Sunt francmasonii cu mult mai puternici decât am fi crezut?
Teorii ale conspiraţiei susţin aceasta de ani de zile. O arhivă secretă dezvăluie însă că într-adevăr e posibil ca francmasonii să fi trasat istoria Marii Britanii
Secole la rând s-au învăluit în mister. Istoria lor este obscură, iar originile acestei organizații sunt absconse chiar și pentru ei.
Ritualurile lor se derulează în secret, iar membrii depun un jurământ melodramatic, plin de sinistre amenințări: „să-mi fie tăiat gâtul, limba smulsă din rădăcini și să fiu îngropat în adâncul mării” în cazul încălcării jurământului.
Însă numeroasele semne de întrebare și speculații au apărut datorită influenței exercitate de această organizație din umbră până în inima cercurilor conducătoare: politicieni de frunte, persoane cu un înalt rang militar, diplomați și spioni, șefi ai poliției și oameni de știință.
Este vorba, desigur, despre francmasonerie. Conform unei arhive secrete a membrilor organizației, făcută publică în luna noiembrie 2015, numărul liderilor francmasoni din istoria Marii Britanii este cu mult mai mare decât s-ar fi crezut, chiar și de către conspiraționiști.
Lista publicată anul trecut prezintă peste două milioane de nume incluzând cel puțin cinci regi (cei mai recenți fiind Edward al VII-lea, Edward al VIII-lea și George al VI-lea), actualul Duce de Kent, oamenii de stat Winston Churchill și Lordul Kitchener, geniul militar Ducele de Wellington, autorii Rudyard Kipling și Arthur Conan Doyle, fostul fotbalist și antrenor Sir Alf Ramsey, exploratorul Ernest Shackleton, cercetătorul care a descoperit penicilina, Sir Alexander Fleming, dar și Oscar Wilde.
Conform estimărilor, există 250.000 de masoni în Marea Britanie și șase milioane în întreaga lume. Deși numărul lor este relativ mic, ei exercită o considerabilă influență în toate sectoarele societății.
Simpla menționare a francmasoneriei – una din cele mai vechi și mai mari organizații pretins nereligioasă – garantează apariția unei explozii de reacții contradictorii. Apărătorii se grăbesc să arate către tradiția organizației de a strange fonduri pentru acte de caritate și site-urile oficiale care promovează apartenența la francmasonerie ca fiind un „hobby plăcut”.
Într-adevăr, de exemplu, site-ul Marii Loje Unite a Angliei (United Grand Lodge of England) recomandă înscrierea în masonerie pentru „dezvoltarea unor noi prietenii și relații”.
Dar aceste relații strânse nu conduc oare la prea multă putere acordată unor indivizi care favorizează frații masoni în orice domeniu, de la promovare până la afacerile pe care le întreprind? Listele cu membri sunt foarte greu de obținut, fiind astfel imposibilă detectarea corupției.
Alții consideră francmasoneria, cu ceremoniile oculte, cu strângerile secrete de mână, cu şorţurile din piele de miel, cu brâie brodate și inelele de aur, cu simbolurile ei emblematice: echerul și compasul – ca fiind o simplă pantomimă.
Nu există, până la urmă, prea multe „societăți secrete” ai căror membri să facă legăminte legați la ochi, cu pieptul dezgolit, cu lanțuri la gât și un pumnal la inimă și cu pantalonul suflecat la piciorul stâng.
În urmă cu un an, studiind arhivele complete ale membrilor francmasoneriei engleze, din 1751 până în 1921, site-ul genealogic Ancestry a descoperit că minim cinci oameni implicați în ancheta oficială a scufundării Titanicului au fost francmasoni. Site-ul argumentează că aceasta poate să fi influențat rezultatul anchetei, în urma căreia figurile cheie implicate au fost exonerate de orice vină.
În urma studierii acestor arhive, s-a afirmat că unul dintre criminalii cei mai cunoscuți din istorie este, de asemenea, posibil să fi fost francmason. Potrivit ultimei cărți a lui Bruce Robinson, autorul filmului Withnail & I, criminalul notoriu Jack Spintecătorul a fost, de asemenea mason. Se ridică întrebarea dacă identitatea sa a fost acoperită, permițându-i-se astfel să-și continue crimele, ce a dus la moartea a cel puțin cinci femei.
Site-urile lojilor masonice din zilele noastre, acelea care se străduiesc mai mult formal să diminueze aura de secretomanie, insistă asupra moralității membrilor și neagă folosirea statutului acestora în ascensiunea profesională. De-a lungul secolelor însă, activitățile clandestine ale francmasonilor au convins multă lume că acest grup „fratern” nu a dus la nimic bun.
