Teoria suficient de generală a guvernării (II)

 

de Mihai Ion

Acest articol a fost conceput cu intenția de a face cunoscută Teoria Suficient de Generală a Guvernării, denumită aici prescurtat cu acronimul TSGG. Autorii acestei teorii susțin că prin cunoașterea și înțelegerea acesteia de către o masă cât mai mare de oameni pot fi evitate sau depășite cu bine crizele economice, politice și sociale cu care ne confruntăm în prezent.

Citiţi prima parte a articolului

A 4-a prioritate: economică

„Dați-mi posibilitatea să controlez banii unei naţiuni și atunci nu mă va mai interesa cine face legile acolo!” – Mayer Amschel Rotschild

Pentru „globaliști” nu are sens să distrugă complet popoarele. Tot au nevoie să rămână câțiva pe post de sclavi. În acest scop, economia lor poate fi aservită intereselor elitei și se poate face aceasta într-un asemenea fel încât acel popor să fie departe de a înțelege ce se petrece de fapt. Aservirea economiei se poate realiza prin intermediul banilor internaționali – instituția creditului, prin intermediul dobânzii. În aceste condiții, clanurile bancherilor, fără să producă nimic util pentru societate, obțin venituri fabuloase din dobânzi. Iar oamenii, familiile, popoare întregi muncesc multă vreme pentru a achita datoriile, devenind în esență robi.

Pentru instituirea acestui mecanism este necesar un timp mai îndelungat, întrucât este necesar să se implementeze o știință a economiei care este nefuncțională, falimentară. În schimb, această strategie va fi recompensată cu efecte mult mai mari. Într-un asemenea caz, întreaga societate – indiferent dacă oamenii fac sau nu împrumuturi la bancă, indiferent dacă oamenii înțeleg sau nu acest mecanism – se va regăsi într-o stare de dependență economică față de pătura socială subțire a bancherilor și va alimenta acest sistem precum o baterie.

A 3-a prioritate: factologică

„Nu există fapte. Doar interpretări.” – F. Nitzsche

Într-un mod și mai concret, popoarele sau anumite pături sociale se pot guverna prin prelucrarea într-un anume fel a conștiinței umane prin anumite ideologii, credințe, doctrine, mass-media. Dacă este nevoie, într-un anumit moment, cu ajutorul unor metode speciale de activare, prin intermediul unor contradicții implementate dinainte, cum ar fi provocările, asasinatele la comandă, articole scandaloase, caricaturi, sau erori intenționate, ființele umane sunt împinse să se confrunte unele cu altele, ceea ce din afară poate părea o întâmplare. Astfel, la momentul actual suntem martorii unui conflict între islamul istoric și creștinismul biblic. Unul dintre cele mai puternice instrumente de prelucrare a conștiințelor umane este televiziunea. Pentru că, în ciuda părerii generale contrare, mass-media nu reflectă realitatea obiectivă, ci o programează, formând opiniile oamenilor relativ la un eveniment sau altul.

A 2-a prioritate: cronologică

„Priviți adesea în urma voastră pentru ca în felul acesta să nu repetați greșelile pe care le-ați mai făcut.” – Kozma Prutkov

Se știe că omul care și-a uitat istoria, istoria patriei sale, se aseamănă cu un copac care și-a pierdut rădăcinile. Dar ce va fi dacă un întreg popor își uită istoria sau dacă acel popor va începe să creadă în vreun mit istoric care i se impune pentru a fi satisfăcute interesele anumitor forțe potrivnice? Rescrierea istoriei unui popor duce în mod inevitabil la modificarea viitorului acelui popor. De aceea, venirea la putere a unor noi forțe politice este întotdeauna însoțită de rescrierea istoriei. Dar cu toate acestea, guvernanții înșiși nu înțeleg cum să folosească aceasta. Într-un mod foarte evident, aceasta se petrece azi în fostele republici sovietice, care s-au rupt din URSS. De aceea este necesar ca întotdeauna să ținem minte că istoria niciodată nu învață pe nimeni nimic, ci doar pedepsește pe cei care nu știu lecțiile sale.

Prima prioritate: paradigma (viziunea asupra lumii și universului)

„Dacă vrei să-ți învingi dușmanul, educă-i copiii.” – din înțelepciunea orientală

Cucerirea unui popor va fi cu atât mai completă, practic definitivă, dacă se reușește prin nu contează ce mijloace să se modifice paradigma (viziunea asupra lumii, n.n.) în masele mari de oameni. Atunci însuși acel popor va începe să apere interesele cotropitorilor lui, considerându-le parte din viața sa normală.

Un exemplu foarte clar de acționare asupra paradigmei este sistemul de caste din India. Pe teritoriul Indiei trăiesc în sărăcie deplină în jur de 300.000.000 de oameni care fac parte din casta cea mai de jos, sau „little people”. Ei consideră în marea lor majoritate că acesta este singurul mod posibil pe care îl au pentru existență și integrare în societate. Acest exemplu arată cât de adânc paradigma definește și determină viața multor generații în decursul a mii de ani.

