Terapiile cu remedii naturale – Importante forme de medicină neconvenţională care totodată asigură menţinerea stării de sănătate
Reîntoarcerea la Natură şi la tot ceea ce este natural a pornit firesc, ca o reacţie împotriva schimbărilor de tot felul pe care le experimentăm în aceste vremuri: mediul înconjurător în care trăim ce este din ce în ce mai poluat şi generator de stres, alimentele sunt modificate genetic, procesate termic şi conţin tot felul de aditivi alimentari nocivi care ne diminuează dramatic aportul zilnic de substanţe nutritive şi care, pe termen lung, ne afectează grav starea de sănătate, apa pe care o consumăm şi care poate fi de multe ori nesănătoasă sau poate avea un pH necorespunzător şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea la scară globală a industriei farmaceutice, care pune la dispoziţia consumatorului medicamente de sinteză pentru eliminarea aproape oricărui simptom, fără să poată vindeca vreo boală, îndepărtându-ne astfel cu mult de ideea de natural, de armonizare, de prevenire a afecţiunilor. În această direcţie, redobândirea sănătăţii prin intermediul medicamentelor chimice este un non-sens.
În această lume, în care boala şi moartea sunt întâlnite la tot pasul, sănătatea este un bun atât de preţios! Mulţi dintre noi fac tot ceea ce consideră util pentru a regăsi ceea ce au pierdut. „Sănătate înainte de toate!“ este deci primul strigăt care urcă din profunzimile instinctului nostru de conservare. Dar ar trebui să ne gândim mai degrabă la ceea ce ar putea fi această „sănătate“ şi cât de greșit este să se urmărească dobândirea unei false stări de sănătate, care este doar aparentă sau de scurtă durată, pentru că nu se bazează decât pe suprimarea temporară a simptomelor.
Din păcate, aşa-zisa modalitate de sănătate pe care o propune medicina oficială este una din formele detestabile ale acestei artificialități. Ea este obţinută şi întreținută prin intermediul remediilor anti-simptomatice, fără a se ține seama de surplusurile toxice, care înăbușă reacțiile de auto-apărare ale organismului și care nu ating niciodată cauza generală şi profundă a bolii, ci ne otrăvesc în mod inexorabil. Medicina „ştiinţifică“ se vede suficientă sieși şi se vrea exclusivă. Prin intermediul ei, cei care întreţin intenţionat ideea eronată despre ce înseamnă cu adevărat medicina, obţin adesea pseudo-victorii care de cele mai multe ori afectează în primul rând vitalitatea bolnavului şi compromite longevitatea fiinţei umane. Putem observa cum deseori noi afecţiuni se succed celor vechi prin transferurile morbide rezultate din brutalitatea represiunilor şi a otrăvurilor medicamentoase. Pe de altă parte, un aspect foarte grav, este faptul că această formă de „sănătate artificială” compromite chiar viitorul speciei umane, care depinde de capitalul său genetic.
De obicei, în lipsa posibilităţii de a vindeca o afecţiune, bolnavul apelează adesea la un alt medic. Prin aceasta, el nu rezolvă problema cu care se confruntă. Mai degrabă ar alege pur şi simplu o altă… medicină. Într-adevăr, metodele valoroase nu lipsesc. Este demonstrat deja faptul că terapiile cu remedii naturale, sub dubla lor formă – igienică şi terapeutică – reprezintă viitorul în materie de sănătate.
Ce sunt terapiile cu remedii naturale?
Inițial, acest tip de terapii cu remedii naturale a fost denumit generic naturopathy de către medicul american John Scheel. Termenul a fost creat pentru a sugera ideea de „vindecare pe cale naturală sau prin mijloace naturale”. El provine din latinescul natura, care înseamnă natură, esenţă, şi din grecescul pathos, care înseamnă suferinţă, maladie.
