Toate minciunile despre încălzirea globală au fost demascate (II)
István Markó,
cercetător în chimie organică și profesor la Universitatea Catolică din Louvain, demască rând pe rând minciunile despre încălzirea globală într-un interviu incendiar acordat lui Grégoire Canlorbe, un jurnalist științific și un gânditor nonconformist.
Citiți prima parte a articolului
Creșterea nivelului oceanelor și topirea calotelor de gheață
În ultimii 12.000 de ani, s-a înregistrat o oscilare între perioadele calde și cele reci, în consecință existând perioade cu niveluri ale mărilor și oceanelor în creștere sau în scădere. În mod incontestabil, nivelurile mărilor și oceanelor au crescut începând de la sfârșitul perioadei Micii Ere Glaciare, care a avut loc aproximativ de la începutul secolului al XII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. La sfârșitul acestei perioade, temperaturile globale au început să crească. Creșterea înregistrată este de 0,8 grade Celsius și, prin urmare, nu este nimic extraordinar. Dacă temperatura crește, apa oceanică se dilată și unii ghețari se retrag. Aceasta este ceva ce ghețarii au făcut întotdeauna, și nu este o specificitate a timpului nostru.
Astfel, în vremurile Romei antice, ghețarii erau mult mai mici decât cei pe care îi cunoaștem în zilele noastre. Invităm cititorul să consulte documentele datând din zilele lui Hannibal, care a reușit să traverseze Alpii cu elefanții săi pentru că nu a întâlnit gheață în drum spre Roma (cu excepția unei furtuni de zăpadă, chiar înainte de a ajunge pe pământul italian). Astăzi, nu mai puteți face călătoria lui Hannibal. El s-a dovedit a fi capabil de o astfel de explorare, tocmai pentru că era mai cald în vremurile romane. Nivelul mării este în prezent în creștere, dar acesta este un fenomen supraestimat. Creșterea înregistrată este de 1,5 milimetri pe an, adică 1,5 cm la fiecare zece ani, și prin urmare, nu este dramatică deloc.
Într-adevăr, se petrece ca insule întregi să se scufunde, dar în 99% din cazuri aceasta se datorează unui fenomen clasic de eroziune și nu creșterii nivelului mării. În ceea ce privește orașul italian Veneția, faptul că s-a confruntat cu inundații nu se datorează creșterii nivelului apei din lagună, ci este vorba doar de manifestarea realității triste că „Orașul Dogilor” se scufundă sub greutatea sa, întrucât este așezat pe o mlaștină. Repetăm încă o dată că nivelurile globale ale mărilor și oceanelor sunt în creștere, însă amenințarea reprezentată efectiv de acest fenomen este departe de a fi tangibilă. Observ că Insulele Tuvalu, a căror inundare a fost anunțată anterior ca iminentă, nu numai că nu au fost înghițite de ape, ci și-au văzut propriul nivel de pământ în creștere față de apele din jur.
Un alt fenomen pe care tindem să-l exagerăm este topirea calotelor polare. Cantitatea de gheață din Arctica nu a scăzut timp de 10 ani: se pot observa fluctuațiile nivelului gheții de la un an la altul, dar în medie acest nivel a rămas constant. Imediat după Mica Epocă Glaciară, de când temperatura a crescut, Arctica a început să se topească, dar nivelul gheții din Arctica s-a stabilizat în cele din urmă. În plus, gheața se extinde în Antarctica în ultimii 30 de ani și în mod similar, observăm că în Groenlanda cantitatea de gheață a crescut cu 112 milioane de kilometri cubi anul trecut. La scară globală, ghețarii reprezintă mici suprafețe, majoritatea gheții fiind situată în Antarctica și în Groenlanda. Se poate observa un nivel al gheții aproape neschimbat de-a lungul a sute de ani.
