesta este un semnal de avertizare pentru toți cei care cred că progresul vine din sloganuri și fonduri ale fundațiilor.
Concluzie
Sărăcia nu a fost combătută, responsabilitatea a fost transferată.
Democrația nu a fost consolidată, tehnocrația a fost.
Și mulți dintre cei care au vrut să ajute au devenit – așa cum spune Shanahan – „idioți utili” într-un proiect de restructurare globală care nu aduce beneficii în primul rând oamenilor, ci celor care îl controlează.
Ceea ce rămâne acum nu este indignarea, ci întrebarea:
Cine beneficiază cu adevărat de pe urma filantropiei dacă aceasta agravează problemele în loc să le rezolve?
WOKE: Nicole Shanahan exposes how elite tech wives were steered by NGOs, Hollywood, Davos and their own companies into backing Great Reset policies, admitting they were “useful idiots.”
— @amuse (@amuse) November 29, 2025
Citiţi şi:
Perfidia elitelor globaliste transumaniste: Klaus Schwab definește Marea Resetare drept o umanocrație
Marea Resetare urmărește să schimbe lumea într-o pușcărie
yogaesoteric
10 decembrie 2025