Originea terapiilor cu remedii naturale se pierde în negura timpurilor, fiind folosită în toate tradiţiile şi în toate civilizaţiile mari, din Antichitate şi până în prezent. În societatea occidentală modernă ea a fost inițiată de către medicul american John Scheel în anul 1895 şi popularizată în prima decadă a secolului al XX-lea de către Benedict Lust, medicul american ce este considerat actualmente a fi părintele terapiilor de acest gen.
Terapiile cu remedii naturale se grupează într-un sistem de modalităţi terapeutice naturale care permit menţinerea unei stări constante de sănătate ce este obținută exclusiv prin intermediul Naturii sau al mijloacelor naturale. Ele sunt considerate drept forme alternative de medicină naturală, ce au calitatea de a fi blânde și foarte accesibile tocmai pentru că recurg la tratamente şi terapii ce se bazează exclusiv pe remedii naturale, care sunt la îndemâna tuturor, precum razele Soarelui, apa pură de izvor, aerul curat, toate acestea fiind completate de o dietă naturală cât mai sănătoasă.
Conceptul de terapie cu remedii naturale este însă destul de general, el fiind explicat puţin câte puţin de-a lungul timpului. Pentru a avea o înţelegere corectă asupra lui, este necesar să facem unele precizări.
Există deja numeroase fiinţe umane care susţin şi recurg cu succes la metode de vindecare prin intermediul unor remedii naturale. Conform explicației date de acestea, acest tip de terapii priveşte omul ca întreg, atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psiho-emoţional, din punctul de vedere al cauzelor primare ale unor dezechilibre. Prin urmare, ele se bazează pe teoria conform căreia forţa vitală a organismului permite acestuia să se apere, să se reechilibreze şi să se vindece spontan, de la sine, dacă i se pun la dispoziţie condiţiile propice pentru aceasta. Ea vizează în primul rând generarea unei stări de echilibru la nivelul întregului trup cu ajutorul unei igiene generale a vieţii, care să ajute la îmbunătăţirea reacţiilor de apărare ale organismului (printr-un regim alimentar adecvat, prin post negru, prin dezvoltarea unei elasticităţi şi rezistenţe a trupului prin posturi corporale, ASANA-e şi mişcare fizică, relaxare, masaje, termalism, talazoterapie etc.) şi în mod special cu ajutorul fitoterapiei. Principiul de bază al terapiilor cu remedii naturale este conştientizarea capacităţii fiinţei umane de a se auto-vindeca, atunci când primeşte toate elementele de care are nevoie pentru aceasta şi pentru a funcționa la parametri optimi.
În concepţia practicanților acestui gen de terapii, boala survine atunci când sistemul imunitar – considerat a fi o sui generis centură de siguranță a organismului – este afectat sau nu mai funcţionează corespunzător (adică, în loc să atace agenții patogeni care pătrund în trup, atacă organismul aşa cum se petrece în cazul bolilor autoimune), boala reprezentând de fapt efortul organismului de a se purifica. Sistemul imunitar poate fi ajutat, consideră specialiștii în acest gen de terapii, prin utilizarea unor plante și remedii naturale, extracte standardizate din plante, vitamine, minerale şi alte substanţe nutritive, pentru a susţine mecanismele de apărare şi de refacere ce îi sunt proprii organismului, dar și prin acţiunea la nivel mental, prin tehnici de relaxare.
În cadrul fitoterapiei, o componentă principală a medicinei naturiste, pacientul este privit ca un tot, iar metodele de tratament complementar abordate vizează bolnavul, nu boala acestuia, având ca scop echilibrarea fiinţei umane din toate punctele de vedere, respectiv fizic, vital-emoţional, psiho-mental şi supramental. Boala este privită ca un dezechilibru al întregii fiinţe, şi nu ca un element izolat care se manifestă mai puternic într-o anumită zonă, aşa cum se petrece în cazul medicinei alopate. În fitoterapie, accentul este pus pe identificarea şi eliminarea cauzelor bolii, pe când în cazul medicinei alopate este pus pe suprimarea simptomelor afecțiunii.
