„Te-ai vaccinat? Când te vaccinezi? Niciodată!”

De ceva timp, aud tot mai des o întrebare care devine un laitmotiv al zilelor noastre: „Te-ai vaccinat?”. Sau „Când te vaccinezi?”. Sunt puse cu atâta lejeritate de parcă aș fi fost întrebat dacă am cumpărat verdețuri din piață sau dacă merg în Grecia în concediu.

Nu îmi amintesc să mă fi întrebat cineva vreodată dacă mi-am vaccinat copiii sau dacă m-am vaccinat când am plecat în vreo țară tropicală, dar acum, vecini, colegi sau prieteni sunt curioși dacă sunt și eu în pas cu moda și cu lumea și m-am înțepat cu serul propovăduit de autorități drept salvatorul omenirii.

Acest trend lansat la începutul anului 2021 a strâns deja zeci de milioane de adepți, însă nu mă va convinge cumva să le urmez exemplul. Și nu neapărat pentru că și tatăl meu, medic de profesie, m-a sfătuit să nu mă vaccinez, așa cum nu o face nici el, și nici pentru că există o șansă la mie sau la zece mii să o mierlesc din cauza vaccinului salvator. Și nici măcar de teama unor efecte secundare, la care nimeni nu se gândește acum, dar care ar putea apărea peste câteva luni sau chiar ani.

Motivul meu principal este legat de un fragment din Noul Testament, mai exact din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, care mi-a rămas cumva în suflet și în conștiință din momentul în care l-am citit prima oară în urmă cu mulți ani, când eram doar un copil.

Este vorba de capitolul 13, unde este scris: „Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

Mereu m-am gândit la aceste vorbe și îmi spuneam că nu voi apuca eu zilele acestea, dorindu-mi în sinea mea asta. Numai că tot ceea ce începe să se petreacă în lume mă duce fix cu gândul la venirea Apocalipsei. Chiar dacă nu sub forma prezentată în Biblie.

Nu apare pe undeva numărul fiarei, 666, dar dovada vaccinului anticovid pare să devină monedă de schimb pentru orice în viitorul apropiat. Nu te vei mai putea angaja, nu îți vei mai putea înscrie copiii la școală, nu vei mai putea călători, nu vei mai putea merge la diferite evenimente.

Așa că mi-am pus întrebarea: „Eu ce fac într-o asemenea situație în care mă confrunt tocmai cu faptul de care m-am temut aproape toată viața mea?”

Nu îi judec pe cei care decid să se vaccineze, înțeleg chiar că persoanele în vârstă își doresc să trăiască mai mult și vaccinul, cel puțin teoretic, le poate oferi o speranță în acest sens, înțeleg că unii fac asta pentru a putea călători în voie, fără să mai tot facă teste după teste în care să li se tot bage pe gât și pe nas un bețișor în căutarea virusului, înțeleg că micii întreprinzători se vaccinează de teama de a sta mereu la cheremul autorităților, care le pot închide și redeschide afacerile.

Nu înțeleg, însă, de ce oare cunoscuți de-ai mei mă invită la diverse activități de grup doar cu condiția de a mă vaccina? Cum de toate virtuțile unui om pălesc pe lângă acest vaccin?

Se va ajunge în situația în care oameni de valoare într-un domeniu vor fi dați la o parte în favoarea unora a căror singură calitate va fi că au acel pașaport de vaccinare. De aici până la a fi stigmatizați de întreaga societate vaccinată nu va mai fi decât un pas.

Și deși mulți vor spune că această gândire este de Evul Mediu, acesta este principalul motiv pentru care aleg să nu mă vaccinez.

Mi-am asumat de la început că mă pot lovi de acum încolo de discriminări din acest punct de vedere și că nu voi mai putea părăsi România, deși mi-aș fi dorit să mai văd sau revăd câteva locuri de pe acest pământ.

Îi sunt, însă recunoscător lui Dumnezeu pentru ce am putut vedea și pentru ce mi-a oferit până în prezent. Iar frica de a mă îmbolnăvi este departe de mine, încrezător fiind că Cel de Sus are grijă cumva de mine, așa cum s-a petrecut și până acum.

Așa cum nu am avut nicio problemă după ce am fost în aceeași mașină și în aceeași încăpere, puțin chiar fără mască, și am dat mâna cu un coleg care peste doar o zi a fost testat pozitiv cu covid și a ajuns chiar la spital cu pneumonie.

Dacă am fost ocrotit până acum, am credința că la fel va fi și de acum încolo. Dar eu refuz să mă însemnez cu ceva ce ar putea fi din partea necuratului. Până la urmă, aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească ștampila fiarei…

Autor: Bogdan Socol

Citiți și:
Vaccinul vieţii
Religia vaccinului
12 motive pentru care nu mă vaccinez

yogaesoteric
21 ianuarie 2022