Toleranța a fost doar o capcană. Acum ți se cere să înveți să-l iubești pe big brother-ul LGBT
„Dacă doriți o viziune a viitorului, imaginați-vă un călcâi al unei «regine» transexuale pe o față umană, pentru totdeauna.” – Francesco Carniani
Într-un articol apărut în New York Times, intitulat „Cum să desființezi Biserica Catolică”, Margaret Renkl se plânge de arhiepiscopul catolic din Indianapolis care a concediat un profesor de școală catolică pentru că se afla într-o căsătorie cu o persoană de același sex. Renkl trasează o linie care vă spune tot ce este necesar să știți despre planurile mișcării LGBT pentru dizidenți, inclusiv pentru cei care doresc să-și conducă instituțiile religioase în conformitate cu învățăturile credinței lor: „Dragostea nu va câștiga cu adevărat până când nu se va ridica toată lumea pentru asta.”
Unde am mai citit ceva de felul acesta?
„Făcu o pauză, apoi continuă pe un ton mai domol:
– Ești mai bine. Din punct de vedere intelectual ai puține greșeli. Doar emoțional ai eșuat în a realiza un progres. Spune-mi, Winston – și ține minte, fără minciuni; știi că pot detecta întotdeauna o minciună – spune-mi, care sunt sentimentele tale adevărate față de Big Brother.
– Îl urăsc.
– Îl urăști. Bine. Atunci a venit timpul să faci ultimul pas. Este nevoie să-l iubești pe Big Brother. Nu e destul să i te supui; este necesar să-l iubești.”
1984, George Orwell
Sunt destul de în vârstă să-mi amintesc vremea când „toleranță” era cuvântul pe care îl foloseau să descrie ce doreau. A fost mereu o minciună. Precum O’Brien, membrul Partidului, îi spune captivului Winston Smith: puterea Partidului se bazează pe eterna identificare a inamicului din mijlocul nostru, „ereticul, inamicul societății… așa încât să poată fi învins și umilit iar și iar”.
O’Brien spune: „Cu cât partidul este mai puternic, cu atât va fi mai puțin tolerant; cu cât opoziția e mai slabă, cu atât mai acut e despotismul.”
Asta va continua până ce fiecare dintre noi, până la ultimul, învață să iubească bizareriile lui Big Brother. Nu este nicio glumă. Margaret Renkl, The New York Times, vor căuta să afle toți inamicii societății și să-i persecute până când și aceia vor învăța să-l iubească pe Big Brother-ul transsexual. Imaginați-vă călcâiul unei „regine”-transsexual strivindu-vă fața, pentru totdeauna.
Dacă sunteți tipul conservatorului religios sau social care crede că poate exista o relație „lasă-mă ca să te las” cu acești oameni, atunci este timpul să vă despovărați de această amăgire.
Într-un articol recent, Andrew Sullivan discută despre un nou sondaj care arată că scade numărul membrilor Generației Z care gândesc apreciativ despre LGBT-iști. El crede că intrarea transgenderismului în mișcare este cauza cea mai probabilă.
„Chiar și GLAAD, poliția culturală a stângii homosexuale, concluzionează că transformarea mișcării pentru drepturile homosexualilor într-o mișcare trans bazată pe teorie de gen critică, în ultimii ani, reprezintă motivul: «generația mai tânără vine în contact cu mai multe persoane LGBTQ, în special indivizi non-binari și care nu se indentifică pur și simplu ca fiind homosexuali sau lesbiene».
GLADD dă vina pe Trump, desigur, și pe social media, și jură să-i lovească și mai aspru pe cei care nu sunt cu totul de acord cu agenda lor. Ultimul aspect pe care GLAAD l-ar face ar fi să se întrebe dacă nu cumva tocmai ei exacerbează problema, și dacă redefinirea sexuală a aproape toată lumea pentru satisfacerea dorințelor a mai puțin de 1% din populație reprezintă motivul pentru care se confruntă cu apariția opoziției.
Să urmărim clipul video despre un tânăr student din Marea Britanie care
refuză să accepte
că sunt mai mult de două genuri. A fost dat afară de la curs pentru că și-a exprimat opinia.
I se spune că este necesar să-și țină opinia pentru acasă și să se supună politicii autorității școlii. Acum gândiți-vă la cei care sunt de acord cu tânărul, că nu există 54 de genuri, dar care nu o mărturisesc niciodată. Copiii nu sunt proști. Ei știu că sunt supuși propagandei.
Acest sondaj arată că se petrece un recul, și e probabil că va crește.
