Toată firea rațională este după chipul lui Dumnezeu, dar numai cei buni și înțelepți sunt după asemănarea Lui

Deși nu e fără de început, e fără de sfârșit; și după asemănarea Celui bun și drept după ființă, cel bun și înțelept după har. Prin voia noastră buni și înțelepți fiind, vădim asemănarea cu putință sădită în noi.

Dumnezeu se cunoaște pe Sine din ființa Sa cea fericită; iar pe cele făcute de El, din înțelepciunea Sa, prin care și în care a făcut toate. Dar Sfintele Puteri îl cunosc pe Dumnezeu prin participare, El fiind deasupra participării; iar cele făcute de El, prin perceperea aspectelor și sensurilor din ele.

Lucrurile făcute sunt în afară de minte; dar ea primește înlăuntrul ei vederea lor. Nu tot așa este la Dumnezeu cel veșnic, nemărginit și nesfârșit, care a dăruit celor ce sunt atât existența, cât și existența fericită și de-a pururea. Ființa rațională și înzestrată cu conştiinţă se împărtășește de Dumnezeu cel Sfânt, adică de bunătatea și înțelepciunea Lui, prin însuși faptul că există și prin capacitatea de a fi fericită, ca și prin harul de a dăinui veșnic. Prin aceasta cunoaște pe Dumnezeu…

Patru dintre însușirile dumnezeiești care susțin, păzesc și izbăvesc cele ce sunt le-a împărtășit Dumnezeu pentru bunătatea Sa desăvârșită, aducând la existență ființa rațională și conştientă: existența, existența veșnică, bunătatea și înțelepciunea. Dintre acestea, primele două le-a dăruit ființei, iar ultimele două, adică bunătatea și înțelepciunea, capacității de a voi. Aceasta pentru ca ceea ce e El prin ființă să ajungă și zidirea prin împărtășire.

Pentru acestea se spune despre ea că s-a făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; după chipul existenței ca existență și după chipul existenței veșnice ca existență veșnică; căci, deși nu e fără de început, este fără de sfârșit; și după asemănarea Celui bun și drept după ființă, cel bun și înțelept după har. Adică toată firea rațională este după chipul lui Dumnezeu; dar numai cei buni și înțelepți sunt după asemănarea Lui…

Dumnezeu, ca cel ce este însăși existența, însăși bunătatea și însăși înțelepciunea, mai adevărat vorbind chiar și deasupra tuturor acestora, nu are nimic contrariu. Dar făpturile, care toate au existența prin participare și har, iar cele raționale și conştiente, și capacitatea de bunătate, și înțelepciune, au ceva contrariu. Și anume, existenței lor i se opune neexistența, iar capacității de bunătate și înțelepciune, răutatea și neștiința. Deci ca ele să existe de-a pururi sau să nu existe se află în puterea Celui ce le-a făcut; dar ca să participe la bunătatea și la înțelepciunea Lui sau ca să nu participe se află în voia ființelor raționale.

Sfântul Maxim Mărturisitorul; Cartea Filocaliilor – cele mai frumoase pagini

Citiţi şi:
Cum putem dialoga, în intimitatea fiinţei noastre, cu Dumnezeu (I)
Despre DUMNEZEU (I)

yogaesoteric
19 mai 2021