Studiile recente arată că mulţimile se comportă precum oile sau precum furnicile…

Un studiu realizat de o echipă de cercetători englezi a arătat că oamenii, precum oile, pot fi conduşi uşor, alegându-și „conducători” pe care să-i urmeze.

Mulţimile se comportă exact ca oile, susţin cercetătorii, urmând orbește unul sau doi oameni care par să ştie direcţia de urmat. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds cred că descoperirile lor pot avea importante aplicaţii, cele mai notabile fiind în managementul dezastrelor.

Echipa profesorului Jens Krause a condus o serie de experimente în care voluntarii au fost puşi să meargă fără direcţie într-o hală industrială mare fără să vorbească unul cu altul. Câţiva dintre ei, selectaţi dinainte, au primit instrucţiuni ceva mai detaliate. Rezultatele publicate de curând arată că este nevoie de o minoritate de 5% de ceea ce ei au numit „indivizi informaţi”, ca să influenţeze direcţia unei mulţimi de cel puţin 200 de persoane. Restul de 95% îi vor urma pe „cunoscători”, fără să realizeze că fac aceasta.

„Există paralele puternice cu comportamentul de grupare de tip animal,” spune profesorul Krause, care a expus rezultatele muncii sale, derulate împreună cu John Dyer şi cu colegii săi de la universităţile din Oxford şi Wales Bangor, în revista de specialitate Animal Behaviour.
„Cu toţii am fost în situaţii când am fost luaţi de valul mulţimii, dar ceea ce este interesant la această cercetare este că participanţii au ajuns la o decizie de consens cu toate că nu au avut voie să vorbească unul cu altul sau să gesticuleze. În cele mai multe cazuri, participanţii nu au realizat că erau conduşi de alţii.”

Această cercetare urmează unui alt studiu al doctorului Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care arată că cei mai mulţi dintre noi suntem mulţumiţi să ne jucăm de-a „urmează-ţi conducătorul” chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie de fapt ce face şi încotro se îndreaptă.

„Chiar mai uimitor, acest studiu a arătat că şi atunci când ne este prezentată o rută mai rapidă, preferăm să rămânem la cea veche şi să le spunem celor din jur să facă la fel.”

Această descoperire poate avea implicaţii etice atunci când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe, când oamenii ar avea tendinţa să prefere o rută familiară chiar dacă este mai înceată decât o alternativă.

Iată şi ce putem citi în articolul „Like ants, humans are easily led” („Ca şi furnicile, oamenii pot fi conduşi uşor”), publicat în The Telegraph:

„Când vine vorba să fim induşi în eroare, oamenii nu sunt mai sofisticaţi ca furnicile sau peştii.

Implicaţiile pentru evacuarea incintelor şi cum să ghidezi oamenii în siguranţă într-o urgenţă, provin din descoperirea faptului că majoritatea dintre noi suntem fericiţi să ne jucăm de-a «urmează-ţi conducătorul», chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie încotro merge şi alege cel mai încurcat traseu.

Mai uimitor, chiar și atunci când ni se arată o rută mai rapidă, preferăm să o urmăm pe cea veche şi le spunem şi altora să meargă pe acest drum mai lung – o descoperire ce poate avea consecințe tragice când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe.

«Aceste rezultate merg în paralel cu descoperiri similare în legătură cu furnicile şi peştii, şi arată că procese foarte simple stau la baza comportamentului uman», comentează doctorul Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care a publicat descoperirile sale în revista de specialitate Biology Letters („Social learning of novel route preferences in adult humans”).

În aceste experimente, 72 de persoane – 40 de femei şi 32 de bărbaţi – au fost rugaţi să completeze chestionare într-o cameră, apoi conduşi în altă cameră unde urmau să facă un experiment.

«I-am condus pe o rută din două posibile ce duceau în cameră (în timp ce discutam de alte lucruri), şi apoi i-am rugat să se întoarcă în prima cameră», a spus doctorul Reader.

«Toţi, mai puţin unul dintre ei, a urmat ruta pe care au fost conduşi. Ceea ce ne-a surprins a fost cât de puternic a fost acest efect, chiar dacă alternativa era mult mai scurtă», a spus el.

Ei au preferat ruta lungă chiar şi atunci când experimentatorul a atras atenţia asupra rutei alternative sau când experimentatorul a luat ruta lungă doar pentru a ridica un poster căzut, eliminând posibilitatea ca participanţii să creadă că experimentatorul are un motiv bun dar neştiut, de a lua ruta lungă.

Cerând participanţilor să realizeze următoarea etapă a experimentului, cercetătorii au observat că fiecare persoană din lanţ a copiat ruta participantului anterior lor: o simplă tradiţie care însemna că ruta alternativă nu a fost niciodată descoperită.

În caz de incendiu sau altă urgenţă, oamenii s-ar orienta către o rută de evacuare familiară, chiar dacă ar fi mai înceată decât alternativele.”

Citiţi şi:

Protestatarii de serviciu și noua armă de mobilizare în masă

Sindromul retragerii sociale acute – unul dintre efectele unei societăţi bolnave

Un studiu recent al psihologilor de la universitatea din Chicago confirmă într-un mod indirect legea rezonanţei oculte 
 

yogaesoteric
12 decembrie 2017

Also available in: Français