Statisticile donatorilor de organe. Un caz tipic de manipulare care ar trebui să ne dea tuturor de gândit

de Angela Anghel

Deciziile pe care le luăm în diferite situaţii nu se bazează pe criterii obiective, şi nici pe o judecată cumpătată, ci sunt influenţate de modul în care ni se prezintă problema. Felul în care ni se adresează o întrebare influenţează răspunsul pe care îl dăm mai mult decât ne-am putea imagina. Putem lua decizii cruciale şi contrare propriului interes fără să ne dăm seama, dacă suntem abordaţi într-un mod iscusit. Cât de departe pot să meargă acest gen de influenţe? Cu siguranţă mai departe decât vă imaginaţi.

Un exemplu clasic, deja celebru în studiul ştiinţelor comportamentale, este ilustrat de graficul de mai jos.

În acest grafic este reprezentat numărul de donatori de organe în diferite ţări europene, în anul 2002. Mai precis, numărul persoanelor care au fost de acord să fie potenţiali donatori de organe, în urma completării formularului tip pentru obţinerea carnetului de conducere. Despre ce este vorba? În perioada respectivă, la nivel european, exista o preocupare foarte activă de a mări numărul donatorilor de organe (cei care sunt de acord din timpul vieţii ca, atunci când vor muri, să îşi doneze organele – subiect extrem de sensibil şi cu mai multe faţete decât ni se prezintă în propaganda oficială).

De unde apar aceste diferenţe inexplicabile?

La momentul respectiv, s-au luat tot felul de măsuri şi iniţiative în diferitele ţări europene şi au existat o serie de campanii de propagandă. Una dintre metodele implementate în toate aceste ţări a fost simplificarea procedurii de înscriere pe listele donatorilor de organe, mai precis posibilitatea de înscriere pe listele de donatori la completarea formularelor pentru obţinerea actelor de identitate, inclusiv a permisului de conducere.

În statisticile realizate după implementarea acestor măsuri s-au obervat nişte diferenţe inexplicabile, foarte mari, între numărul de donatori de organe în diferite ţări. Observăm un suspect unison – un număr uluitor de mare în anumite ţări europene – şi câteva excepţii, cu un număr mic de donatori, printre care se numără şi Marea Britanie, ţara în care s-au purtat cele mai multe campanii de sensibilizare a opiniei publice pentru donarea de organe. Să fie britanicii mai nepricepuţi la propagandă decât francezii, ungurii, sau suedezii? Cum e posibil să existe diferenţe atât de mari în rezultate între unele ţări asemănătoare ca şi cultură, nivel de trai şi mentalitate, precum Belgia şi Olanda sau Danemarca şi Suedia? În unele ţări precum Germania şi Marea Britanie s-a făcut o propagandă îndârjită şi foarte agresivă împotriva celor „lipsiţi de umanitate” care nu acceptă să devină donatori de organe, urmărindu-se sistematic stigmatizarea lor socială, şi totuşi în continuare ratele au rămas foarte mici.

Opt-in versus opt-out. Opţiunea „pentru” sau „împotrivă”
(Notă. Am folosit termenul din limba engleză în caz că doriţi să vă documentaţi pe acest subiect)

Răspunsul vine din cu totul altă direcţie decât aţi putea crede şi este cu mult mai simplu. Această diferenţă este corelată cu modul în care au fost alcătuite formularele, mai precis cum s-a adresat întrebarea legată de adeziunea la programul de donare de organe. Iată care sunt cele două variante în care s-a adresat această întrebare.
a)  bifaţi această căsuţă dacă doriţi să fiţi inclus pe lista donatorilor de organe
b)  bifaţi această casuţă dacă nu doriţi să fiţi inclus pe lista donatorilor de organe

Varianta a este numită în psihologie „consens explicit” – se cere clar acordul pentru donarea de organe. Varianta b este aşa-numitul „consens implicit” – se presupune că fiecare este de acord, ca şi cum acest lucru ar fi deja stabilit şi perfect legal şi, în caz că nu bifezi acea căsuţă, eşti imediat pus pe lista donatorilor! Cele două variante sunt numite în engleză opt-in (a opta pentru a fi inclus), respectiv opt-out, a opta pentru a fi exclus.

Să analizăm din nou graficul de mai sus. Toate ţările care au acea rată spectaculoasă a donatorilor (cu albastru pe grafic) au folosit varianta b în formulare, iar cele cu o rată mică a donatorilor (cu galben în figură) au folosit varianta a. Credeţi că e o simplă întâmplare? Nicidecum! La ora respectivă erau deja binecunoscute rezultatele experimentelor psihologice din ştiinţele comportamentale care arată tendinţa repondenţilor la chestionare de a merge pe varianta implicită (altfel spus, de a nu bifa căsuţa respectivă). Mai mult, a existat o propagandă furibundă pentru generalizarea variantei opt-out, cea prin care suntem toţi consideraţi implicit donatori de organe, şi în celelalte ţări, tocmai din cauza acestor date.

Un observator atent ar putea spune, pe bună dreptate, că formularea cu adevărat neutră ar fi aceea care explică clar problema şi apoi cere un răspuns de tip DA/NU, adică opţiunea efectivă pentru una dintre cele două variante.

Cine decide în locul nostru

Morala acestui exemplu este foarte simplă. Se spune că un om prevenit face cât doi. Trebuie să gândim dacă vrem să nu fim gândiţi. Cine ia decizii în locul nostru, în cazuri precum cel de mai sus? Evident, decizia noastră este ca şi luată de către cel care a conceput formularul, prin modul în care este adresată întrebarea.

Majoritatea dintre noi avem tendiţa să mergem pe varianta implicită, nu doar pentru că este cea a efortului minim, ci şi pentru că avem impresia instinctivă (şi înşelătoare) că varianta implicită este cea normală. Cu cât subiectul în discuţie este mai dificil şi mai important, cu atât mai mult vom prefera să mizăm pe această opţiune implicită.

Atenţia şi discernământul, precum şi o cât mai bună informare asupra unor subiecte sensibile şi importante, ar trebui să fie la baza deciziilor noastre, şi nu tendinţa de mimetism consensual care apare pe fondul stresant al faptului că suntem obligaţi să luăm din mers o decizie atât de radicală.

Citiţi şi:
Minciunile sfruntate însă profitabile ale ştiinţei: Moartea cerebrală şi frauda donării de organe
Sistemul cardurilor de sănătate, eşuat lamentabil în alte ţări europene, este impus cetăţenilor români. Cui şi pentru ce serveşte?

yogaesoteric
26 noiembrie 2014

Also available in: English