Fitoterapia este adeseori practicată şi în combinaţie cu alte forme de medicină alternativă (presopunctură, bioenergie, cristalo-terapie, radiestezie, osteopatie, hidroterapie, iridologie, apiterapie, silvoterapie, dietoterapie etc.), sprijinind astfel capacitatea de vindecare a organismului şi creându-i acestuia climatul optim (interior şi exterior) pentru a lupta împotriva diferitelor afecţiuni.
Scopul primaral terapiilor cu remedii naturaleestedescoperirea cauzei problemei de sănătate şiminimizarea pe câtposibil, în prima etapă, a efectelor, mai degrabă decât focalizarea asupra simptomelor șipe modalitatea de tratare a acestora. Acest gen de terapie este integrat într-un sistem holistic ce se bazează pe strânsa interdependență dintre trup, minte şi suflet, fiind necesar ca toate trei să fie considerate ca fiind ca o unitate, și nu luate separat. Terapiile cu remedii naturale sunt folosite destul de des împreună cu adjectivul „holistic“ pentru a sugera ideea că ele intervin pe multiple planuri ale fiinţei, şi au, de asemenea, drept scop adiacent diminuarea progresivă a folosirii metodelor alopate (recurgerea la medicamentele clasice şi la chirurgie) până la eliminarea lor completă, în ideea că un tratament medical alopat este necesar doar în caz de urgenţă.
Ca metodă globală de tratament, terapia cu remedii naturale ia în considerare atât starea fizică a pacientului, cât și starea energetică, emoţională şi psihică. În abordarea acestor terapii se folosesc adesea termeni de genul „echilibru“, „armonie“ şi „energie“. Acest tip de terapie se bazează la modul esenţial pe o doctrină care pune în prim-plan existenţa unui principiu vital ce guvernează întreaga viaţă. Astfel, această practică include un ansamblu de tehnici moștenite din tradiţia occidentală, acestea implicând, de fapt, utilizarea mai multor agenți naturali care permit menţinerea într-o bună formă a organismului, prevenirea bolii şi stimularea energiei vitale per ansamblu, sursă principală de regenerare a întregii fiinţe. Aceşti agenți sunt: alimentaţia adecvată, exerciţiile fizice (ASANA-ele în cazul celor care sunt deschişi să practice yoga), gestionarea adecvată a emoţiilor şi a stresului, fitoterapia (terapia cu plante), hidroterapia (folosirea apei în scopuri terapeutice), exerciţiile respiratorii (tehnicile de PRANAYAMA în cazul celor care sunt deschişi să practice yoga), tehnicile de masaj, tehnicile de reflexologie, terapia cu magneţi, cromoterapia (terapia prin culori şi lucrul cu curenţi subtili colorați), helioterapia (metodă ce se bazează pe puterea vindecătoare tainică a energiilor subtile ale Soarelui) şi terapia cu aerosoli naturali.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS sau WHO – acronimul în limba engleză al denumirii World Health Organization) defineşte generic terapia cu remedii naturale ca fiind o „medicină tradiţională occidentală“. Se consideră, de asemenea, că ea îşi are rădăcinile în tradiţiile spirituale străvechi.
