Toate minciunile despre Referendumul pentru familie (I)
În anul centenar 2018 parlamentul României a votat legea de revizuire a Constituţiei şi declanşare a referendumului cu votul majorităţii partidelor şi grupurilor parlamentare, inclusiv minorităţi şi reprezentanţi ai cultelor. Se aştepta ca acest referendum să nu agite apele prea mult deoarece a fost catalogat de principalii formatori de opinie ca „inutil” pentru faptul că nu ar „aduce nimic nou”.
Nimic nu ne putea pregăti pentru ce a urmat, dintr-o dată un întreg segment al societăţii a intrat într-un fel de spasme demonice. Un discurs extrem de periculos de esenţă totalitară a scos dintr-o dată capul. Se afirma practic că „poporul nu are dreptul să îşi decidă singur soarta” şi se insinua că ar exista alte origini ale dreptului care transcend suveranitatea naţională. Şi nu era un discurs din Stalin, Musollini sau Hitler, era în esenţă discursul celor care fără nicio reţine se declarau „deschişi la minte”. În România anului 2018 se făcea apologia statului totalitar în care o anumită clasă ar avea voie să îşi impună voinţa întregii societăţi, nu în urma unor alegeri sau referendum, ci pur şi simplu.
Au apărut idei parcă copiate din ideologia nazistă şi comunistă care demonizau votul ca fiind prea scump şi uşor de manipulat, uşor se sugera statutul de colonie a ţării noastre care nu ar avea nici independență, nici suveranitate.
Pe facebook peste 1.000 de conturi care până în ziua referendumului nu mai aveau nicio activitate publică din 2016, s-au activat dintr-o dată umplând reţeaua cu o serie de remarci, sau articole ale zişilor „formatori de opinie”, adică o serie de idei total false care se repetau sistematic urmând sfatul părintelui propagandei moderne, Joseph Goebbels.
„Formatorii de opinie” s-au activat ca la ordin, toţi predicând aceeaşi listă de cca 30 de afirmaţii despre care, luând în considerare un nivel intelectual şi cultural mediu, se constata că respectivii nu au cum să nu realizeze că respectivele afirmații erau false. Prin urmare, un adevărat război informaţional a fost declarat familiei şi instituţiilor tradiţionale, mascat sub cca. 30 de false îngrijorări.
Susținerea agendei LGTB era inteligent camuflată sub o adversitate faţă de Dragnea, de clasa politică, de biserică, susţinerea unor „drepturi” inexistente sau frica de o fraudă majoră a votului. Dacă o mare parte dintre ei au pus în dezbatere argumente de-a dreptul penibile de genul „dacă referendumul va fi validat, asociația PRO-Vita va promova interzicerea avortului”, cei mai iscusiţi au încercat să propună scheme complicate precum că acest referendumul nu era decât o ocazie pentru PSD să testeze cum se pot frauda alegerile, de parca era prima dată când PSD era la putere.
Se foloseau tactici retorice, erori logice, tactici de asasinare a credibilităţii şi de linşaj mediatic. Un întreg război s-a declanşat împotriva celor care ar fi îndrăznit să iasă la vot. Echipe întregi de postaci puneau la zid pe orice actor, sportiv, interpret de muzică care s-ar fi exprimat pro-familie. În reţelele de socializare conturile care afişau referendumul erau acuzate că se aflau în slujba lui Putin, Dragnea, homofobilor, securiştilor din biserică etc. În tot acest vacarm, doar homosexualii lipseau, evaporați ca prin magie.
Era un fapt fără precedent în România, o ţară în care absenteismul este foarte ridicat, ca cei care se considerau apărători ai democraţiei să demonizeze cea mai democratică formă de exprimare a voinţei naţionale.
În general, s-a observat că s-au folosit o serie de tactici oratorice şi manipulative relativ cunoscute, astfel se întâlnea adesea folosirea anaphorei, adică a unei repeţiţii la începutul frazei cu efect aproape hipnotizant, „Cu ce ne ajută referendumul?, nu rezolvă problemele reale ale familiei, nu rezolvă violența …. nu rezolvă inflaţia …. nu rezolvă foametea pe glob, nu rezolvă criza economică, nu aduce pacea pe planetă…ˮ ultimele patru au fost adăugate artificial pentru a demonstra ridicolul. Aşa, dacă vrem să fim cinstiţi, orice vot nu rezolvă o mie una de alte probleme, decât cea pentru care alegerile se ţin.
