Suntem mereu ocupaţi, pe fugă, suprasolicitaţi, stresaţi, ne simţim efectiv copleşiţi de viaţă, cu sentimentul constant de a nu fi în măsură să ne oferim nici măcar o pauză.
Când am început să fim atât de ocupaţi? Şi cine a declanşat capcana? Observăm că acum orele zboară cât ai clipi, la aceasta adăugându-se şi percepţia noastră că nu avem timp, ceea ce înrăutăţeşte lucrurile. Este adevărat că suntem împovăraţi de multe angajamente, dar cei care studiază planificarea timpului susţin că suntem mai puţin ocupaţi decât credem.
Am avea oportunităţi de a face ceea ce ne place, cu condiţia să le recunoaştem şi să nu le pierdem. Tocmai acesta este punctul de plecare al unei cărţi, intitulată Overwhelmed (Copleşiţi), care face subiectul acestui articol. A fost scrisă de către Brigid Schulte, reporter de la Washington Post care, la fel ca mulţi dintre noi, face eforturi pentru a concilia viaţa de familie şi munca; a rămas foarte surprinsă atunci când un expert i-a spus că de fapt are timp liber: dacă l-ar calcula, ar descoperi că are suficient. 30 de ore pe săptămână, în medie. Aceasta este cifra calculată pentru femei de către John Robinson de la Universitatea din Maryland.
Ca urmare, Schulte a început să noteze într-un jurnal activităţile desfăşurate în timpul zilei, făcând aceasta un an întreg. Prin jurnalul ei şi-a dat seama că multe ocupaţii nu erau legate de profesie, dar nici activităţi de petrecere a timpului liber, de exemplu, să asculte ştiri la televizor sau să supravegheze copiii în timp ce aceştia se joacă. Este ca şi cum timpul a devenit poros, nu este atât de uşor de tras o linie între datorie şi plăcere. Poate că ceea ce lipseşte nu este timpul liber, ci ceea ce fiecare dedică pentru sine. Timpul pentru a se bucura de farmecul unui moment.
Schulte a participat la conferinţe pe teme de sociologie şi psihologie, a vizitat ţara în care oamenii au mai mult timp liber (Danemarca), a strâns apoi multe probe.
Când a postat în reţea anunţul „Caut mame cu timp liberˮ, răspunsurile femeilor din America au fost sarcastice: „Dacă găseşti una, ar trebui să o expui într-un muzeu, împreună cu un unicorn, cu o sirenă şi cu un politician cinstitˮ.
De fapt, statisticile arată că femeile sunt mai ocupate decât bărbaţii, aceasta nefiind doar o chestiune de matematică. Timpul care rămâne după lucru şi după ce s-au ocupat de casă şi copii este, atât calitativ cât şi cantitativ, mai mic decât cel al bărbaţilor; ar fi mai mult decât aveau femeile în anii ʼ60, dar este fragmentat, întrerupt în mod constant de cerinţele celorlalţi şi de gândurile cu privire la sarcinile viitoare.
În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, cei tineri, care doresc să se mai dedice şi familiei, au început de asemenea să simtă că timpul este scurt.
Măsurarea modului în care oamenii folosesc cele 1.440 de minute care alcătuiesc o zi constituie o activitate ştiinţifică destul de recentă. Înainte, zilele curgeau şi gata; erau cei câţiva norocoşi ocupaţi să facă ceea ce voiau, şi ceilalţi, implicaţi în ceea ce aveau de făcut. Apoi au venit ceasurile, revoluţia industrială, cursa pentru a maximiza productivitatea în fabrici. Timpul înseamnă bani, şi astfel ziua de lucru s-a prelungit, cel puţin până în anii ʼ50.
Pentru puţin timp am avut iluzia că viitorul ne va aduce mai mult timp liber: în 1930, economistul John Maynard Keynes se aştepta ca în 2030 o săptămână de lucru să fie de 15 ore, în timp ce preşedintele Nixon îşi imagina pentru 1990 un an de lucru de şase luni şi o vârstă medie pentru pensionare de 38 de ani. Dar nu s-a concretizat nimic din toate aceste visuri. Cine mai are încă un loc de muncă plătit lucrează multe ore. Cine nu-l are, îi vine greu să numească timp liber orele petrecute pentru a-şi găsi un loc de muncă. Tehnologiile ne-au eliberat de muncile grele, dar au făcut să fim din ce în ce mai accesibili, mereu disponibili, mereu gata să ne umplem intervalele de timp cu o anumită activitate pe smartphone, sau au ajuns chiar să ne înlocuiască.
Să fii foarte ocupat a devenit aproape o obligaţie socială. Ne plângem că avem prea multe angajamente, dar există, de asemenea, o concurenţă pentru a vedea cine are cele mai multe, spune cercetătoarea Ann Burnett. A fi ocupat este o stare care ne face să ne simţim importanţi.
Pentru a câştiga timp liber putem începe de aici, tăind obligaţiile pe care ni le-am stabilit noi înşine. Pentru restul, este util să ne amintim că fiecare perioadă istorică ne-a rezervat un anumit tip de stres. În trecut, erau războaie, foamete, ciumă. În occidentul de azi, există anxietatea legată de timpul care nu ne mai ajunge şi de modul cum să-l folosim pe cel care ne rămâne.
Citiţi şi:
Sfaturi utile pentru aceia care aspiră să folosească într-un mod înţelept timpul
«Ziua în care am încetat să mă grăbesc» – Povestea înduioșătoare de viață a unei mame foarte ocupate
yogaesoteric
20 decembrie 2017