SUA și vasalii săi pregătesc în Asia de Est al doilea front al celui de-al treilea război mondial

882 1

În timp ce opinia publică privește vrăjită la războiul fierbinte de pe flancul estic al Europei, Japonia își dublează bugetul pentru armament, Australia construiește rachete nucleare supersonice și noi baze militare americane se dezvoltă în Filipine.

Este destul de șocant ceea ce auzim din vecinătatea noastră imediată: în Polonia, militarii își fac apariția în școli. Aceștia urmăresc să recruteze băieți puberi drept carne de tun pentru războiul împotriva Rusiei [1]. Foarte mișto uniformele și armele alea! Militarii polonezi au tupeul să spună: „Dacă vreți pace, este necesar să vă înarmați pentru război!”. O veche zicală a vechiului Imperiu Roman: „Si vis pacem, para bellum!”. Prin aceasta, Roma și-a făcut supuși întreaga Mediterană și Marea Neagră. Dar, bineînțeles, știm prea bine: cu cât sunt mai multe arme în lume, cu atât mai mult este nevoie să le încercăm și să creăm ocazii de a le folosi în caz de urgență. Această minciună de a face pace cu mai multe arme nu a fost întotdeauna altceva decât inițierea perfidă a unor noi conflicte armate brutale.

Și astfel, polonezii împăciuitori vor de fapt să crească cheltuielile pentru armament la nu mai puțin de patru procente din produsul intern brut. Atenție, produsul intern brut reprezintă ceea ce au creat toți polonezii în decursul unui an prin comerț, servicii și producție. Este o suprataxare serioasă a societății civile. Mai mult, o privire în trecut ar fi de fapt de natură să tempereze oarecum entuziasmul Poloniei pentru război. Infanteriștii polonezi au mărșăluit cu Napoleon spre Moscova. Rezultatul este bine cunoscut: aproape niciunul dintre acei tineri jalnici nu s-a întors acasă după dezastrul gigantic. Au înghețat de frig sau au pierit în mlaștinile din Pripjet.

Iar în 1934, guvernul polonez a format o alianță cu Hitler pentru a ciopârți o bună bucată din masa continentală rusă în războiul planificat. După cum se știe, forțele armate poloneze au fost complet surprinse atunci când presupusul aliat Germania a invadat pentru prima dată Polonia cu toată forța Wehrmachtului său. Nu a contat deloc faptul că trupele de cavalerie poloneze s-a opus tancurilor germane.

Așadar, SUA se pot baza cu tărie pe impulsurile sinucigașe ale europenilor pentru războiul planificat de mult timp împotriva Rusiei. Dar aici nu vorbim despre un capăt de linie. Căci Rusia este mult mai fragilă decât cealaltă mare putere eurasiatică, și anume China. Concepția hegemonică a SUA prevede că, după distrugerea și dezmembrarea Rusiei, Republica Populară Chineză va fi luată la rând într-o bătălie finală crâncenă. Republicanii și „democrații” din Capitoliul de la Washington sunt în deplin acord în această privință.

Situația este riscantă. Iată motivul pentru care președintele rus Putin și președintele chinez Xi Jinping tocmai s-au întâlnit la Moscova pentru a examina cum să contracareze încercuirea agresivă. De fapt, timpul se scurge în defavoarea SUA. Influența sa se estompează cu viteza rachetei. Recent, Arabia Saudită, un aliat până acum de fier al SUA, a ajuns de fapt la un acord cu China privind furnizarea de petrol ieftin pentru următorii cincizeci de ani. Iar comerțul nu se va mai face în dolari, ci în moneda națională chineză, yuanul. Iar SUA nu pot decât să strângă pumnii în tăcere. Nu cu mult timp în urmă, președintele irakian Saddam Hussein sau președintele libian Gaddafi au fost supuși unei schimbări criminale de regim după astfel de încercări de a eluda dolarul ca monedă petrolieră. Acum nu mai este posibil. Argentina și Brazilia au convenit recent asupra unei zone comune de liber schimb și chiar asupra unei monede comune pe termen lung. Dolarii vor fi ignorați și aici.