Ni sa spus că nivelul apei va crește în întreaga lume până la punctul în care va inunda o mare parte din continentele noastre. După cum a arătat Hans von Storch, unul dintre cei mai importanți climatologi din lume, modelele care susțin aceste previziuni sunt, pentru 98% dintre ele, total false. Ni se spune că aerul pe care îl respirăm în marile orașe nu a fost niciodată atât de poluat. Trebuie doar să revedeți documentele despre aerul pe care oamenii îl inspirau la Londra în anii 1960 pentru a realiza cât de mult a scăzut poluarea urbană. În Peking, adesea criticat pentru calitatea slabă a aerului, apare din când în când o ceață care amintește de smogul din Londra. Dar chiar și acea poluare din Peking este departe de a concura cu ceea ce, cu puțin timp în urmă, a domnit în Londra.
Încălzirea globală și modelele de temperatura
Există multe alte mituri și legende climatice. De la furtuni la tornade, evenimente extreme se petrec în întreaga lume, iar când apar, nivelul lor este mult mai mic. Așa cum explică fizicianul MIT, Richard Lindzen, reducerea diferenței de temperatură dintre emisfera de nord și partea ecuatorială a planetei noastre face ca energia ciclonică să fie mult mai mică, astfel că importanța și frecvența evenimentelor extreme tind să scadă. Dar, spun încă o dată, creșterea temperaturii arată o magnitudine considerabil mai mică față de cea care a fost prezisă.
Notă
:
Ceea ce ne este prezentat aproape zilnic la știri despre uragane și tornade devastatoare care se formează datorită așa-zisei
„încălzirii globale” sunt dezinformări și manipulări în masă. O mică furtună formată undeva este preluată de către specialiștii în război meteorologic și, cu ajutorul instalației HAARP din Alaska, este amplificată până la nivel de uragan 2, 3 sau 4 și direcționată acolo unde ei vor să facă distrugeri. Iar scepticii ce se pot gândi că este o prostie ca americanii să se distrugă singuri, este necesar să aibă în vedere că cei care dispun de aceste mijloace nu au conștiința apartenenței la această națiune, nu le pasă de poporul american, poate chiar de rasa umană.
Vârfurile de temperatură recent măsurate prin intermediul sateliților și baloanelor meteorologice fac parte dintr-un fenomen natural clasic numit El Niño. Acest fenomen de scurtă durată constă într-o întoarcere a apelor foarte calde la suprafața Oceanului Pacific ecuatorial. Căldura astfel eliberată în atmosferă face să crească temperatura globală, iar CO2 nu joacă niciun rol în acest proces.
O altă chestiune pe care aș dori să o ridic: deșerturile actuale, departe de a se extinde, se diminuează; și se retrag datorită cantității mai mari de CO2 disponibilă în aer. Operatorii serelor injectează în mod voit de trei ori mai mult CO2 în serele comerciale decât este prezent în atmosferă. Rezultatul pe care îl putem observa este că plantele cresc mai repede și sunt mai mari, că sunt mai rezistente la boli și insecte distructive și că fotosinteza lor este mult mai eficientă și, prin urmare, consumă mai puțină apă. În mod similar, creșterea nivelului de CO2 în atmosferă face ca plantele să aibă nevoie de mai puțină apă și astfel să își poată permite să colonizeze regiuni aride.
În ceea ce privește bolile și alte fenomene ciudate atribuite în mod grăbit încălzirii climatice, există un site web, globalwarminghoax.com, care adună diferitele zvonuri și speculații pe această temă: faptul că fertilitatea masculină scade, faptul că aripile păsărilor se micșorează, faptul că un rechin a apărut în Marea Nordului – absolut orice este probabil să fie pus în legătură cu schimbările climatice, dacă cineva este suficient de necinstit încât să speculeze astfel asemenea date. Aici intră în joc jurnaliștii onești: rolul lor este să investigheze adevăratul motiv al fenomenelor și să demitizeze gândirea gata făcută de forțele financiare și politice care solicită mass-media să livreze cu slugărnicie aceste știri.
Bolile legate de climă sunt relativ rare, și chiar malaria nu depinde în mod direct de climat, ci mai degrabă de modul în care permitem parazitului să se reproducă și țânțarului să se înmulțească în locul în care ne aflăm. Dacă vă aflați într-o zonă mlăștinoasă, probabilitatea că veți face malarie poate să fie ridicată; dacă ați drenat solul și nu mai aveți umezeală ridicată, riscul de a contacta boala este foarte scăzut. În cele din urmă, aruncarea automată a vinei pentru reapariția unei anumite boli pe schimbările climatice se reduce la eludarea responsabilității personale a celor implicați: cum ar fi lipsa igienei personale, care poate fi o parte a problemei.
