Spanda inferioară sau aparaspanda

Aparaspandaînglobează orice activitate a omului obişnuit prins în fluxul samsara-ei sau al obiectivităţii şi exteriorităţii care ascunde (ocultează) natura reală a Sinelui Divin. Numită şi spanda particulară sau emanaţie particulară, ea cuprinde orice manifestare obiectivă care dă naştere unei activităţi limitate sub forma celor trei guna (tendinţe).

O astfel de activitate are drept caracteristici dispersia, diferenţierea, agitaţia, în corelaţie cu o dorinţă intenţională al cărui scop este plasat undeva în exterior şi care generează efecte, care la rândul lor vor atrage anumite consecinţe (o anumită karma).

Prinsă astfel în lanţul cauzal al necesităţii şi fiind supusă fluctuaţiilor (vikalpa), energia unei astfel de activităţi este numită karma deoarece ea este asociată cuiraselor, organelor interne şi externe şi elementelor subtile şi grosiere care animă roata energilor divine. La acest nivel, pashu (fiinţa înlănţuită) se substituie lui pati (stăpânul acţiunilor), cunoaşterea şi obiectul de cunoscut apărând ca fiind diferite.

Dar, cu toate că la acest nivel cele cinci energii divine apar ca energii ale iluziei, ele rămân totuşi prezente, chiar dacă numai la nivelul senzaţiilor. Şi aşa cum afirmă Abhinavagupta în Tantraloka: „Cu toate că la acest nivel afirmăm că Conştiinţa este în mod necesar distinctă de suflu, de corp, inteligenţă etc.,  în realitate ea nu este distinctă de acestea, căci această diferenţiere ţine de funcţiile pe care ele le îndeplinesc şi nu de natura lor esenţială.” „Conştiinţa rămâne întotdeauna ascunsă în ele, căci fără de aceasta ele nu ar exista. Substratul divin susţinător nu este niciodată afectat de diferenţierea stărilor.”

Astfel, esenţa fundamentală a sistemului Spanda este că absolut totul este Divin. În tot şi în toate există doar Divinul. Absolut totul fiind creat de Dumnezeu, nimic nu-L poate acoperi, căci pentru ca ceva să-L acopere ar trebui să fie în afara Lui, a Celui care prin simpla închidere şi deschidere a ochilor face să dispară şi respectiv să apară universul, şi aşa cum afirmă sutra 3 din Spandakarika:

„Deşi această Supremă Rezonanţă Divină manifestatoare, Spanda, se răspândeşte în procesul emanaţiei, în stările distincte de veghe, somn şi altele, care sunt în realitate nedistincte de ea (de Spanda), ea nu-şi părăseşte niciodată propria Sa natură de Subiect Absolut (Suprem) care percepe.”