Se petrece mai ales printre femeile heterosexuale tinere, femei care erau la un moment dat avide suportere ale drepturilor homosexualilor: «La cârma diluării acceptării se află femei tinere al căror nivel de confort a scăzut de la 64% în 2017 la 52% în 2018.»
Hmmm. De ce credeți să se petrece asta? A realizat Trump asta de unul singur? Poate, doar poate, are o legătură cu prezența crescută a bărbaților biologici în activitățile lor sportive, în toalete, în vestiare și alte spații în mod tradițional exclusiv destinate femeilor. Poate pentru că se zice că sexul biologic nu are importantă, că cineva cu penis nu e mai puțin femeie decât cele care sunt femei, și că și băieții pot avea perioade de menstruație. Cât despre bărbații tineri, aceștia încep să priceapă cum sunt priviți de către feminismul de stânga.”
Cred că Sullivan s-a prins care este motivul principal al acestei realități, deși nu aș putea băga mâna în foc că datele nu au fost măsluite pentru a conferi GLAAD un motiv pentru a strânge bani să lupte cu „ereticii”. Cred însă că ura împotriva naturii totalitariste a mișcării poate fi răspunzătoare pentru o parte din recul.
Recent am trecut prin luna Pride, care din perspectiva propagandei a fost ca 30 de zile consecutive de 1 Mai în Uniunea Sovietică. LGBT a cucerit toate redutele acestei culturi – dar asta nu e de ajuns. „Cu cât partidul este mai puternic, cu atât va fi mai puțin tolerant; cu cât opoziția e mai slabă, cu atât mai strâns e despotismul.” Așa că acum vânează un arhiepiscop catolic din Vestul SUA, care are curajul să insiste ca școlile catolice să funcționeze pe principii catolice – asta în pofida faptului că un număr de instituții de educație catolice (cum este Universitatea de Nôtre Dame) sunt la zi cu subiectele LGBT.
Au câștigat! Acum doar curăță ograda. Însă vor curăța-o, pentru că rezistența nu poate fi tolerată. Este nevoie să învățați să-l iubiți pe Big Brother-ul transsexual! Și asta implică să-i urâți pe toți cei care nu-l iubesc, până vor capitula. Voi realiza un interviu în care intervievatorul (liberal) mă va întreba de ce conservatorii creștini se simt atât de asediați în această cultură. Contraeditorialul NYT va fi pentru mine cap de listă. Nici nu l-aș fi amintit dacă Renkl doar s-ar fi plâns de ce a făcut arhiepiscopul, în felul acela liberal, mârâit. Dar felul în care și-a formulat obiecția – că până nu toată lumea va susține homosexualitatea, dragostea nu va fi izbândit cu adevărat – dă de gol jocul totalitarist.
Înăuntrul politicii bisericești, conservatorii este necesar să realizeze că dacă nu sunt în întregime ortodocși, și ortodocși fără compromisuri, vor fi luați de stânga pro-LGBT, care nu se va opri. În piața publică, conservatorii religioși este nevoie să facă din apărarea libertății religioase scopul lor cel mai important. Republicanii obișnuiți nu-și au rostul. Aceia nu vor să vorbească despre aceste aspecte, pentru că nu vor să supere pătura contributivă și nu vor să fie numiți bigoți în media.
La întâlnirea din 2015 cu creștinii cheie din partidul republican la Casa Albă, i-am întrebat după procesul Obergefell v. Hodges, care sunt planurile partidului pentru protejarea libertății religioase.
Tăcere. Tăcere totală.
Apoi a venit Trump. Da, e cam atât de rău pe cât zic despre el – conservatorii n-ar fi cazul să se mintă în legătură cu asta – dar știți ce? El și judecătorii pe care îi numește sunt singurii care stau între Ministerul Iubirii și școlile și instituțiile creștine dizidente, care vor fi nevoite să îndure tot mai mult aceleași Două Minute de Ură progresiste care au înghițit inocenții școlari catolici de la Covington.
Îmi doresc să nu fie adevărat – nici nu vă dați seama cât de mult – dar este adevărat. După cum se va vedea când va apărea următorul președinte democrat (sau republican-șablon), iar despotismul stăpânilor noștri culturali se va înteți. „Dragostea nu va câștiga cu adevărat pană când nu se va ridica toată lumea pentru asta.” Asta e Terapie Moralizatoare Orwelliană!
Autor: Rod Dreher, The American Conservative
Citiți și:
Tacticile insidioase ale mişcării homosexuale
Revoluţia Queer şi agenda gay în România. Minciunile activiştilor anti-referendum pentru căsătorie
yogaesoteric
16 septembrie 2019