Stadiul negocierilor privind Regulamentul sanitar internațional

Evenimentele de la Geneva, unde se negociază în secret un Regulament Sanitar Internațional (RSI) mai strict și un tratat împotriva pandemiilor, infirmă afirmațiile coaliției din Bundestag, ce este favorabilă companiilor farmaceutice, potrivit cărora totul este complet inofensiv și transparent.[1]

Când Bundestagul a dezbătut în sfârșit această problemă în februarie,[2] Tina Rudolph de la SPD a făcut afirmația absurdă că negocierile acordului privind pandemia și ale reformei RSI au fost extrem de transparente și „un moment extraordinar pentru democrație”.

Probabil că va rămâne secretul ei pentru totdeauna cum se potrivește această afirmație cu faptul că noua versiune a RSI, care urmează să fie votată de Adunarea Internațională a Sănătății de la Geneva peste două luni, nu a fost încă negociată și publicată. RSI stipulează[3] că o nouă versiune este necesar să fie adusă la cunoștința guvernelor cu patru luni înainte de vot.

În schimb, negocierile continuă, iar stadiul lor este ținut secret. Totuși, ceva a mers prost. Institutul de studii superioare de la Universitatea din Geneva a publicat pentru scurt timp pe site-ul său de internet stadiul negocierilor din 9 februarie[4], probabil fără a fi conștient de secretizarea intenționată. În următoarele opt zile, documentul a fost șters de pe site. Dar acesta este încă disponibil în Internet Archive Wayback Machine.

Punctele critice ale reformei RSI

Publicistul James Roguski, unul dintre cei mai bine informați critici în această chestiune, a analizat documentul și subliniază punctele critice[5] pe Substack (selecție).

• „Trei nivele de inducere a fricii (articolele 1, 5, 8 și 12): Directorul general al OMS, „ales[6]” în mod nedemocratic, ar avea puterea de a declara trei nivele diferite de urgențe sanitare internaționale, atât reale, cât și doar iminente, în mod autonom și fără un organism de supraveghere. Acestea se numesc alertă de acțiune timpurie (EAA), urgență pandemică (PE) și urgență de sănătate publică de interes internațional (PHEIC).
• Regimul global al cardurilor de vaccinare și de testare (art.35 – 37): OMS elaborează standarde pentru cardurile digitale și analogice de vaccinare și testare care este necesar să fie recunoscute la nivel internațional.
• Regimul de vaccinare al OMS (anexa 6): OMS stabilește ce vaccinuri sau medicamente profilactice sunt autorizate ca măsură de precauție în caz de pandemie. Numai pentru acestea sunt disponibile certificate de vaccinare, care urmează să devină pur digitale pe termen lung.
• Valabilitatea pentru actorii nestatali (articolul 42): Guvernele este necesar să impună ca toți cetățenii și grupurile și instituțiile nestatale să respecte, de asemenea, reglementările RSI; aspect critic, de exemplu, în ceea ce privește „dezinformarea”.
• Schimbul de agenți patogeni (art. 44, anexa 1): OMS stabilește un sistem conform căruia toate țările pun la dispoziția generală toți agenții patogeni cunoscuți (substanțe și organisme care cauzează boli). În schimb, vor participa la profiturile oricăror produse medicale bazate pe acestea (= acord de schimb de agenți patogeni; a se lua în considerare, de asemenea, potențialul pentru arme biologice).
• Autoritatea RSI (art. 4): Guvernele vor fi obligate să instituie o autoritate națională centrală care să aplice și să coordoneze măsurile cerute de RSI.
• Publicarea datelor cu caracter personal (art. 45): Datele personale privind sănătatea este necesar să poată fi partajate, stocate și publicate la nivel internațional „atunci când este necesar”. Există dispozițiile obișnuite privind protecția datelor, dar nu există obligația de a plăti despăgubiri pentru încălcări, deși daunele pot fi devastatoare.
• Regimuri de cenzură (anexa 1, punctul 5, litera c vii): Guvernele naționale este necesar să utilizeze structurile existente sau să creeze altele noi pentru a combate dezinformarea.”

Nu e de mirare că cei responsabili preferă să negocieze toate acestea în secret.

Un acord comercial deghizat

Roguski clarifică pentru audiența sa din SUA că reforma RSI nu contravine Constituției SUA. În cele din urmă, este, mai presus de toate, un acord comercial internațional, în beneficiul marilor companii farmaceutice, în special al SUA și al Europei.

Țările sărace sunt nevoite să renunțe la drepturile asupra tuturor organismelor care sunt căutate și găsite în mod sistematic pe teritoriul lor. În schimb, li se promit bani și sprijin.

În același timp, OMS – finanțată în mare parte de industria farmaceutică și de susținătorii săi de stat – poate declara în mod constant noi pandemii potențiale pe baza agenților patogeni găsiți.

Țările din Sudul Global nu par a fi ușor[7] de convins că aceasta ar fi o afacere bună pentru ele.