A ieșit la iveală săvârșirea multor nereguli grave. Fostul arhitect și francmason John Poulson a fost închis timp de șapte ani după ce a fost găsit vinovat, în 1974, că a mituit numeroase figuri politice pentru a câștiga contracte. Judecătorul l-a numit pe Poulson „un om incalculabil de malefic” și condamnarea sa a precipitat demisia secretarului de stat Reginald Maudling, care a fost directorul firmei lui Poulson.
Începuturile francmasoneriei în Marea Britanie par să dateze cel puțin din secolul al XIV-lea. Francmasonii cred că rădăcinile lor – precum și numele și simbolurile lor – provin de la masonii care au construit marile catedrale medievale, precum Salisbury, începută în 1220.
Cu certitudine, la sfârșitul secolului al XVII-lea, existau mai multe loje concentrate pe teritoriul insulelor britanice și minim șapte în Londra. În iunie 1717, patru loje din Londra s-au unit și au format „Marea Lojă”, care și-a publicat constituția în anul 1723.
În următoarele decenii, masonii au început să atragă în rândurile lor tot mai mulți oameni influenți din societatea londoneză, inclusiv membri ai societății regale, artiști și scriitori precum William Hogarth, Alexander Pope și membrii ai aristocrației, chiar duci.
Francmasonii au inaugurat, în anul 1776, o sală somptuoasă drept sediu al Marii Loje, în strada Great Queen, din centrul Londrei, care mai apoi a fost înlocuită, în anii ʼ30 de monolitica Sală a Francmasonilor.
Rețeaua lor de influență s-a răspândit rapid în țară și în societate. Unele loje se reuneau în taverne sau hanuri – iar astăzi, mulți taximetriști, instalatori și chiar măturători sunt masoni. Există și două loje pentru femei.
Cu toate că masonii insistă că întâlnirile lor secrete nu ascund nicio activitate abjectă, aceasta nu este întotdeauna adevărat. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, de exemplu, o lojă din Brentford a fost acuzată de complot pentru uciderea regelui George al III-lea. Cu toate acestea, existența acestei conspirații nu i-a împiedicat pe cei doi fii ai monarhului, George al IV-lea și William al IV-lea să devină francmasoni.
Masoneria și-a luat cu adevărat avânt după cele două Războaie Mondiale. În trei ani după Primul Război Mondial au fost create 350 de loji, iar în trei ani după cel de-al Doilea Război Mondial au fost create aproape 600 de loji. Francmasonii susțin că acest lucru s-a datorat numărului mare de bărbați care „au vrut să continue camaraderia apărută între ei în timpul războiului, dorind un loc liniștit într-o lume puternic schimbată și aflată într-o continuă schimbare”.
Chiar dacă ar fi adevărat, aceasta nu răspunde întrebării pe care mulți au pus-o de mai bine de trei secole despre activitățile lor: cine beneficiază de pe urma a ceea ce fac ei, indiferent ce ar fi aceasta? Francmasonii înșiși sau întreaga societate?
Masonii nu neagă că mare parte din generozitatea lor este îndreptată către împlinirea scopurilor organizației și către adepții lor, adesea sub forma îngrijirilor medicale și educației. Nu e nimic rău în crearea unei societăți pentru beneficii reciproce. Beneficiază și cauzele bune. Anual, francmasoneria oferă 1 milion de lire Colegiului Regal al Chirurgilor „pentru binele omenirii”. Cu siguranță că mulți membri sunt decenți și onești, cu intenții altruiste.
Dar e greu de crezut, având în vedere legăturile strânse dintre membri, că aceștia nu se favorizează reciproc, închizând ochii când nu ar trebui, promovând pe nedrept, semnând contracte și înțelegeri pe la spate și gratulându-se în toate felurile cu beneficii care nu sunt disponibile pentru alții.
Între toate aceste opinii contradictorii, cine are dreptate? Citiți mai departe și judecați singuri.
Francmasonii au ascuns adevărul despre scufundarea Titanicului?
La scurt timp după scufundarea Titanicului în data de 4 aprilie 1912, au apărut cereri din ambele părți ale Atlanticului pentru cercetarea motivelor din cauza cărora vasul s-a scufundat chiar la inaugurarea sa și de ce au fost atât de puțini supraviețuitori.
Explicația potrivit căreia ciocnirea cu un iceberg a fost cauza scufundării Titanicului a fost primită ca o glumă în Marea Britanie.
În Statele Unite, Senatul a acuzat atât proprietarul vasului, compania White Star Line, cât și Ministerul Comerțului Britanic pentru că a permis lansarea la apă a vasului cu foarte puține bărci de salvare.
În Marea Britanie, cercetarea oficială a fost extrem de îngăduitoare până la punctul de a fi o farsă – posibil datorită implicării la nivel înalt a unor masoni importanți, care ar fi putut avea interesul să-i acopere pe colegii lor implicați în producerea tragediei.