În locul ordinii globale unipolare, cu o singură putere mondială, vedem acum o ordine mondială multipolară, cu toate puterile mijlocii care este necesar să se pună de acord în mod pașnic asupra unui echilibru: Brazilia, India, Africa de Sud, Rusia și China. Aceste țări se reunesc în confederația liberă BRICS. Iată confruntarea pentru SUA. Așa se explică graba cu care SUA încearcă să oprească slăbirea puterii sale prin alimentarea flăcărilor a nenumărate noi războaie.

Este motivul pentru care regiunea Asia-Pacific se reînarmează masiv în interesul SUA. De exemplu, există noua alianță de război AUKUS, fondată în septembrie 2021, alcătuită din Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și Australia. În 2016, Australia comandase douăsprezece submarine de la producătorii francezi de armament. Cinci ani mai târziu, australienii brusc nu au mai vrut să știe de ele. În schimb, vor cumpăra submarine cu propulsie nucleară de la armurieri americani. Francezii s-au plâns cu voce tare că noul președinte Biden este la fel de rău și de neserios ca și predecesorul său Donald Trump [2].

Dar AUKUS a devenit de mult timp o extensie viermănoasă a NATO. Și astfel australienii, cu „ajutor american”, vor construi un avion de luptă supersonic care va lovi inima Republicii Populare Chineze cu viteza Mach 7, adică 8.500 de kilometri pe oră [3]. Aici se impun cerințe speciale pentru învelișul exterior. Căci la această viteză mare se generează căldură extremă, iar apărarea aeriană chineză ar fi necesar, de asemenea, să detecteze săgeata ucigașă din Australia înainte de a fi deja prea târziu.

În Japonia, ororile de la Hiroshima și Nagasaki au fost între timp uitate pe scară largă. Până acum, Japonia avea voie să mențină doar forțe armate suficiente pentru autoapărare. Dar fenomenul a devenit istorie. Guvernul japonez umflă în mod rău intenționat spectrul unei amenințări nucleare din partea Coreei de Nord și a sunat deja sirenele pentru presupusul atac iminent. Japonezii se supun. „Respectați regulile!” Opoziția nu mișcă în front. Și astfel, bugetul japonez pentru armament este dublat categoric [4].

Multe baze americane noi sunt construite în Filipine [5]. În total, SUA construiesc un inel exterior și unul interior în jurul Chinei pentru a putea distruge cel mai periculos challenger cu rachete de precizie variabilă. Inelul exterior se întinde peste multe insule mici din Pacific. Inelul interior se întinde peste insulele vecine mai mari din imediata vecinătate a Republicii Populare Chineze. Pe lângă Filipine, acesta include și insula Taiwan, locuită de chinezi. Pentru majoritatea covârșitoare a tuturor statelor de pe acest glob, Taiwanul este considerat ca făcând parte din Republica Populară Chineză. Chiar recent, guvernul de stânga al statului Honduras din America Centrală a rupt legăturile cu Taiwanul și a stabilit relații cu Republica Populară Chineză [6]. Doar câteva mini-state din Pacific mai recunosc suveranitatea Taiwanului.

Chiar și Republica Federală Germania consideră oficial că Taiwanul face parte din Republica Populară Chineză. Cu toate acestea, guvernul german o trimite acum în Taiwan pe ministrul cercetării, Bettina Stark-Watzinger, pentru a-i enerva pe chinezii continentali [7]. În urmă cu doi ani, fregata navală germană „Bayern” a făcut un tur în Marea Chinei de Sud disputată pentru a ilustra hotărârea Republicii Federale Germania de a lupta eroic alături de SUA împotriva Chinei. Între timp, o conferință de tehnologie militară se întrunea în prosperul stat insular Singapore pentru a explora posibilitățile unui război de agresiune. Secretarul american al Forțelor Aeriene, Frank Kendall, a declarat presei că nu se așteaptă ca Republica Populară Chineză să intervină militar pe insula Taiwan [8] pentru moment. Da, americanii pot fi atât de generoși acum. Căci liniile de atac împotriva Chinei sunt departe de a fi ferm închise.

