Subminarea legii a devenit o problemă

Ce să faci când dreapta devine curbă și nu mai este dreaptă? În ultimii cincisprezece ani, a existat o tendință puternică de a răsturna legea, dreptul internațional public, dreptul afacerilor și dreptul superior al statelor naționale, în favoarea unor interese care nu mai au nimic de-a face cu justiția și echitatea. Ca peștele, legea putrezește din cap, de sus. Exemplele abundă.

Luați cazul Curții Penale Internaționale. În doar câteva luni de anchetă, ea l-a pus sub acuzare pe Vladimir Putin pentru crime împotriva umanității. Fie. Dar ce credibilitate are când știi că președintele său este polonez și procurorul său un britanic, ambii rusofobi convinși? Că fostul procuror Fathi Bensouda a fost sancționat de Washington pentru că a vrut să investigheze crimele de război americane din Afganistan? Că actualul procuror a respins plângeri documentate împotriva paramilitarilor și a guvernelor columbiene de extremă dreapta? În cele din urmă, A.N.C., partidul majoritar din parlamentul sud-african, a cerut ca Africa de Sud să se retragă din această instanță atât de puțin imparțială, înainte de a da înapoi. Semne de avertizare ale unui dezastru judiciar?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului se confruntă cu aceleași abuzuri. Respectată anterior, această instanță a căzut sub influența rețelelor Soros, care au reușit să aibă acolo în jur de douăzeci de judecători apropiați de ONG-urile miliardarului maghiar-american, după cum reiese din investigațiile aprofundate ale revistei Current Values, niciodată infirmate. Acum este cucerită de valorile wokiste și neoliberale.

Timp de trei ani, s-au făcut petiții, rezoluții parlamentare și crearea unui grup de experți responsabil cu „păstrarea independenței și imparțialității judecătorilor”, însă fără rezultat, atât de eficient a fost lobby-ul. În ceea ce privește Curtea Supremă americană, aceasta a fost politizată până la moarte, iar Curtea Constituțională franceză, care este compusă din membri ai puterii care sunt în întregime devotați cauzei lor, a devenit doar o cameră de înregistrare a deciziilor guvernamentale, așa cum a demonstrat-o recenta sa decizie privind legea pensiilor. Ea și-a luat chiar libertatea de a interzice utilizarea referendumurilor!

Dar independența judecătorilor și imparțialitatea instanțelor nu sunt singurele în discuție. Extrateritorialitatea anumitor drepturi, în special a celui american, precum și privilegiul jurisdicției universale pe care și l-au arogat anumite jurisdicții sunt, de asemenea, problematice. Acestea scurtcircuitează drepturile și, prin urmare, libertățile naționale, în măsura în care își impun regulile în absența oricărei decizii democratice.

Atunci când un judecător obscur din Carolina de Nord îl dă în judecată pe Julian Assange și îl încarcerează într-o închisoare britanică de maximă securitate, sfidând legea engleză, unde este legea? Când instanțele americane își permit să amendeze companii europene cu miliarde de dolari pentru că au folosit „abuziv” dolarul, când Congresul impune sancțiuni arbitrare și confiscă ilegal activele unor companii sau persoane fizice pentru că nu au fost aprobate de ONU, singurul furnizor de drept internațional, unde este legea? Unde este respectul pentru proprietatea privată garantat de constituțiile țărilor democratice, inclusiv Elveția?

Și dacă orice tribunal occidental este competent să judece un criminal de război, înseamnă că orice tribunal african, chinez sau rus este competent să judece crimele de război comise de occidentali în Irak, Serbia și în alte părți ale lumii, deoarece aceste crime nu sunt supuse niciunui termen de prescripție. Dacă legea unui anumit stat este superioară tuturor legilor internaționale, care este rostul dreptului internațional?

Pentru a justifica superioritatea dreptului occidental față de dreptul internațional al ONU și față de legile naționale, Occidentul și Statele Unite invocă în mod constant „ordinea bazată pe reguli”. Dar care sunt aceste reguli? La ce se referă acestea? Cine le-a stabilit și în conformitate cu ce proceduri democratice? Nimic din toate acestea nu este specificat. Este foarte asemănător cu legile din vechiul regim, pe care se presupunea că le cunoaștem, dar care au fost ținute secrete pentru că nu au fost publicate într-un jurnal oficial…

Țările noastre, care se mândresc cu faptul că sunt state de drept și democrații care respectă libertățile cetățenilor, se dovedesc, dacă privim cu atenție, a fi foarte înclinate să își încalce propriile legi de îndată ce apare o criză: atentatele din 11 septembrie 2001 și războiul împotriva terorismului, criza economică din 2008 și 2023 și salvarea băncilor, pandemia de covid și suspendarea libertăților prin impunerea unui pașaport de vaccinare, războiul din Ucraina etc. Atunci când s-ar cuveni să fie primii care să dea un bun exemplu și să împiedice ca legea celui mai puternic să aibă ultimul cuvânt.

Autor: Guy Mettan

Notă

Cum poate fi explicat războiul din Ucraina? De ce a izbucnit? Pentru occidentali, Rusia a fost cea care, fără niciun motiv, a atacat cu sălbăticie Ucraina. Această narațiune convenabilă este repetată în mass-media de belicoșii care susțin un război total împotriva inamicului rus. Pentru a înțelege această hotărâre, Guy Mettan merge mult înapoi în istorie, la împăratul Carol cel Mare. El examinează fără tabu-uri liniile forțelor religioase, geopolitice și ideologice care alimentează rusofobia occidentală și teama de presupusul invadator rus. Demontează izvoarele discursului rusofob care au ca efect să împingă tot mai departe șansele de pace și reconciliere.

Citiți și:
Când vine vorba despre respectarea legii și ordinii internaționale, State Unite sunt foarte flexibile
Suveranitatea națională ca reper
Soros vrea să creeze ‘homo sorosovici’. Cum ‘sponsorizează’ Soros și Bill Gates OMS, Consiliul Europei și ONU

yogaesoteric
25 mai 2023