Au mai fost folosite alte două tactici clasice retorice de manipulare din categoria „argumentum ad passiones”, adică un argument care caută să stârnească o emoţie puternică care să anuleze elementul cerebral. Astfel era folosit argumentul din ură, „argumentum ad odium”, era folosit „Dragneaˮ care devenise foarte impopular, un fel de personificare a tot ce făcuse PSD-ul de la FSN încoace, astfel se încerca prin tot felul de scamatorii retorice a genera în mentalul colectiv ideea că e vorba de „Referendumul lui Dragnea” sau că „Dragnea a preluat ideea” şi a deturnat-o în interes de partid. Apoi era factorul de frică „argumentum ad metum” / „argumentum in terrorem” …. dispărea familia mono-parentală, se schimba ceva fundamental, ieşeam din UE, treceam de partea lui Putin, reveneam la comunism. Modificarea avea ca scop definirea termenului de „soţi”. Atât nu scotea şi nu introducea nimic fundamental, se schimba termenul „soţi” cu „bărbat şi femeie”. Revizuirea nu avea ca obiect „familia”, ci clarificarea termenului de soţi, pentru ca să nu vină într-un viitor apropiat cineva să zică că soţii poate însemna trei persoane sau un om şi un animal sau un adult şi un copil. Familia include şi relaţia de filiaţie şi rudenie care decurg din statutul de părinte, acestea rămânând la fel. De 30 de ani familia monoparentală sau bunicii care îşi cresc nepoţii etc. nu au avut probleme. Frica generată nu avea nicio bază legală, dar ea era promovată cu mult sârg.
Adesea a fost folosit şi atacul direct la persoană în formă ad-hitlerum, practic erai făcut psd-ist, dragnist, nazist sau comunist dacă vrei referendum, sau generalizarea unui întreg segment „astfel de oameni votează PSD-ul” sau „sunt o turmă de oi” sau „oameni lipsiți de inteligență nu pricep despre ce e vorba” etc. Persoane publice care s-au exprimat pro-referendum, s-au trezit linşate mediatic, precum celebra interpretă de muzică populară Sofia Vicoveanca. Atacurile de intimidare proveneau din partea unor conturi de internet aparent false.
Aşa-zişii „formatori de opinie” s-au chinuit să anuleze orice credibilitate pt acest referendum. Astfel erau ridicate semne de întrebare în privinţa modului cum au fost strânse semnăturile, a scopului celor care au demarat acţiunea (ură, homofobie) şi cel mai grav s-au ante-pronunțat că votul va fi fraudat. Această mobilizare de forţe ne arăta că miza era mai mare ca oricând, la toate alegerile din ultimi 28 ani au existat suspiciuni de fraudă, dar nicicând nu s-a mai întâlnit o asemenea mobilizare de forțe. Amploarea și insistența mobilizării ne arăta importanța uriașă a evenimentului.
Lista postacilor se reducea practic la cca. 30 non-argumente care sunt demontate mai jos.
1. Este referendumul lui Dragnea, urmează o serie de teorii conspiraţioniste de tipul că Dragnea a promulgat referendumul fie pentru a deturna atenţia „de la problemele reale”, fie pentru a câştiga popularitate sau a diviza societatea în folos propriu.
Iniţiativa organizării unui referendum aparţine practic cultelor, care au aceleaşi drepturi de a strânge semnături pentru un referendum ca şi ONG-urile lui Soros.
Iniţiativa a fost demarată de mai multe ONG-uri în toamna 2015, când preşedinte al PSD şi premier era Victor Ponta şi a fost înregistrată în Parlament în mai 2016 când premier era Dacian Cioloş care la vremea aceea nu a pus nicio piedică iniţiativei. A fost votată în senat cu sprijinul PNL fără de care nu ar fi putut trece. Totuşi nu e referendumul lui Cioloş şi nici al PNL, ci doar al lui Dragnea.
Acţiunea a fost demarată de Coaliția pentru Familie la sfârșitul anului 2015, inițiativa a strâns suficiente semnături, depăşind numărul necesar pentru a iniția un proiect de lege constituțională adică 500.000 (s-au strâns 3.000.000, adică cu 2.500.000 peste necesar), acţiunea fiind sprijinită activ de Biserica Ortodoxă și de Biserica Romano-Catolică, dar şi de majoritatea cultelor protestante. Curtea Constituțională a avizat pozitiv propunerea de modificare în data de 20 iulie 2016, reținând că ea nu aduce nicio atingere vreunui drept individual, precizând că nu se aduce nicio restrângere a drepturilor deja existente.