Laboratoarele principalelor națiuni producătoare de arme biologice, SUA și China, primesc un aflux constant de noi organisme cu care să lucreze. Este de remarcat faptul că nici RSI, nici tratatul planificat privind pandemia nu conțin norme pentru limitarea cercetării în domeniul armelor biologice extrem de periculoase (cercetare de tip „gain-of-function” – câștig de funcție). Aceasta se petrece în ciuda faptului că există în prezent un consens larg asupra faptului că noul coronavirus provine dintr-un laborator de arme biologice din Wuhan. Aici, cercetători din SUA și China au lucrat (sau lucrează) împreună pentru a face virușii mai periculoși.

Globaliștii se dau de gol

În timp ce navigam pe site-ul web al Global Health Centre of the Geneva Graduate Institute, care a publicat din greșeală statutul negocierilor RSI, am dat peste un eseu revelator[8]. Acesta este scris de Amitabha Sarkar, cercetător invitat și consultant al OMS foarte respectat[9].

În eseu, Sarkar promovează, în contextul negocierilor pentru tratatul privind pandemia, „idealurile nobile de promovare a politicilor de sănătate universaliste și de încurajare a instituțiilor de securitate socială din întreaga lume, așa cum au fost imaginate de unii dintre vizionarii OMS atunci când organizația a fost fondată în 1948”.

El se referă în special la Brock Chisholm, primul director general al OMS, despre al cărui ideal tehnocratic-totalitarist de guvernare mondială am scris deja aici[10].

Referindu-se la definiția sănătății din preambulul constituției OMS:

„Sănătatea este o stare de deplină bunăstare fizică, mentală și socială și nu doar absența bolii sau a infirmității”.

Chisholm a spus că loialitățile (față de națiuni, religii etc.; N.H.) ar fi cazul să fie considerate ca semne de afectare a sănătății psihice sau sociale și:

„Este din ce în ce mai mult acceptat faptul că ar fi necesar ca noi toți să devenim cetățeni globali și să renunțăm la o mare parte din suveranitatea noastră națională”.

Chisholm a remarcat că definiția OMS a sănătății permite ca foarte multe aspecte ale societății să fie abordate sub rubrica de securitate sanitară. Iar această definiție foarte cuprinzătoare este ferm ancorată în Constituția OMS și poate fi modificată doar cu o majoritate de trei sferturi dintre membri.

El a pledat pentru adoptarea punctului de vedere al unui vizitator din spațiul cosmic, care nu este mai apropiat de o cultură, religie sau națiune decât de alta, ci consideră rezonabil doar ceea ce servește binelui familiei umane în ansamblu.

Chisholm nu avea loc pentru diferențele de opinie cu privire la ceea ce servește binele umanității. El a considerat de la sine înțeles că oficialii OMS erau dispuși, capabili și autorizați să stabilească aceasta pentru întreaga lume, în măsura cunoștințelor și convingerilor lor. Prin urmare, a scris:

„Nimeni nu poate contempla viitorul omenirii fără să recunoască faptul că un fel de organizație mondială, un fel de guvern mondial sau confederație mondială este atât inevitabil, cât și de dorit.”

Grupul științific Dialogue Global Health (Dialog Sănătate Globală)[11] a publicat un dosar informativ de 50 de pagini despre istoria OMS[12] și a RSI sub forma unei cronologii clare. Acesta este extrem de util atunci când vine vorba de a evalua cât de bine a funcționat OMS în trecutul mai vechi (bine) și în trecutul mai recent (rău) și dacă organizației ar fi cazul să i se acorde mai multă putere și responsabilitate în condițiile-cadru actuale.

Concluzie

Negocierile pentru înăsprirea Regulamentului sanitar internațional și a tratatului privind pandemia sunt netransparente și au ca scop să permită companiilor farmaceutice din SUA și Europa să obțină profituri uriașe în mod permanent și să avanseze spre un fel de guvern mondial pentru problemele de sănătate (definite în sens larg).

Autor: Norbert Häring

Surse:

[1] https://norberthaering.de/macht-kontrolle/ihr-verhandlungsstand
[2] https://norberthaering.de/macht-kontrolle/bundestag-bsw-afd-pandemievertrag
[3] https://norberthaering.de/macht-kontrolle/ihr-reform-frist
[4] https://web.archive.org/web/20240310112431/https://www.graduateinstitute.ch/sites/internet/files/2024-03/GHC_WGIHR7_Consolidated_Compilation%20of%20Bureau%20text%20proposals_9%20Feb%202024%20%40%2013.00%20CET.pdf
[5] https://jamesroguski.substack.com/p/these-amendments-are-unacceptable
[6] https://norberthaering.de/macht-kontrolle/who-generalsekretaer
[7] https://norberthaering.de/new/tedros-briefing
[8] https://www.graduateinstitute.ch/communications/news/world-health-assembly-and-imagined-citizens-world
[9] https://www.tuni.fi/en/amitabha-sarkar
[10] https://norberthaering.de/macht-kontrolle/who-gruender-brock-chisholm
[11] https://globale-gesundheit.com
[12] https://globale-gesundheit.com/wp-content/uploads/2024/02/WHO-Timeline-Langversion_Globale_Gesundheit.pdf

Citiți și:
Te iubim, OMS, mai ales dacă ne lași în pace
Regulamentul Internațional de Sănătate, mai periculos decât tratatul „pandemic”

 

yogaesoteric
11 aprilie 2024