Eșecul economic al energiei eoliene
Industria eoliană, asupra căreia se concentrează ecologiștii, este o sursă de energie extrem de imprevizibilă, depinzând de intensitatea vântului. Chiar și în condiții atmosferice prielnice, în acest fel se obține prea puțină electricitate pentru a fi o industrie profitabilă pe cont propriu. Magnatul media Warren Buffet, care deține una dintre cele mai mari ferme eoliene din Iowa, a spus fără nicio jenă: ,,Cu privire la energia eoliană, obținem un credit fiscal când construim o mulțime de ferme eoliene. Acesta este singurul motiv pentru a le construi. Nu au sens fără creditul fiscal.” În ceea ce privește echilibrul ecologic, situația este la fel de proastă: turbinele eoliene de pe uscat ucid sute de mii, chiar milioane de păsări și lilieci anual, în timp ce turbinele eoliene de pe mare ucid multe mamifere marine, toate acestea fiind privite cu mare indiferență de ecologiști.
Gânduri despre guvernul mondial și eco-tiranie
Multe persoane, în general cele provenite din fostul Bloc Estic, s-au lăsat seduse de ideea că rezolvarea problemelor noastre de mediu ar fi guvernarea globală. În multe privințe, ecologismul este comunismul secolului XXI. Asemeni Islamului, ocupă locul rămas vacant de declinul marxism-leninismului. Nu știu dacă o convergență a luptelor duse de islamiști și ecologiști se va contura; cu toate acestea, observ că avem deja echivalentul, la o scară mai mică, a califatului ecologic global. Mă refer la Uniunea Europeană, care ne oferă o anticipare a guvernării birocratice, globale și totalitare pe care Națiunile Unite încearcă în mod evident să o înființeze.
Deoarece vorbim despre globalizare, conturată în aspectul său politic de perspectiva unui guvern mondial, dar și în aspectul său economic și, de exemplu, informațional – rețeaua, uneori instantanee, a oamenilor, a bunurilor și a ideilor – aș dori să punctez un posibil efect pervers. Pe măsură ce culturile și mentalitățile se amestecă, religia ecologistă (sau gaianistă) a occidentalilor, precum și înclinația lor spre pocăință, par să ajungă chiar și la unele dintre popoarele asiatice. Japonia, care a ieșit mutilată din al Doilea Război Mondial, este mai susceptibilă de a se lăsa invadată de această sanctificare occidentală a negării de sine specifică ecologismului.
Agenda depopulării globale
Acordul COP 21 de la Paris nu a fost semnat pentru a salva planeta și pentru a ne împiedica să ne prăjim din cauza unei creșteri imaginare a temperaturii de +2°C. În spatele întregii mascarade se ascunde, ca întotdeauna, fața urâtă a puterii, lăcomiei și profitului. Toți industriașii care sunt în favoarea acestui angajament, care va ruina Europa și va săraci în mare măsură cetățenii săi, o fac pentru motivul că ei găsesc în acest angajament o sursă imensă și ușoară de venit. În ceea ce privește ONG-urile, atunci când nu sunt pur și simplu motivate de lăcomie, motivul lor constă într-o ideologie malthusiană. Obiectivul lor este de a readuce lumea la o populație foarte mică, de ordinul a câteva sute de milioane de oameni. Pentru a face aceasta, ei sărăcesc populația, elimină puterea energetică rezultată din combustibili fosili (la care are acces tot săracul), pulverizează chemtrails, folosesc tehnologia HAARP, recurg la contaminarea chimică a alimentelor, la vaccinuri infestate cu viruși mortali și substanțe chimice toxice și, astfel, asigură creșterea numărului de decese.
Donald Trump dezvăluie aberaţiile Acordului de la Paris
yogaesoteric
20 ianuarie 2019