Propunerea de revizuire a trecut pozitiv de Camera Deputaților pe 27 martie 2017, dar organizarea referendumului a fost amânată după ce, în septembrie 2017, 38 de senatori PNL și USR au atacat propunerea de lege a referendumului la CCR. Ulterior CCR a respins sesizarea. Astfel, pe 11 septembrie 2018, Senatul, în calitate de for decizional, a adoptat propunerea de revizuire a Constituției cu 107 voturi „pentru”, 13 voturi „împotrivă” și șapte abțineri. PSD-ul a fost chiar acuzat până la momentul „septembrie 2018” că tergiversează declanşarea referendumului, mai ales că PSD a sprijinit atât la nivel de guvern, cât şi la nivel local, toate iniţiativele publice LGTB (LGTBQ2).
Memoria colectivă este un factor important când vine vorba de manipulare, iar în cazul unor evenimente mărunte anumite persoane pot profita de așternerea rapidă a uitării. Astfel, la începutul lunii mai (2018), președintele Ludovic Orban a declarat într-o sâmbătă, la Tulcea, că partidele aflate la guvernare, PSD şi ALDE, sunt vinovate de amânarea referendumului pentru familie, iar PNL nu dorește sa fie părtaș la așa ceva. Acesta își reafirma susținerea pentru acest proiect și acuza partidele aflate la putere de joc dublu: „Eu când îi văd pe Dragnea şi Tăriceanu că se bat cu cărămida în piept că sunt mari susţinători ai familiei creştine, îmi e ruşine de ruşinea lor. Nu poate Tăriceanu să vorbească de subiectul ăsta. (…) Nu au voie pentru că aruncă în derizoriu tema. Foamea lor bolnavă de a se ataşa de teme de interes public”, preciza Orban. Acesta s-a spălat pe mâini de orice responsabilitate referitor la tergiversarea votării referendumului. „Dacă e cineva vinovat că nu s-a făcut referendumul, ei sunt de vină. Cine are majoritate în Parlament? Ei ţin de şapte luni jumate în sertarele Senatului proiectul de revizuire a Constituţiei. Ei nu au vrut să pună pe ordinea de zi, pentru că vor să transforme PNL în inamic, crezând că ei câştigă nu ştiu ce puncte. Dar românii nu sunt proşti“, a afirmat liderul PNL. Cum o fi ajuns sa fie „referendumul lui Dragnea”…?
2. Referendumul costa, unii zic 20 milioane de euro, alţii 40, alţii chiar 100. Unii zic să facem spitale cu banii ăştia, alţii şcoli.
Din capul locului este necesar să fie precizat că legea referendumului a fost publicată în M.O., asta înseamnă că orice proteste ulterioare nu mai pot întoarce banii la buget.
Adevărul este că libertatea şi democraţia costă, pe de altă parte dictatura e ieftină, un Hitler e ieftin, un Kennedy e costisitor. Libertatea e neprețuită, sclavia e gratis. Într-un regim democratic totul costă, parlamentul, miniştrii, consilierii, preşedintele, prim-ministrul, Curtea Constituţională, alegerile costă. Argumentele invocate împotriva referendumului erau extrem de periculoase şi de esenţă totalitară. Era dreptul tău să votezi DA sau NU, să te prezinţi sau nu la vot, dar nu are nimic de a face cu democraţia şi libertatea, cu demonizarea celor care aleg să meargă la vot, cu contestarea ideii de referendum, cu aducerea de injurii sau ameninţări celor care participă la referendum sau promovarea unor informaţii false.
În ţările europene cu grad crescut de democraţie referendumurile sunt fireşti, în Elveţia ele au loc de 3-4 ori pe an pe mai multe probleme odată. Norvegia a avut două referendumuri în 1972 şi respectiv 1994 prin care s-a respins aderarea la Uniunea Europeană. Nu mai este necesar să fie amintit că apologia unui regim totalitar prin anularea drepturilor fundamentare precum votul sau referendum este ilegală.
Conform anumitor estimări, educaţia parentală care va include toleranța faţă de alte tipuri de familie, faţă de identitatea de gen, unde un băieţel care se joacă cu păpuşi este declarat fată, ne va costa cca. 70 milioane de euro. Dacă aceste estimări sunt reale, asta înseamnă un câştig la buget de minimul 20 milioane de euro.
