Sunt suficient de mulți țărani autohtoni cât să hrănească orașele mari, întrebarea e cât de dispuși suntem noi să venim în întâmpinarea lor

Fiecare om este bun la ceva și poate veni cu acest dar al său în întâmpinarea celorlalți, iar pe măsură ce eforturile se pun cap la cap, mai mulți oameni pot crea împreună o comunitate de întrajutorare, care să stimuleze și din care să beneficieze toată lumea – aceasta pare a fi concluzia unui popas cultural alături de Adriana Benedek, autoarea inițiativei Adoptă un țăran și cofondatoare a centrului comunitar Okianoteca din Brașov.

Tânăra voluntară a ținut o conferință despre implicarea socială dinaintea sibienilor de toate vârstele, adunați vineri, 5 aprilie, la „Biserica Tuturor Sfinților” din cartierul Vasile Aaron, la granița dintre Sibiu și comuna Șelimbăr. Gazde au fost preotul paroh Mihai Petian și profesorul Manuel Valeriu, care și-au făcut o tradiție din desfășurarea de întâlniri culturale, dintre care cele mai recente în cadrul programului Tineri de excepție ai României.

„Adoptă un țăran este un proiect național prin care identificăm gospodari, ne asigurăm că sunt producători autohtoni, unii dintre ei chiar tineri care s-au mutat la țară și au urmărit să-și câștige existența din activități agricole, îi promovăm în mediul on-line cu titlu gratuit, dar cu condiția de a fi dispuși să primească în vizită pe oricine dorește să îi cunoască. Am ajuns astfel la o comunitate de vreo 80 de oameni activi pe care îi promovăm și care au porțile deschise: poți merge la ei să culegi roșiile, să mulgi vaca, dar se organizează și activități de grup, în care ajutăm la strânsul cartofilor, la evenimente de gospodărie, la curățat saivanul ș.a. S-au strâns sute de doritori care se implică, pentru că însetează, de fapt, după copilăria lor, după înțelegerea propriilor rădăcini și tradiții.

Proiectul urmărește să îl scoată pe om din mediul urban și toxic, măcar de câteva ori pe an, în mediul rural, alături de oameni care muncesc pământul, care au drag de elementul autohton și de credință. Astfel, creăm niște mici comunități unde oamenii se pot simți ca pe vremuri, iar ecoul pe care îl stârnim este foarte benefic, avem chiar o familie de tineri care au decis să se mute cu traiul la țară. Nu este vorba doar despre a găsi țărani pentru a avea noi ce mânca, ci despre a ne reconecta fiecare dintre noi la firescul nostru, despre a ne aduce aminte cine suntem și a recrea acel echilibru de care avem nevoie și pentru trup, și pentru minte, și pentru suflet”, își începe povestea Adriana Benedek, care desfășoară din 2016 proiectul național Adoptă un țăran!.

„Sunt suficient de mulți țărani autohtoni cât să hrănească orașele mari. Dacă mergeți cu sinceritate și bateți din ușă în ușă prin satele din jurul marilor orașe, găsiți oameni care au surplus în fiecare gospodărie. Dacă toți oamenii aceștia s-ar aduna în comunități, în fiecare județ, ar putea veni o dată pe săptămână cu produsele lor în marile orașe sau am merge noi înspre ei, s-ar crea o legătură directă și o sursă de hrană sănătoasă. Noi toți am avea de câștigat.

Adopția unui țăran înseamnă că dacă ai luat azi produse de la el, vei mai lua și mâine, și săptămâna viitoare, nu te vei duce numai la supermarketuri. Dacă ai luat lapte de la un țăran și ai văzut cât e de bun, nu te lenevi să te duci după el și săptămâna viitoare!

Practic, noi încercăm să educăm oamenii să înțeleagă cât este de important să comunice între ei. Noi nu intermediem nimic, doar punem la dispoziție numere de telefon de la țărani, organizăm târguri periodice unde îi pot cunoaște pe țăranii pe care îi avem în program și pot degusta produsele care le plac, pentru a decide pe cine își doresc să adopte. Apoi, oamenii rămân în contact direct, se creează o legătură între ei, încep să se viziteze, noi nu mai avem apoi treabă, doar primim mesaje de mulțumire de la oamenii care se conving singuri de cât de bine este.”