Locuitorii din Taiwan sunt extrem de îngrijorați de această escaladare pe seama lor. Demonstrațiile împotriva militarizării și instrumentalizării insulei prospere în scopuri războinice americane culminează cu declarația: „Nu vrem să devenim Ucraina Asiei!”. Cu toate acestea, președinta Tsai Ing-Wen, aflată la putere, este hotărâtă să trimită Taiwanul în teribilul război fratricid împotriva Republicii Populare, în calitate de vasal al SUA. La ultimele alegeri locale de pe insulă, populația a dat o palmă usturătoare partidului dnei Tsai, votând clar pentru partidul de opoziție Kuomintang. Kuomintangul a fost un dușman înverșunat al comuniștilor în timpul războiului civil din China continentală. Dar comuniștii sub conducerea lui Mao Tse Tung și Chou En Lai au învins Kuomintangul, care s-a instalat apoi pe insula Taiwan. Comuniștii și Kuomintang s-au împăcat de mult timp și doresc o coexistență pașnică într-o Chină unificată.

Economiile și oamenii celor două sisteme sociale sunt de mult timp strâns legate. Antreprenorii taiwanezi investesc masiv în China continentală. Este clar că, în cazul unei confruntări, în primul rând partea taiwaneză va fi cea care va pierde cel mai mult. De aceea fostul președinte al Taiwanului, Ma-Jing-Jeou, a vizitat Republica Populară Chineză și a discutat cu oficiali guvernamentali de rang înalt [9]. O mișcare îndrăzneață pentru a viza imposibilul. Să sperăm că va supraviețui misiunii de pace.

Pentru că, pe lângă pregătirea pentru război, SUA se îndreaptă, de asemenea, în maniera sa obișnuită, spre metode de schimbare de regim împotriva guvernelor nepopulare. Și la utilizarea milițiilor teroriste, cum ar fi ISIS-K [10], reapărută în mod misterios. O bandă criminală care ucide politicieni talibani în Afganistan și aruncă în aer proiecte de infrastructură chinezești. Organizația sa soră, ETIM, masacrează cetățeni chinezi din întreaga lume în maniera terorii personale. De asemenea, efectuează atacuri cu bombe incendiare asupra ambasadelor iraniene, indiene și chineze [11].

Sunt ultime încercări disperate ale guvernului american de a-și opri declinul galopant. SUA nu-și poate opri declinul natural mai mult decât și-a putut opri Imperiul Roman propriul declin. Sau Imperiul Britanic. Depinde de noi să ne asigurăm că schimbarea istorică se realizează cât mai uman posibil.

Un comentariu de Hermann Ploppa

Surse și note:
[1] https://www.sueddeutsche.de/politik/polen-armee-ukraine-aufruestung-1.5745430
[2] https://www.spiegel.de/ausland/australiens-u-boot-deal-erinnert-frankreichs-aussenminister-jean-yves-le-drian-an-donald-trump-a-c9219e60-6000-40ca-bda0-3f007adf37b8
[3] https://www.defensenews.com/battlefield-tech/2023/03/17/pentagon-chooses-australian-firm-to-build-hypersonic-test-aircraft/
[4] https://www.zeit.de/politik/ausland/2022-12/japan-ruestung-verteidigung-china-nordkorea-sicherheitspolitik
[5] https://www.tagesschau.de/ausland/asien/usa-philippinen-miliaerstuetzpunkte-101.html
[6] https://www.zdf.de/nachrichten/politik/honduras-china-taiwan-beziehungen-100.html
[7] https://www.german-foreign-policy.com/news/detail/9199
[8] Die Welt, 24.3.2023, pagina 5: „SUA nu crede că China va cuceri Taiwanul în curând”
[9] https://web.de/magazine/consent-management/
[10] https://asiatimes.com/2023/03/isis-k-resurgence-rocks-taliban-and-rattles-us/?mc_cid=87f87dc248&mc_eid=b87f005224
[11] https://www.youtube.com/watch?v=DXh5fabezkI