Ceea ce aceia care au pus la cale campania de defăimare a referendumului nu au luat în calcul este că dacă referendumul nu va trece, CpF ar putea foarte bine să strângă din nou peste 3.000.000 semnături, și de această dată mult mai ușor că au experienţa şi infrastructura, şi să opereze mici modificări. Astfel vor fi costuri duble.
Cei care au răspândit zvonul că acei bani ar fi fost mult mai folositori la buget poate ar fi trebuit să studieze celebrul caz Bechtel să vadă cum o asemenea sumă ar fi putut foarte bine să fie tocată pe 1-2 km de autostradă.
3. Referendumul atacă familia monoparentală. Se spune în propagandă: „un copil crescut de bunici sau de un frate mai mare, doar de o mamă sau tată nu este tot familie?”
Referendumul nu avea ca obiectiv o redefinire a familiei, de fapt acest argument este în contradicţie directă cu cel imediat următor, anume că referendumul nu schimbă nimic şi este inutil.
Referendumul nu urmăreşte proclamarea unei anume familii „tradiţionale”, separate de alte „familii” el practic clarifică doar ce înţelegem prin termenul de „soţi” din textul Constituţiei, articolul 48: (1) „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.ˮ Termenul „soţiˮ va fi înlocuit cu „un bărbat şi o femeie”. „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”. Restul, că anulează drepturile copiilor crescuţi de bunici, cu doar o mamă sau doar un tată, adoptaţi, concepuţi în afara căsătoriei … erau doar parte a unei infame propagande menite să mintă oamenii, şi să îi mintă în cunoştinţă de cauză. Aceasta nu era vorba de o dezinformare din omisiune sau eroare, ci una cu scop precis. Scopul real al referendumului era căsătoria, nu familia. Familia prin relaţiile de rudenie care decurg din căsătorie înseamnă şi bunici, mătuşi, etc. Această dezinformare mergea mâna în mână cu cea care spune că referendumul nu rezolvă problema spitalelor sau 50 de alte chestii.
4. Drepturile nu se supun la vot.
Chiar a putut să spună cineva aşa o porcărie ? Uimitor!!
Declaraţia internaţională a drepturilor omului şi cetăţeanului a fost supusă la vot, ratificarea tratatelor legate de drepturile omului au fost şi ele supuse votul parlamentului. România a aderat la toate tratatele internaţionale prin votul parlamentului, iar principiile acestor tratate au fost şi ele dezbătute şi supuse votului în cadrul unor organisme internaţionale precum ONU sau UE şi au devenit aplicabile abia după ce fiecare ţară a aderat prin vot la ele. Constituţia prezentă a fost şi ea supusă votului. Dacă homosexualii vor obține drepturi precum căsătoria, asta se va face în urma unui vot.
5. Referendumul este inutil, o pierdere de timp, nu schimbă nimic.
Această poveste este în flagrantă contrazicere cu ideea alarmistă că se schimbă fundamental definiţia familiei; apoi se schimbă sau nu se schimbă dragi progresişti?
Referendumul nu schimba fundamental nimic, doar clarifica termenul de „soţi” pentru a îngreuna să o luăm şi noi pe drumul luat de Franţa unde termenii de „Mamă” şi „Tată” nu mai sunt folosiţi juridic, fiind înlocuiţi cu termenii non-discriminatorii „părinte1” şi „părinte2”. Unde tinerii sunt îndoctrinaţi din fragedă copilărie despre existenţa familiei formată din doi bărbaţi sau două femei.
Acesta era primul referendum cerut din popor din 1990 încoace, exerciţiul democratic este atât de important încât referendumul putea foarte bine să fie şi despre pe ce parte a unei şosele se merge în ce direcţie cu maşina. Era dorinţa a trei milioane de cetăţeni ai României, din nou aveam un discurs cu iz totalitar: cine decide despre ce pot câteva milioane de oameni liber asociaţi să ceară. Pot cere o modificare legislativă? Dacă unii strâng semnături „fără penali” şi alţii „fără căsătorii homosexuale”, cine este mintea care să spună că unii au, iar alţi nu au dreptul să ceară o modificare legislativă? Se încearcă crearea unor precedente foarte periculoase.
Din momentul publicării lui în Monitorul Oficial, orice astfel de remarci nu făceau decât să deschidă o portiță periculoasă apologiei dictaturii.
Citiți a doua parte a articolului
Citiți și:
De ce a picat referendumul pentru familie?
Revoluţia Queer şi agenda gay în România. Minciunile activiştilor anti-referendum pentru căsătorie
yogaesoteric
2 iunie 2019