Investigația a fost condusă de un francmason, Lordul Mersey, inițiat al unei loji din Londra, în anul 1881. Ministrul Comerțului, Sydney Buxton a fost, de asemenea, și el mason, membru al unei loji londoneze. Lordul Pirrie, directorul șantierului din Belfast, unde s-a construit Titanicul și director al companiei White Star a fost, de asemenea, mason.
S-a descoperit, de asemenea, că doi dintre experții anchetatori au fost francmasoni. Profesorul John Biles, specialist în arhitectură navală, era înscris în Loja Clausentum din Woolston, Hampshire, din 1890, iar Edward Chaston, inginer expert în marină, aparținea de Loja St Nicholas din Newcastle, din același an.
Astăzi este dificil să stabilim cu exactitate dacă acești oameni au complotat pentru subminarea investigației, dar este evident că toți aveau interesul comun de a nu duce ancheta prea departe, așa cum mulți cred că deja a fost dovedit.
În finalul anchetei s-a stabilit că Ministerul Comerțului, compania White Star și căpitanul vasului nu au avut nicio vină. Doar viteza mare și icebergul au fost cauzele scufundării Titanicului.
Francmasonii au ascuns identitatea lui Jack Spintecătorul?
Crimele săvârșite de Jack Spintecătorul în Estul Londrei în 1888 au fost atribuite mai multor persoane. Această teorie a fost susținută de personalități precum autorul Lewis Carrol, artistul Walter Sickert și chiar de Ducele de Clarence, fiul cel mare al lui Edward al VII-lea.
Autorul Bruce Robinson, în noua sa carte – They All Love Jack: Busting The Ripper (Toți îl iubesc pe Jack: Dezvăluiri despre Spintecător) – susține că faimosul criminal era cântărețul Michael Maybrick care, deși avea o profesie umilă, făcea parte din Supremul Mare Consiliu al Francmasonilor (the Supreme Grand Council of Freemasons), fiind protejat de poliția împânzită la rândul ei de masoni.
Robinson își argumentează teoria pe baza unui desen straniu, cu simboluri masonice, descoperit la locul unei crime. Mai mult decât atât, el susține că tăieturile de pe fața victimei Catherine Eddowes reprezentau o pereche de compasuri – un binecunoscut simbol masonic.
„Întreaga clasă conducătoare era compusă din francmasoni, de la cei așezați pe tron până la ultimul moștenitor. Ideea cea mai importantă în Francmasonerie este că orice ar fi, se protejează frăția – asta s-a petrecut”, spune Robinson.
Datorită publicării arhivelor francmasoneriei, putem observa că multe persoane importante în investigația care a avut loc atunci erau membre ale acestei societăți secrete.
Comisarul Poliției Metropolitane la acea vreme, Sir Charles Warren, și colegul său inspectorul-șef Donald Swanson erau francmasoni, precum și doi procurori care s-au ocupat de faimosul caz. S-a mai descoperit că trei dintre medicii care au examinat victimele au fost masoni.
„Aceștia nu îl protejau neapărat pe Spintecător, cât sistemul din care făceau parte. Și ca să protejeze sistemul, erau nevoiți să îl protejeze pe Jack, iar el era conștient de acest lucru”, mai spune Robinson.
Francmasonii l-au protejat pe criminalul „Furia străzii”?
Francmasonul Kenneth Noye, numit și „infamul ticălos”, a primit o sentință pe viață pentru uciderea cu sânge rece a lui Stephen Cameron în 1996.
Încă de la o vârstă fragedă, Noye s-a ocupat cu ticăloșii precum furtul de bani, vânzarea de biciclete furate și a fost implicat în acte de violență.
Și-a făcut ucenicia în tâlhărie timp de 20 de ani, cât a trăit alături de alți hoți, până când a fost arestat în 1977, la vârsta de 30 de ani, pentru deținere de bunuri furate.
Noye a reușit să evite acuzațiile, pentru că era informator al poliției dar probabil și pentru că a hotărât să se înscrie într-o lojă francmasonică din Hammersmith. Mai târziu s-a aflat că fusese propus ca membru de doi ofițeri de poliție și că a avansat repede, fiind aproape de a deveni Maestru al Lojei.
În următorii ani Noye a construit un adevărat imperiu criminal cu activități în întreaga lume. Făcea contrabandă cu droguri și aur și a fost implicat în celebrul jaf Brink’s-MAT din 1983, când au fost furate lingouri de aur, diamante și bani în valoare de aproximativ 79 milioane de lire.
Statutul de mason nu a putut să-l scape în acest caz de sentința de 14 ani închisoare cu executare, fiind exclus din francmasonerie, dar abia la trei ani după condamnare.
Citiți și:
Strania mentalitate masonică – un articol de MIRCEA ELIADE
Mărturiile unui fost francmason, Albert Vigneau
Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la o comandă ce a fost dată de francmasoni
yogaesoteric
18 mai 2016