Terapiile cu remedii naturale sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri. Tradiţia sistemului Ayurveda, precum şi doctrina umorilor ce a fost structurată, după cum se spune, chiar de către părintele medicinii, Hipocrate, în vremurile Greciei antice, se bazează pe principii care se regăsesc şi în cadrul acestui gen de terapie. Încă din secolul al V-lea î.Hr., se considera că supraîncărcările mai ales la nivelul sângelui, al limfei şi al bilei provoacă patologii ce nu sunt altceva decât o consecinţă a existenței deșeurilor toxice din organism. De aici decurgea necesitatea eliminării acestor substanţe reziduale, numite AMA în Ayurveda, printr-o metodă naturală de purificare. Hipocrate, cel mai faimos medic al Antichităţii, enunţa în scrierile sale capacitatea organismului uman de a se vindeca singur. „Majoritatea bolilor noastre, spunea el, sunt simptome de apărare, şi nu răul în sine.“ El explica starea de sănătate ca fiind rezultatul unei combinări în proporţii optime a celor patru umori care intră în alcătuirea organismului (sânge, flegmă, bilă galbenă şi bilă neagră), pornind de la ideea că Natura – care era pentru el vindecătoarea oricăror boli – este alcătuită tot din patru elemente fundamentale (Apă, Aer, Foc și Pământ). În opoziţie cu starea de sănătate, boala reprezintă un dezechilibru al acestor umori (atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de vedere calitativ).
Este uimitor cât de bine se aplică principiile auto-vindecării din acele vremuri în zilele noastre, fapt ce arată că adevărurile autentice sunt universale, indiferent de trecerea timpului.
Principiile de bază ale terapiilor cu remedii naturale
Iată în continuare câteva principii pe care terapiile cu remedii naturale le promovează la ora actuală. Ele reflectă mecanismul terapeutic şi îl definesc:
• Puterea vindecătoare a Naturii – susţinerea şi îmbunătăţirea capacităţii organismului de a se lupta singur cu boala prin oferirea unui mediu extern şi a unuia intern adecvate precum şi a unor instrumente corespunzătoare;
• Identificarea şi tratarea cauzei care duce la boală – accentul se pune mai degrabă pe găsirea rădăcinii, a cauzei afecțiunii, spre deosebire de viziunea medicinei convenţionale, pentru care simptomele bolii sunt esenţiale pentru diagnostic şi tratament;
• Primum non nocere (din latină, „în primul rând să nu faci rău”) – dacă tot este necesar să tratăm, măcar să o facem fără să dăunăm sau să aducem prejudicii şi mai mari, deoarece un remediu mai rău decât răul care există deja încetează să mai fie de folos; tratamentul natural este progresiv din punct de vedere al intensităţii şi are efecte benefice pe termen lung;
• Rolul medicului naturist – relaţia terapeutică joacă un rol esenţial, la fel ca şi educarea pacientului în ceea ce priveşte regulile elementare pentru un stil de viaţă adecvat şi implicarea sa în procesul de vindecare; pacientul învaţă calea prin care să poată să se menţină într-o stare cât mai bună de sănătate, cel mai bun practician fiind întotdeauna cel care va înclina cel mai puţin spre un tratament medicamentos şi va urmări, pe cât posibil, să educe în mod corespunzător pacientul;
• Tratarea ființei umane ca întreg – pacientul este văzut ca o unitate, şi nu ca sumă a simptomelor pe care le are şi totodată ca fiind adevăratul autor al propriei sale sănătăți;
• Mai bine să prevenim decât să tratăm – prevenirea apariţiei bolii ar trebui avută în primul rând în vedere pentru a nu se ajunge la tratarea ei, deoarece nici cea mai bună terapie nu poate restitui sănătatea în totalitatea ei iniţială.
Cui se adresează de fapt, terapiile cu remedii naturale?
În primul rând, ființelor umane care sunt convinse că o abordare blândă şi naturală a propriei lor stări de sănătate este una eminamente benefică. Într-adevăr, terapiile cu remedii naturale au în vedere evitarea ingerării de produse şi medicamente de origine chimică. Obiectivul lor este acela de a rămâne fidele ingredientelor şi tehnicilor naturale de tratament şi de relaxare. Este vorba înainte de toate despre menţinerea sănătăţii.