În ziua de azi se disting două paradigme de bază care predomină în societate:

– Paradigma caleidoscopică – conform căreia în întregul flux de evenimente și fapte omul nu își poate găsi locul său în viață. În viziunea acestei paradigme fiecare nou eveniment aduce omului doar un plus de haos în percepția lumii, în mod similar situației în care prin adăugarea a încă unui ciobuleț de sticlă colorată într-un caleidoscop, se modifică întreaga imagine.

– Paradigma mozaicală – oamenii cu o astfel de paradigmă văd lumea ca pe ceva întreg și unitar, în care totul este condiționat de lanțuri cauzale, în care nu există evenimente întâmplătoare, iar apariția unor noi evenimente sau fapte completează imaginea existentă și o fac și mai clară, precum adăugarea unui nou fragment într-un mozaic.

Din păcate, cultura și societatea noastră cultivă tendințele ce conduc către o paradigmă de tip caleidoscopic. Adevărul este mult mai profund, realitate ce este sugerată magistral de poetul și înțeleptul Omar Khayam:
„Ceea ce vedem – este doar aparent.
E cale lungă de la suprafața oceanului lumii până la fundul său.
Consideră neesențial ceea ce este vizibil, evident,
Pentru că taina esenței a ceea ce există nu este vizibilă.”

Înțelegând în mod temeinic aceste mecanisme de guvernare structurate pe cele 6 priorități, fiecare om care are o minimă inteligență poate remarca semnalmentele acestor realități ce au loc în jurul său și apoi poate rezista, se poate opune, acestui proces de influențare și manipulare pe nivelul uneia sau alteia dintre cele 6 priorități.

Situația socială, politică și economică în lumina TSGG

Elitele naționale guvernează structural și nestructural țările respective, iar elita globalistă controlează nestructural elitele naționale. Procesul globalizării a atins apogeul la sfârșitul secolului 20 și începutul secolului 21. Practic majoritatea țărilor și-au pierdut suveranitatea în special datorită dependenței financiare, deci pe nivelul celei de-a 4-a priorități. Mulți dintre noi suntem la curent cu planurile elitei de a reduce populația globului la o jumătate de miliard de sclavi, prin acțiuni pe nivelul celei de-a 5-a priorități – genocidul: încercări de a declanșa epidemii, chemtrails, utilizarea aditivilor alimentari toxici etc.; dar și prin planificarea celui de-al Treilea Război Mondial – prioritatea a 6-a.

Însă la sfârșitul primului deceniu al secolului 21 s-a produs o cotitură majoră. Câți dintre noi ne amintim știrile tulburătoare legate de distrugerea unor baze subterane ale așa-zișilor „iluminați”? Aceasta a dus la o radicală modificare a planurilor și chiar la o scindare în rândurile elitelor. Planul inițial era declanșarea unui război scurt și devastator care să decimeze așa-zisul „surplus inutil” de populație pe planetă, timp în care elitele ar fi supraviețuit în buncărele subterane. Evident că distrugerea acestor baze a determinat Predictorul Global (PG) să-și modifice planurile. Mai mult decât atât, asistăm în ultima vreme la o activare a egregorilor naționali, ceea ce face din ce în ce mai dificil controlul populației de către elitele naționale, iar elitele naționale, la rândul lor, au devenit mai dificil de controlat de către elita globală.

Facem o paranteză pentru a face niște precizări: nu este adecvat să considerăm că elitele naționale și globale sunt în mod radical și absolut „rele”. Ele sunt mai „bune” sau mai „rele” în funcție de orientarea respectivă a oamenilor din care sunt formate. Lupta dintre bine și rău este într-o măsură mult mai mică reflectată în opoziția dintre elită și „restul oamenilor” decât în opoziția dintre influențele malefice și influențele benefice din universul lăuntric al fiecărei ființe umane de pe planetă, fie ea din „elită” sau din „restul oamenilor”. Nu numai uneltirile mârșave ale unora din „elită” au promovat răul pe planetă, ci și indolența, egoismul și larvaritatea multora dintre „ceilalți”.

În secolul 20, în urma celui de-al Doilea Război Mondial și în special în urma destrămării URSS, elita americană a devenit vârful de lance al Predictorului Global în procesul globalizării, acționând mai ales pe nivelurile priorităților 6 (războaie și conflicte armate), 5 (genocid – vaccinări, GMO etc.), 4 (control financiar), 3 (factologic – controlul mass-media). Este foarte important de sesizat că pe nivelul priorităților 1 (paradigma) și 2 (rescrierea istoriei) nu au avut suficient timp și mijloace, deoarece aceste niveluri necesită mult mai mult timp pentru a fi implementate. Mai mult decât atât, au comis o greșeală gravă: au încercat și încearcă să controleze nivelul 1 folosind mijloacele de pe nivelurile inferioare – forța brută (nivelul 6) și mass-media (nivelul 3). Un exemplu clar pe care ni-l amintim cu toții este încercarea de reprimare a școlii MISA, care a culminat în anul 2004 cu intervenția grosolană, în forță, a poliției și jandarmilor. Această acțiune a avut un rezultat total opus pe nivelul priorității nr. 1: a întărit impactul pe care îl are asupra celorlalți oameni viziunea/paradigma pe care o au yoghinii cu privire la evenimentele petrecute.

