Tabloidele britanice şi euromiturile lor

UE impune curbura castraveţilor, interzice coafezelor să poarte tocuri şi finanţează chiar şi un film porno. Aceste mituri privind deciziile executivului de la Bruxelles sunt totodată inepuizabile şi false şi provin adeseori din aceleaşi surse: ziarele de scandal britanice. Așa-zisele reglementări absurde au dat naștere atât de multor plângeri încât Reprezentanţa engleză a Comisiei Europene a creat o secțiune specială pe site-ul său pentru a nega aproape şaptezeci de „euromituri” difuzate de tabloidele Albionului.

Vă mai amintiţi de vremurile când gogoşile pufoase au dispărut de pe tarabe şi au fost înlocuite cu nişte chestii în ambalaje de plastic şifonate, din care se prelingeau diverse, care poate ieri ar fi putut fi gogoşi proaspete, cu condiţia să nu fi fost băgate în plastic? Uniunea Europeană ar fi impus aceste ambalaje, au explicat atunci negustorii. Ei bine, nu. Era un mit.

Euromitul privind povestea finanţării filmului regelui porno-ului, Robert Rosenberg pune în evidență foarte bine efectul bulgărelui de zăpadă: informaţiile se adaugă una alteia, ajungându-se la următorul rezultat: „încă o prostie venită de la UE!”. Chiar dacă nu există decât 10% de adevăr în ele.
Pavel Poc, deputat european social-democrat, a studiat cum se nasc miturile în jurul deciziilor UE. El le adună, le demontează şi le caută motoraşul, depistând explicaţia întregii poveşti. Colecţia sa conţine adevărate comori. De exemplu, mitul potrivit căruia UE reglementează dimensiunea prezervativelor. Şi, când a încercat să înţeleagă cum se nasc aceste euromituri, a descoperit că acestea veneau în majoritate din mass-media britanică.

„Calea standard – explică Pavel Poc – este aceasta: un ziar de scandal britanic scoate o informaţie din vreo nouă directivă europeană din actualitatea bruxelleză. Şi face din ea un titlu delicios şi exploziv, care este apoi preluat de jurnalişti în străinătate. (…) Probabil, în parte, datorită unei traduceri imprecise, aceştia însoţesc titlul respectiv de comentarii din partea unor politicieni locali, care se complac să încarce UE cu tot ce le pică sub mână. Şi aşa merge treaba.”

UE finanţează un film porno

„Incredibil! În timp ce spitalele şi şcolile abia reuşesc să obţină câteva coroane (moneda cehă) din partea UE pentru cumpărarea de echipamente vitale, actorul de filme pornografice, acum la pensie, Robert Rosenberg a obţinut finanţare pentru un film documentar despre viaţa lui”, scria un tabloid ceh, în luna septembrie 2012. Site-ul Parlamentní listy a mai pus puţin gaz pe foc cerând unor politicieni cehi părerile lor asupra acestei informaţii scandaloase. Ce au răspuns aceştia? Mulţi dintre ei nu au părut surprinşi, făcând doar observaţia că Uniunea Europeană este oricum un mare balamuc.

Şi, de fapt, care este adevărul? Prin programul său Media, UE sprijină creaţia cinematografică. Dar singura legătură între fostul actor porno şi UE este că filmele sale continuă să fie vândute în UE. Şi, într-adevăr, în Slovacia se pregătea un film documentar despre Rosenberg – viaţa regelui porno, la pensie… Regizoarea documentarului se înscrisese la două ateliere europene. Dar participarea ei la primul a fost refuzată şi, din propria ei iniţiativă, şi-a retras documentarul din proiecţia prevăzută pentru al doilea. Asta-i tot.

Coafezele nu mai au voie să poarte tocuri

Încă o informaţie pe cinste. În aprilie 2012, zvonul s-a răspândit pe site-urile din Cehia: funcţionarii de la Bruxelles pregătesc o nouă directivă care va limita libertatea coafezelor. Din motive de securitate, se pare, acestea nu vor mai avea voie să poarte tocuri. De fapt, nu se pregătea nicio directivă. „A avut loc doar o întâlnire la Bruxelles a asociaţiilor patronale de coafori. Aceasta întrunea angajatori şi sindicate. Cele două părţi au ajuns la un acord presupus să îmbunătăţească condiţiile de muncă ale coaforilor. Tabloidele britanice au agăţat vestea şi au umflat-o cu generozitate. Şi astfel, informaţia a ajuns în Republica Cehă”, povesteşte Pavel Poc, care a primit apoi un e-mail de la o asociaţie cehă de coafori, cerându-i să pună capăt acestei absurdităţi. Această asociaţie făcea parte dintre semnatarii acordului. Dar nici ei nu mai recunoşteau informaţia care, plecată din Bruxelles, trecuse prin Londra înainte de a ateriza la Praga.

Interdicţia castraveţilor cu o curbură excesivă

De acum înainte, unghiul de curbură al castraveţilor autorizaţi pentru vânzare nu trebuie să fie mai mare de 20 de grade. Asta pentru a fi mai uşor pentru consumator de a calcula cât conţine fiecare pachet. Dar şi pentru a putea stoca mai mulţi castraveţi în recipiente. Sub presiunea legumicultorilor, normele naţionale disparate au fost armonizate. Acum, castraveţii şi bananele mai drepte vor avea o altă clasificare decât cele mai curbate. Norme similare impun, de exemplu, cantităţile maxime de metale grele din produsele alimentare. De fapt, statele reglementau deja această curbură în propriile norme naţionale. Ele nu au făcut decât să armonizeze recent aceste norme.

Şi cum rămâne cu gogoşile plastifiate? Alarmă falsă. Uniunea Europeană a decretat doar că ar trebui să poată fi cumpărate gogoşi ambalate alături de gogoşile proaspete, în caz că cineva ar dori să fie mai sigur că mâncarea lui a fost atinsă de cât mai puţine mâini străine. Nimic mai mult. Când adevărul a fost stabilit, vânzătorii de gogoşi le-au scos din nou din ambalajele lor.

Cum este totuși posibil să fie luate în serios astfel de aberații? Nu este deloc un mit că UE reglementează tot felul de mărunţişuri, de la curbura castraveţilor până la dimensiunea ouălor de ciocolată. Toate aceste norme ce par inutile sunt impuse de piața liberă, susțin oficialii europeni. Și există într-adevăr foarte multe reglementări – de exemplu, numărul de decizii europene în ultimii treizeci de ani a crescut de la 1 300 la peste 17 000, iar numărul de directive active s-a triplat.

Sursa: Mlada Fronta DNES, Praga
https://www.mfdnes.cz/

Citiţi şi:

Euromiturile evidente şi Armaghedonul economic

Dezinformare «made in Romania»

yogaesoteric
14 mai 2014