Teologia ecologistă

„Știința a hotărât” este o formulă folosită adesea pentru a stopa dezbaterea. Dar poate că o expresie mult mai potrivită ar fi „teologia a hotărât”, mai ales când este vorba de schimbările climatice, un domeniu în care ecologiștii urmăresc o agendă agresivă pentru a evita presupusul scenariu apocaliptic spre care s-ar îndreaptă planeta.

Argumentul pentru folosirea acestei expresii este simplu. Știința s-a schimbat frecvent de-a lungul istoriei umane. Pe de altă parte, teologia s-a modificat puțin, dacă s-a modificat vreun pic, de-a lungul vremii, cel puțin în ceea ce privește religiile stabile, mai ales când religia are în centru un Dumnezeu neschimbător.

A trata preocupările și ideile ecologiste ca fiind mai degrabă teologice decât științifice este întemeiat și dacă luăm în considerare insistența susținătorilor acestei mișcări ca toată lumea să creadă la fel ca ei. Cu toate acestea, deși ecologismul urmăreşte să se prezinte pe sine ca și cum s-ar baza pe o teologie sănătoasă și bine argumentată, cel mai adesea se aseamănă cu un predicator apocaliptic de pe stradă, mereu inexact, dar care ne asigură că de data asta are calcule precise iar sfârșitul lumii vine mai degrabă săptămâna viitoare decât săptămâna aceasta.

Michael Crichton, absolvent de medicină la Harvard, romancier, scenarist și regizor, a prins cel mai bine această tendință într-un interviu realizat pe la mijlocul anilor 2000. Întrebat de ce a descris ecologismul ca fiind „una dintre cele mai puternice religii din lumea occidentală”, el a răspuns:

„Felul în care antropologii descriu ceea ce reprezintă sau ce funcționează ca o religie este un pic diferit de felul în care oamenii etichetează religiile ca fiind creștină, musulmană, hindusă ș.a.m.d. Așadar, din acest punct de vedere, o religie este un set colectiv de credințe. Există un lider sau lideri care promovează credințele în rândul aderenților, iar aderenții aduc o contribuție sau fac o transformare în viețile lor pe baza credinței religioase. Religia le oferă o perspectivă totală asupra lumii în termeni de modalitate de structurare a lumii, ce este bine, ce este rău, ce este o faptă bună și una rea. Iar toate acestea încadrează perfect ecologismul.”

Vă sună cunoscut?

Poate că ecologia nu are un singur lider, dar cu siguranță are o mulțime de cardinali de felul unor oameni ca Neil DeGrasse Tyson sau fostul vicepreședinte american Al Gore. Cuvintele lor au valoarea unor evanghelii iar adepții nu vor accepta ca cineva să-i contrazică.

Toți ecologiștii stricți sunt chemați să renunțe la confortul vieții moderne în numele salvării planetei. Practică o formă de ascetism schimbând la un cost foarte mare mașinile accesibile, pe petrol, cu vehicule electrice cu o viață scurtă. Asceza chiar ia forma menținerii unei temperaturi scăzute în case în timpul iernii și a folosirii becurilor electrice eficiente energetic, dar cu o lumină execrabilă. Interiorul friguros și prost luminat al casei este de preferat situației în care ești aruncat în întunericul de dinafară de către paznicii ecologiști.

Dar asemănările cu ecologismul sunt mult mai specifice decât anumite generalități între mișcarea verde și religiile lumii. Istoria civilizației apusene și tradiția iudeo-creștină au influențat profund teologia ecologistă. După cum explică Chricton:

„Ceea ce mai face ecologismul, este să cartografieze o mulțime de credințe iudeo-creștine cu privire la originea lumii ș.a.m.d. Așa că potrivit gândirii ecologiste, a existat un soi de paradis distrus de apariția oamenilor. Drept pentru care noi, oamenii, suntem primii păcătoși deoarece distrugem planeta. Ceea ce putem face, însă, este să salvăm lumea prin sustenabilitate. Dacă ești un om bun, vei căuta să salvezi planeta, dacă ești un om rău, vei conduce SUV-uri.”

Din punctul de vedere al lui Crichton, există multe probleme ecologiste care necesită rezolvare, dar dogma ecologistă pur și simplu nu are un răspuns la aceste probleme. Și nu este cazul să ne îndoim că este vorba de o dogmă, câtă vreme oricine pune la îndoială ecologia va fi condamnat și excomunicat. Sunt luați peste picior ca fiind lipsiți de educație și interziși de la orice discuție cu credincioșii.

Chiar dacă cineva admite că avem de-a face cu o climă în schimbare, sau că această schimbare este produsă de oameni, inchizitorii ecologiști nu vor fi mulțumiți. Ei vor să-ți impună să subscrii la ortodoxia ecologistă legată de proporțiile acestei probleme, asumându-ți cu credință pedepsele date de ierarhia Clubului Sierra. Crichton a condamnat în mod repetat starea de panică pe care ecologiștii au impus-o în cultura noastră și din acest motiv a fost supranumit „Darth Vader al crizei climatice”.

Dar tocmai aceasta face religia ecologistă. Criza climatică nu este un subiect politic care poate fi cântărit în termeni de costuri și beneficii. Este o „criză” și oricine nu este de acord, devine un demon care luptă împotriva salvării. Nu contează câți oameni rămân fără electricitate, apă potabilă sau hrană suficientă. Nu contează câți oameni rămân fără un loc de muncă din cauza reglementărilor ecologiste. Este o dogmă și nu este pusă sub semnul îndoielii.

În fine, scopul politicilor publice s-ar cuveni să fie întotdeauna îmbunătățirea condițiilor umane. Deși mediul reprezintă o parte importantă în această ecuație, nu reprezintă cu siguranță singura parte. Din acest motiv este de preferat să ignorăm dogma ecologistă care pretinde altceva.

Citiți și:
Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială
Toate minciunile despre încălzirea globală au fost demascate (I)

yogaesoteric
19 septembrie 2021