Odată cu dezvoltarea internetului, elitele au început să piardă teren și pe nivelul priorității nr. 3, deși inițial acesta a fost conceput ca instrument de control total al informației. La ora actuală asistăm la faptul că din ce în ce mai mulți oameni încep să consulte sursele alternative de informare accesibile prin internet și să privească cu neîncredere informația primită prin mass-media tradițională, care este practic în totalitate sub controlul elitelor, în special a celei americane globaliste.

La ora actuală putem vedea totuși că datorită factorilor menționați mai sus, procesul de globalizare și-a pierdut o importantă parte din caracterul implacabil și unitar pe care părea să îl manifeste până nu demult.

Pe de o parte, PG și-a pierdut o parte din puterea de influență și este nevoit să „colaboreze” cu elitele naționale. Un semn evident în această direcție este crearea alianței BRICS. Pe de altă parte, elita americană s-a obișnuit cu rolul de leader în procesul de globalizare și vrea să-și impună propriile interese, intrând deseori în conflict chiar cu Predictorul Global. Unul dintre punctele de divergență între aceste două puteri oculte este al Treilea Război Mondial: elita americană „pierde teren” în întrecerea cu alte elite (chineză, rusă, elitele europene etc.) și dorește să recurgă la același mijloc care i-a adus supremația în secolul 20: un război mondial. Însă la nivelul elitei globale sunt din ce în ce mai mulți care se opun războiului, nu neapărat din înclinații umanitariste, ci pur și simplu pentru că nu au unde să se ascundă în cazul unui război nuclear.

Analistul politic rus V. Pyakin susține chiar că în ceea ce privește evitarea celui de-al Treilea Război Mondial, Predictorul Global este nevoit să colaboreze cu rușii și cu chinezii pentru a se opune cu succes încercărilor elitei americane de a declanșa acest război, care nu mai este în interesele PG, cel puțin deocamdată. Punctele cele mai fierbinți în jurul cărora au loc aceste „lupte” de culise sunt Siria, Coreea de Nord, Ucraina, Iranul, foarte posibil chiar România, dorindu-se în primul rând un război cu Rusia, sau eventual cu statele islamice în general. În oricare din situații, elita americană ar avea de câștigat deoarece, consideră ei, conflictele armate nu vor fi pe teritoriul SUA.

TSGG: Timpi de realizare și impact

Prioritățile procesului de guvernare au fost ierarhizate pe 6 niveluri într-un mod care nu este deloc întâmplător. Ele sunt ordonate după gradul de prioritate care se recomandă să fie acordat respectivelor niveluri de acțiune, de aceea au și fost denumite „niveluri de prioritate”. În această ierarhizare, nivelul 1 (paradigma) are prioritate maximă, în timp ce nivelul 6 (armamentul, violența fizică) are prioritate minimă. Această ierarhizare după prioritate este justificată de eficiența guvernării pe cele 6 niveluri prezentate.

La rândul ei această eficiență este caracterizată de doi factori: timpul (sau termenul de realizare) și impactul.
Primul factor, timpul de realizare, este perioada necesară între începutul unei acțiuni (sau a unui demers) și obținerea rezultatelor vizate.
Al doilea factor, impactul, caracterizează gradul de profunzime și durabilitatea efectelor unui demers sau a unei acțiuni.

Timpul de realizare crește cu creșterea gradului de prioritate, astfel demersurile pe nivelul 1 de prioritate (paradigma) necesită timpi îndelungați, ani, zeci de ani sau chiar sute de ani (fără a exagera – de exemplu, nașterea și răspândirea unei religii), în schimb rezultatele au o durabilitate care poate atinge chiar milenii. Pe de altă parte, nivelul 6 de prioritate poate da rezultate foarte rapide, câteva ore, zile, luni, maxim câțiva ani, în schimb rezultatele sunt superficiale și foarte costisitoare material și financiar. Cuceririle bazate numai pe acțiuni pe nivelul 6 nu sunt durabile în timp. Exemplele din istorie sunt nenumărate: cuceririle lui Napoleon sau ale lui Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar mai aproape de zilele noastre intervențiile militare ale NATO și în particular ale forțelor militare ale SUA în Iugoslavia, Afganistan, Libia, Egipt, Irak, Siria etc.

De altfel, în TSGG se afirmă că dacă o structură de guvernare recurge la forța armată sau la forţa de represiune fizică, brută, aceasta înseamnă că a pierdut bătăliile pe toate celelalte niveluri de prioritate.

Citiți și:

ONU: Agenda 2030 este dezvăluită – Modelul ascuns pentru înrobirea definitivă a omenirii sub stăpânii corporativi cei vicleni și nemiloși

Planul secret, diabolic al așa-zișilor «Iluminaţi» ce a fost conceput pentru secolul XXI

Noam Chomsky: 10 strategii de manipulare a populației aplicate zi de zi de «elite»

 

yogaesoteric
14 februarie 2020