Pentru aceasta, se cuvine să luăm în considerare în primul rând aspectul nutriţional şi să fim pregătiţi să facem un efort în privinţa îmbunătățirii acestuia. Într-adevăr, modul de a ne hrăni și tipul de substanţe nutritive pe care le absorbim zilnic sunt foarte importante. Pacientul care alege să meargă la un medic naturist trebuie să fie deja pregătit să facă acest tip de efort.
Terapiile cu remedii naturale se adresează şi celor care vor să pună în aplicare cu seriozitate practica înțeleaptă a prevenirii bolilor la modul general, acţionând de asemenea, asupra unor elemente care pot părea uneori la frontiera practicilor ezoterice. Unele astfel de practici sunt puse sub semnul întrebării de către medicii tradiţionali. Morfopsihologia (ramură a psihologiei care studiază corespondențele dintre trăsăturile faciale ale unei persoane şi caracterul său, felul său de a gândi şi de a acţiona) sau iridologia (examinarea irisului ochiului), de exemplu, sunt în mod evident contestate de către medicii mai conservatori.
De ce să consultăm un specialist în terapii cu remedii naturale?
Persoanele care consultă un specialist în terapii cu remedii naturale nu sunt neapărat victimele unei anumite afecţiuni. Cei care doresc să afle mai multe despre propriile resurse energetice, despre nivelul vitalității lor globale şi al vitalităţii specifice anumitor zone ale trupului lor, ca şi despre modul de a învăţa cum să o păstreze nealterată cât mai mult timp posibil pot, de asemenea, consulta un astfel de specialist. Faptul de a ne simţi mai mereu obosiţi, de exemplu, este un motiv bun pentru a merge la o consultație şi a învăţa să ne modificăm într-o anumită măsură modul de viaţă. În această direcție, modificarea regimului alimentar este foarte importantă. Specialiștii în terapii cu remedii naturale ne pot ajuta să ne regăsim echilibrul şi să îl păstrăm printr-o alimentaţie adaptată fiecăruia dintre noi în parte.
Mulți oameni își doresc să-şi poată controla organismul, să îl păstreze într-o formă bună, fără ca pentru aceasta să recurgă la medicamente de sinteză. Unii au un stil de viaţă deosebit de dificil, fiind direct afectaţi de poluarea atmosferică, de mediul profesional poluant, de dificultăţile de a se alimenta adecvat şi regulat, de unde apare şi o nevoie mai profundă de purificare a organismului. Problema stresului este subiectul abordat adesea în cadrul acestor consultații, dar, la modul global, este vorba mai degrabă despre a cunoaşte şi a înţelege cauzele tulburărilor cu care ne confruntăm la un moment dat, pentru a ne gestiona cât mai bine sănătatea.
Bolnavii în stare gravă sau cei afectaţi de cancer pot recurge şi ei la o astfel de consultație, căci pare evident că, în general, stilul de viaţă are o influenţă majoră asupra apariţiei şi evoluţiei acestei boli. Problema este că nimic clar şi precis nu este cu adevărat validat oficial şi, tocmai de aceea, este necesar să apelăm la sfaturile judicioase ale unor adevăraţi specialişti. Terapiile cu remedii naturale ne pot ajuta să păstrăm un bun echilibru al stării noastre globale de sănătate. Este util de precizat faptul că ele au vindecat adeseori chiar boli grave, deşi acest fapt nu este nici acum recunoscut în mod oficial.
Terapiile cu remedii naturale sunt considerate ramuri ale medicinei alternative, fiind administrate ca și terapii complementare celor clasice. Ele sunt, de asemenea, foarte utile în cazul bolnavilor care s-au vindecat și care doresc să evite o recidivă, fiind necesar pentru aceasta să elimine unele obişnuinţe nefaste.
Dacă suntem bolnavi, prima regulă pe care trebuie să o avem în vedere este să căutăm un medic competent, care este pe deplin conştient de faptul că nu este permis să ne risipească şi puţina sănătate pe care eventual o mai avem.
