Tipuri de mudra-e

Tantra cunoaşte un mare număr de gesturi manuale. Scriptura jainistă Mudra-Avadhi menţionează 114 mudra-e, iar cea budistă Manjushri-Mula-Kalpa enumeră 108, din care 55 sunt comune. Jayakhya-Samhita menţionează 25, în timp ce Sharada-Tilaka-Tantra descrie numai 9 sigilii. Numărul de mudra-e folosite în timpul ritualului de adorare variază de la zeitate la zeitate. Astfel, potrivit Mantra-Yoga-Samhita, pentru adorarea lui Vishnu sunt necesare 19 sigilii, pentru Shiva şi pentru Tripura Sundari 10, pentru Durga 9, pentru Ganesha 7, pentru Tara 5, pentru Saraswati 4, pentru Rama şi Parashu-Rama 2, iar pentru Lakshmi numai una.

Cele mai comune gesturi rituale sunt:
1. Anjali-mudra (sigiliul slăvirii). Se realizează prin unirea degetelor de la cele două mâini în faţa inimii, cu degetele întinse, orientate în sus. Dacă este realizat la nivelul frunţii, acest gest de rugăciune este folosit pentru salutarea zeităţii.
2. Avahani-mudra (gestul invitării). Cele două mâini sunt unite, cu palmele orientate în sus, formând un fel de cupă pentru ofrandă, degetele mari fiind uşor curbate, iar celelalte degete drepte. Acest gest este folosit de pildă atunci când adeptul doreşte să ofere o floare unei zeităţi.
3. Sthapana-karmani-mudra (sigiliul acţiunii de fixare). Cele două mâini sunt apropiate, cu palmele în jos, degetele mari fiind îndoite sub ele. În esenţă este vorba de acelaşi gest ca şi mai sus, dar inversat.
4. Samnidhapani-mudra (sigiliul apropierii). Palmele sunt strânse în pumni, cu degetele mai deasupra pumnului.
5. Samnirodhani-mudra (sigiliul deplinului control). Se realizează la fel ca şi gestul precedent, dar cu degetele mari îndoite astfel încât să fie prinse în pumni.
6. Dhenu-mudra (sigiliul vacii), numit şi amriti-karana-mudra (sigiliul care dă naştere nectarului nemuririi). Vârful arătătorului drept este plasat peste vârful degetului mijlociu de la mâna stângă, vârful degetului mijlociu de la mâna dreaptă este aşezat peste vârful arătătorului stâng, vârful inelarului de la mâna dreaptă este plasat peste vârful degetului mic stâng, iar vârful degetului mic drept este aşezat peste inelarul stâng.
7. Matsya-mudra (sigiliul peştelui). Palma mâinii stângi este aşezată peste dosul palmei drepte, cu degetele întinse şi degetele mari orientate în afară, în unghiuri drepte.
8. Kurma-mudra (sigiliul broaştei ţestoase). Palmele sunt unite astfel încât degetul mare drept să fie aşezat pe încheietura mâinii stângi, arătătorul drept să atingă vârful degetului mare stâng, iar vârful degetului mic de la mâna dreaptă şi al arătătorului de la mâna stângă să se atingă.
9. Padma-mudra  (sigiliul lotusului). Încheieturile celor două mâini, sunt unite, astfel încât degetele să formeze petalele unui fel de lotus înflorit. Vârfurile degetelor nu se ating.
10. Yoni-mudra (sigiliul pântecului/vulvei). Mâinile sunt unite, cu palmele faţă în faţă. Degetele mici se înlănţuie, iar degetele inelare se încrucişează în spatele degetelor mijlocii care sunt absolut drepte, astfel încât vârfurile lor să se atingă. Inelarele sunt apăsate în jos de către arătătoare. Acesta este un simbol clasic al Zeiţei.

În tradiţia Shri-Vidya, zeiţa Tripura Sundari este invocată cu ajutorul a zece gesturi manuale, simbolic asociate cu cele nouă seturi (numite chakra-e) de triunghiuri secundare ce alcătuiesc faimoasa shri-yantra (sau shri-chakra), în timp ce cea de-a zecea mudra reprezintă Yoga şi zeiţa în totalitatea ei.
Aceste gesturi manuale mai sunt asociate şi cu cele zece yoghini: Sarva-Samkshobhini, Sarva-Vidravani, Sarva-Akarshini (scris Sarvakarshini), Sarva-Vashankari, Sarva-Unmadini (scris Sarvonmadini), Sarva-Mahankusha, Sarva-Khecari, Sarva-Bija, Sarva-Yoni şi Sarva-Tri-Khanda. Se crede că acestea nu sunt simple entităţi, ci şi energii specifice. Ele sunt numite „zeităţi ale obstrucţiei” (avarana-devata), întrucât reprezintă limitările specifice pe care adeptul trebuie să le transceandă. Tradiţia Shri-Vidya cunoaşte 28 de yoghini, fiecare asociată cu o putere (siddhi) particulară şi având locul în shri-yantra. Acest subiect este uluitor de complex şi nu are nici un înţeles pentru cei neiniţiaţi.

În afara gesturilor rituale, în unele ritualuri se mai folosesc unele posturi corporale specifice. Literatura tantrică cunoaşte un număr mare de asemenea posturi, numite uneori şi sakali-kriti (realizarea completă).
Mudra-ele sunt recomandate, de asemenea, şi pentru scopuri terapeutice, aceasta fiind una din multele zone în care Tantra şi Ayurveda se întrepătrund. Spre exemplu, prana-mudra (sigiliul vieţii) este folosit pentru a opri un atac de cord, sau pentru a obţine alinare în urma unui asemenea atac. Gestul este realizat prun punerea în contact a degetelor mari cu vârfurile degetelor mijlocii şi inelare, şi prin îndoirea arătătoarelor până când ating baza degetelor mari.

Se crede că surzenia poate fi alinată prin îndoirea degetelor mijlocii până ating baza degetelor mari, în timp ce degetele mari presează uşor degetele mijlocii. Această tehnică este numită shunya-mudra (sigiliul vidului), poate şi din cauza faptului că auzul este asociat cu eterul (vidul în care se nasc toate celelalte elemente), sau poate din cauza faptului că degetele mijlocii şi degetele mari formează împreună un zero.

Celor care îşi simt corpul greu, adepţii tantrici le recomandă surya-mudra (sigiliul soarelui). Acest gest este practicat prin apăsarea degetelor inelare la baza degetelor mari, în timp ce practicantul stă în postura lotusului (padma-asana). Degetul mare este asociat cu soarele, iar inelarul cu elementul apă. Se crede că joncţiunea dintre ele stimulează curgerea energiei prin corp.

Practica jnana-mudra (sigiliul înţelepciunii) poate ajuta în cazuri de insomnie, stres, memorie slabă, şi în alte stări de tulburare mentală. Este realizată prin unirea vârfurilor arătătoarelor şi degetelor mari, astfel încât să formeze un zero, celelalte degete rămânând întinse. Mâinile se odihnesc pe genunchi. Acest gest, numit şi cin-mudra (sigiliul conştiinţei, cit), este frecvent folosit în timpul meditaţiei, îndeosebi atunci când adeptul este aşezat în postura lotusului