Problemele apar din pricina însingurării, a nepăsării și a lenei în care se complace orășeanul zilelor noastre, care își duce viața pe internet și se aprovizionează prin curier.

„Greșeala e a noastră, că mergem la piață și căutăm doar cele mai frumoase roșii, fără să ne uităm la cele mai mici, care țin doar trei zile, dar sunt făcute din semințe românești. Dacă gospodarul are cui să vândă, el produce și vinde, iar dacă nu, se adaptează și el, produce după cerințele marilor lanțuri, că nu poate să moară de foame.

Pentru a face un proiect de genul acesta nu e nevoie de mulți oameni, doar de o mână de voluntari. Lucrurile se pot face. Toată lumea are un prieten care are mașină. Ne adunăm, punem mână de la mână, mergem în împrejurimile orașului la sfârșit de săptămână și găsim măcar 5-6 gospodari autohtoni care să fie dispuși să și stea de vorbă și pe care, apoi, îi susținem prin consum și promovare. Proiectul nu e al meu, nu îl țin pentru mine, poate oricine să îl facă în zona de care aparține.”, susține Adriana Benedek.

Implicarea socială nu înseamnă doar să promovezi oameni care produc alimente sănătoase, ci să urmărești să inițiezi la rândul tău proiecte de succes, cum ar fi un spațiu de întâlnire în mijlocul orașului, cu activități zilnice care să vină în întâmpinarea căutărilor oamenilor și să îi facă să se adune la un loc.

„Al doilea proiect este un pretext pentru generația noastră de a ieși din mediul on-line și a ne întâlni într-un cadru stabil, în Brașov pe str. Mureșenilor, peste drum de Piața Sfatului, într-o fostă librărie (librăria Okian) pe care am urmărit să o reînviem (proiectul Okianoteca), combinând partea de cultură, de cateheze, de conferințe, de ateliere și de produse autohtone țărănești într-un singur loc. Am păstrat anumite părți din fosta librărie, precum colțul de carte duhovnicească și cel de manuale de limba engleză. Toate eforturile pe care le-am avut, alături de niște prieteni dragi, le-am adunat într-o formă concretă, într-un spațiu. Acesta a fost gândit în așa fel încât să pună la dispoziția oamenilor tot ce au nevoie: 7-8 activități pe săptămână, dintre care câteva întâlniri și cateheze alături de preoți din Brașov și din alte locuri, ateliere gratuite de pictură, de încondeiat ouă, cursuri de teatru pentru copii, seminarii de filosofie, lecții de alimentație sănătoasă, prezentări ale istoriei și arhitecturii orașului, activități pentru copii și tineri ș.a.

Ceea ce urmărim să facem este să hrănim pe fiecare om, indiferent de categoria din care face parte, indiferent dacă e din Biserică sau nu, dorim să conturăm un spațiu unde să se întâlnească toți și să se apropie mai mult de Dumnezeu și de semeni. Am creat o micro-comunitate, căutând să unim cele două direcții, cea culturală a atelierelor din librărie și cea de alimentație sănătoasă din proiectul Adoptă un Țăran.

Toate acestea se petrec abia de o lună de zile, începând din 1 martie 2019. Este uimitor să vezi cum într-o singură lună am reușit să adunăm peste o sută de oameni într-un singur spațiu, în condițiile în care ne plângeam că în oraș nu se petrece nimic și că oamenii nu se adună, dar de fapt nu exista un loc unde să se adune, iar treaba asta poate fi replicată foarte ușor oriunde în țară, fără să ai nevoie de foarte multe, în afară de inițiativă, spațiu, voluntari și ajutor venit din partea comunității. Noi putem face fiecare atât cât poate, unul știe să facă ceva, altul e bun la altceva, uniți-vă!”, este îndemnul pe care îl lansează Adriana și Florin de la Okianoteca din Brașov.

Citiți și:

Pământul românesc, o mană cerească în condițiile crizei alimentare și energetice mondiale 
România ar putea deveni un El Dorado al Europei, dacă ar autoriza 100.000 de ferme țărănești în regim agroturistic! 

yogaesoteric
16 mai 2019