Un specialist în terapii cu remedii naturale nu foloseşte decât rar, doar în caz de urgenţă, medicamentele de sinteză chimică, ce sunt adesea foarte eficiente la nivel de simptome, dar aduc o mulţime de prejudicii la nivel global. El preferă să acţioneze prin intermediul agenţilor naturali şi urmărește să descopere cauza generală şi profundă a răului, trecând dincolo de localizările simptomatice. Un medic bun veghează mai presus de orice să ocrotească autonomia forţei vitale, care este în legătură cu sistemul neuroendocrin. El ştie, în acest sens, că forţa noastră vitală luptă cu inteligenţă împotriva dezordinii interne şi că este binevenit și chiar necesar să o utilizăm în această luptă împotriva bolii.
În ce constă activitatea unui specialist în terapii cu remedii naturale?
Aceasta se aseamănă destul de mult cu cea a unui medic generalist. Prima şedinţă de terapie este importantă pentru stabilirea diagnosticului și a tratamentului. O consultație începe de obicei cu anamneza, un interviu privind starea de sănătate, istoricul medical, stilul de viaţă, obiceiurile alimentare, alte tratamente urmate pentru afecţiunea respectivă, informaţii pe baza cărora terapeutul structurează un plan de tratament holistic care atinge mai multe niveluri (fizic, vital-emoţional, psihomental şi chiar supramental). Pentru stabilirea acestui tratament, medicul specializat în terapii cu remedii naturale va urmări să descopere cauzele profunde ale bolii sau ale afecţiunii înainte de a interveni. De exemplu, înainte de a prescrie tratamentul pentru o durere recurentă, de orice fel ar fi ea, medicul va cerceta originea ascunsă a durerii, pe care nu o va trata în niciun caz cu medicamente analgezice. În funcţie de problemă, el îi va pune pacientului anumite întrebări inteligente, care sunt în măsură să îl ajute să înțeleagă cauzele profunde ale problemelor cu care se confruntă, să conştientizeze stilul de viaţă care le-a generat, obişnuinţele nutriţionale etc. Mai mult decât atât, în funcţie de temperamentul pacientului, el va prescrie cura care i se potriveşte cel mai bine şi care include în general o combinaţie de remedii şi terapii ce sunt adaptate şi individualizate pentru fiecare pacient în parte.
Curele ce există în terapiile cu remedii naturale
Acestea sunt în număr de trei, și reprezintă diferitele faze ale refacerii fiziologice:
1. Cura de detoxificare este prescrisă obligatoriu la început. Scopul ei este acela de a drena supra-sarcinile umorale ce sunt responsabile de boală. După caz, ea durează de la câteva zile la câteva săptămâni sau poate chiar mai mult. Această cură include un ansamblu de procedee ce sunt realizate cu ajutorul elementelor naturale, de unde vine și numele care le este dat, acela de agenți fizici. Clasificată în zece grupe, fiecare dintre acestea fiind prevăzută cu zeci de mijloace speciale de aplicare, acestea sunt: bromatologia (aspectul nutriţional), biokinezia (mişcări ale trupului şi posturi trupești), hidroterapia (utilizarea apei intern sau extern, talasoterapie şi termalism printre altele), psihologia, pneumologia (tehnici respiratorii), chirologia (masaje), reflexologia, actinologia (radiații solare şi lunare, utilizarea culorilor), fitologia (utilizarea plantelor), magnetologia (utilizarea magneților).
2. Cura de revitalizare trebuie să o urmeze în mod obligatoriu pe prima. Scopul ei este acela de suplinire a carențelor şi de drenaj terapeutic. Revitalizarea are întotdeauna o durată dublă faţă de etapa de detoxificare. Este evident că, înainte de a intra în cea de-a treia cură, cea de stabilizare, pacientul trebuie să fie într-o stare perfectă de echilibru umoral (adică fără deșeuri toxice sau carențe). Este imposibil să se ajungă la această stare în câteva zile. Refacerea profundă la nivelul fluidelor fine cere uneori mai multe luni, chiar ani de zile. Fluidele cele mai dificil de curăţat sunt cele mai puţin mobile – şi anume fluidele celulare. Știind că deşeurile de medicamente pot rămâne în trup chiar și 20-30 de ani, mai ales în sistemul limfatic, care este un veritabil depozitar organic, se poate calcula timpul necesar pentru a epura organismul de toxine.
3. Cura de stabilizare este aplicată la finalul terapiei, atunci când pacientul şi-a regăsit echilibrul interior. O stabilizare grăbită este o greşeală de procedură. Scopul acestei cure este acela de a normaliza schimburile, pentru a face imposibilă întoarcerea la boală. Această cură de stabilizare este mai dificil de realizat. Totuşi, este cu putinţă să se ajungă la acest stadiu de auto-perfecţionare şi de menţinere la acest nivel. Marii duşmani ai „stabilizării“ (în afară de supra-alimentare și de obiceiurile nefaste) sunt poluările de orice fel (la nivelul aerului, al apei, al alimentelor) pe care, individual, nu le putem îndepărta în totalitate, ca şi stările sau emoţiile nocive intense pe care le experimentăm adeseori (grijă, anxietate, frică de orice fel etc.) și pe care nu le putem evita dacă nu ne disciplinăm mintea.
Obiecţii care li se aduc adeseori terapiilor cu remedii naturale și practicanților lor în general
Paradigma terapiilor cu remedii naturale este în conflict cu paradigma medicinei alopate, ce este bazată pe dovezi imediate. La modul general vorbind, probele aşa-zis științifice nu recunosc capacitatea metodelor bazate pe terapii cu remedii naturale de a influența într-un sens benefic vindecarea, iar efectele binefăcătoare obținute de specialiștii în astfel de terapii sunt considerate în general cazuri particulare.
Cercetarea în domeniul terapiilor cu remedii naturale a vizat până în momentul de față doar anumite combinații de remedii și terapii ce sunt promovate de unii practicanți, ori, așa cum am văzut până acum, terapiile de acest gen sunt părţi ale unui întreg sistem. Cercetările au luat în considerare doar câteva combinații ale unor astfel de terapii, pentru că este dificil de realizat un tratament care să le includă pe toate. Ca urmare a acestui fapt, unii cercetători au sugerat testarea clinică individuală a fiecărei metode sau a fiecărui remediu ce a fost utilizat în tratamentul clinic naturist. Cu toate acestea, până acum nu s-au realizat studii aprofundate care să demonstreze eficiența terapiilor cu remedii naturale, în totalitatea lor, în tratarea anumitor boli și afecțiuni. S-a demonstrat însă că unele terapii sau metode (dietele alimentare, exercițiile fizice etc.) pot ajuta la prevenirea sau ameliorarea anumitor afecțiuni.
Se ştie că terapiile cu remedii naturale fac parte dintr-o medicină alternativă ce este în mare parte preventivă. Teoria pe care se bazează acestea afirmă că forţa vitală a organismului îi permite acestuia să se apere şi să se vindece spontan şi că specialiștii din acest domeniu sunt capabili să estimeze dacă auto-vindecarea poate funcționa. Dacă energia vitală nu este suficientă, este necesar ca pacientul să recurgă la medicina clasică. În cazul bolilor grave aflate în fază acută şi critică, specialistul în terapii naturale poate colabora cu specialistul în medicină clasică pentru a stabili care este cea mai eficientă modalitate de tratament.
Acesta este motivul pentru care consultațiile se fac mai ales urmând principiul prevenirii mai mult decât pe cel al vindecării sau al asistenței dacă se recurge la un tratament clasic. Prin urmare, nu se pune problema de a elimina tratamentele convenţionale, ci mai degrabă de a le integra în mod adecvat în procesul vindecării.
Există în Occident o preconcepţie cu privire la terapiile cu remedii naturale, în conformitate cu care specialistul în terapii cu remedii naturale poate să intervină doar în cazul unor pacienți care au preponderent o stare bună de sănătate sau care nu prezintă decât tulburări benigne, în vreme ce situaţia în care un pacient cu adevărat bolnav ar alege să renunţe la medicina modernă pentru a se concentra doar asupra curei sale cu remedii naturale ar fi, vezi Doamne, riscantă şi periculoasă. Nici chestiunea reglementării acestui tip de terapii nu este rezolvată. Global, terapiile cu remedii naturale sunt recunoscute în ţările anglo-saxone, unde specialiștii în astfel de terapii îşi pot exercita specialitatea la fel ca şi medicii generaliști, dar ele rămân doar cu titlul de terapii admise în ţările francofone şi latine. Din această cauză, una dintre principalele probleme cu care se confruntă specialiștii în acest tip de medicină alternativă în Franţa, de exemplu, este că nu există nicio reglementare prin care ei să poată fi autorizați ca medici specialiști. Din acest motiv, ei sunt nevoiți să funcţioneze mai degrabă ca și „consilieri de sănătate“ decât ca medici adevărați, care pot să pună diagnostice.
De asemenea, o problemă este formarea relativ neuniformă a specialiștilor în terapii cu remedii naturale. Din păcate, până la ora actuală nu există studii extinse mai ales în ceea ce priveşte anumite practici. Spre exemplu, nu există studii ştiinţifice oficiale care să admită în mod real eficacitatea postului sau a hidroterapiei colonului. Fitoterapia, în general, a beneficiat de cel mai mare număr de studii, căci plantele şi uleiurile esenţiale sunt, de asemenea, utilizate în medicamentele așa-zise clasice.
Specialiștii în terapiile cu remedii naturale sunt atacaţi de medicii alopaţi şi pentru că ei nu recomandă vaccinurile şi antibioticele, ci sugerează, pe bună dreptate, utilizarea remediilor alternative, chiar şi în cazurile în care medicina alopată funcţionează, zice-se, foarte bine.
Cu toate obiecțiile aduse de reprezentanţii medicinei alopate, clasice, terapiile cu remedii naturale au înregistrat deja un veritabil progres în ultima vreme şi începe să apară o acceptare din ce în ce mai cuprinzătoare cu privire la acest subiect. În fond, orice om are dreptul de a-şi alege medicul şi terapia pe care le consideră potrivite.
Medicina alternativă, ce promovează terapiile cu remedii naturale, a fost de multe ori ținta atacurilor medicilor alopați dogmatici şi invidioși. La ora actuală, există numeroase organizaţii care reprezintă această ramură a medicinelor neconvenţionale, dintre care amintim câteva: Asociaţia naţională pentru promovarea medicinelor neconvenţionale din România (AMN), Federaţia Franceză a Şcolilor de Naturopatie (Fenahman), Federaţia Europeană de Naturopatie (FENAV), Federaţia Internaţională de Naturopathie (WNF – World Naturopathic Federation).
Nutrim totodată speranţa ca, pe viitor, în toate ţările din lume, acest tip de medicină să fie admisă oficial, în mod distinct de medicina alopată, şi ca toţi practicanții ei să se unească pentru a-și susține mai bine cauza, iar drepturile lor să fie respectate, în numele sănătăţii şi al regenerării fizice şi morale a omenirii, pe care medicina clasică, ce este bazată pe medicamente chimice toxice şi care tratează doar simptomele, iar nu boala, nu le poate asigura.
Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanță Costinești 2016, publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
Citiți și:
Terapiile naturale, medicina viitorului
Medicina tibetană – un concept holistic de sănătate
Medicina occidentală este medicina lui Rockefeller
yogaesoteric
26 mai 2017
Also available in:
Français